Validare poprire. Decizia nr. 764/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 764/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.764
Ședința publică de la 28 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
JUDECATOR: D. N. G.
Grefier: L. C.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul C. M.- domiciliat în Tulcea ..2, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3237/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare . sediul în Tulcea . jud.Tulcea și intimata debitoare ASOCIAȚIA DE P. NR. 25- cu sediul în Tulcea ., ., având ca obiect validare poprire contestație in anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă de timbru în sumă de 4 lei și că,apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare și înscrisuri, după care;
Instanța deliberând, constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data 28.03.2011 de sub nr._, creditoarea S.C. „E.” S.A. Tulcea, în contradictoriu cu debitoarea Asociația de P. nr. 25, a solicitat validarea popririi asupra sumei de 31.016,39 lei pe care debitoarea o are de primit de la terțul poprit C. M..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1967 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._, Asociația de P. nr. 25 Tulcea a fost obligată la plata sumei de 118.035,55 lei reprezentând contravaloare energie termică, majorări de întârziere și cheltuieli de judecată.
A mai arătat creditoarea că sentința a fost pusă în executare prin B.E.J. V. I., unde s-a format dosarul de executare silită nr. 516/2010. executorul judecătoresc a somat debitoarea și pentru că aceasta nu a plătit suma datorată a procedat în data de 16.12.2010 la înființarea popririi în mâna terțului poprit C. M., pentru suma totală de 31.016,39 lei reprezentând contravaloare energie termică și cheltuieli de executare.
Prin Încheierile din data de 25.05.2011 s-a dispus conexarea dosarelor nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ la dosarul nr._ .
Prin Sentința civilă nr. 1832/12.06.2012 pronunțată în dosarul nr._, instanța a admis în parte acțiunile formulate de creditoarea S.C. „E.” S.A. în contradictoriu cu debitoarea Asociația de P. nr. 25 și a disjuns cauza nr._, privind pe terțul poprit C. M., în vederea suplimentării probatoriului.
Prin sentința civilă nr. 3915/28.12.2012, instanța a admis în parte acțiunea formulată de creditoarea S.C. „E.” S.A. în contradictoriu cu debitoarea Asociația de P. nr. 25 și terțul poprit C. M. a validat poprirea asupra terțului poprit C. M. până la concurența sumei de 30.547,54 lei reprezentând contravaloare energie termică și cheltuieli de executare, a obligat terțul poprit să plătească direct creditoarei, în limita creanței de mai sus, suma datorată debitoarei și a obligat terțul poprit la plata sumei de 10,3 lei către creditoare, reprezentând cheltuieli de judecată (10 lei taxă timbru judiciar, și 0,3 lei timbru judiciar).
La data de 05.02.2013, terțul poprit C. M. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 3915/28.12.2012, iar prin decizia civilă nr. 19/27.02.2013 instanța de apel a respins apelul civil formulat de apelantul-terț poprit C. M. și a menținut sentința civilă atacată ca temeinică și legală.
La data de 05 aprilie 2013, terțul poprit C. M. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 19/27.02.2013, recurs ce a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 820/10.06.2013 Curtea de Apel C..
La data de 09.04.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea cererea de revizuire a sentinței civile nr. 3915/28.12.2012 formulată de terțul poprit C. M. prin care a arătat că suma de 30.557.84 lei nu reprezintă o prestare de serviciu de către E. și nici restante, reprezentând de fapt penalități de întârziere, așa cum reiese din expertiza contabila anexata cererii de revizuire. A mai arătat că în sentința civila 3915/28.12.2012 se arată în mod eronat că nu a achitat integral cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari în perioada 23.07._10, respectiv data cu care se aplică Legea nr. 175/2010 și data când a fost înființată poprirea debitul său curent era de 23.80 lei, care a fost achitat cu chitanța 2493 din 10.12.2010 (pagina 5 din expertiza contabilă) deci în interiorul intervalului 23.07._10, așa ca Legea nr. 175/2010 poate fi aplicată aceasta fiind constituțională.
În ședința din data de 19 mai 2014 S.C. „E.” S.A. Tulcea a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii arătând că revizuirea face parte din categoria căilor extraordinare de atac, iar motivele sunt expres și limitativ determinate de art. 322 Cod procedură civilă și revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.
La data de 07 august 2014 C. M. și-a precizat acțiunea ca fiind contestație în anulare, arătând că dezlegarea dată cererii de către instanță este rezultatul unei greșeli materiale în accepțiunea art. 317-318 vechiul Cod de procedură civilă, greșeala materială vizând consemnarea eronată a sumei de 30.547,54 lei ca și contravaloare energie termică în condițiile în care expertul a concluzionat că suma reprezintă exclusiv penalități pentru perioada 2007 – 2010 în raport cu debitul de 23,80 lei regăsit în 2010.
Prin sentința civilă nr. 3237/25.11.2014, Judecătoria Tulcea a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, în această cauză legea aplicabilă este vechiul cod de procedură civilă, având în vedere că dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința contestată s-a judecat potrivit acelei legi procedurale, iar contestația în anulare, fiind o cale de atac, nu poate urma decât aceeași procedură pe care a urmat-o hotărârea contestată.
Instanța de fond a mai reținut că în motivarea cererii, contestatorul a arătat că sunt aplicabile art. 317-318 din vechiul Cod de procedură civilă, dezlegarea dată pricinii de către instanță fiind rezultatul unei greșeli materiale, iar această greșeală materială ar consta în reținerea atât de către instanța de fond cât și de către instanța de control judiciar a unui alt cuantum decât cel real al datoriei contestatorului.
În ceea ce privește reținerea de către instanța de fond, prin sentința civilă 3915/28.12.2012 din dosarul nr._, a unei greșite individualizări a datoriei contestatorului, instanța de fond a constatat că acest motiv a fost invocat de către contestator atât în apel, cât și în recurs, potrivit declarațiilor de apel respectiv recurs.
A arătat judecătorul fondului că, în conformitate cu dispozițiile art. 317 vechiul Cod civil, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare numai dacă motivele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Or, așa cum s-a arătat, motivul invocat în prezenta acțiunea chiar a fost invocat atât în apel cât și în recurs.
Referitor la art. 318 vechiul Cod civil, invocat de asemenea de contestator, instanța a reținut că acesta se referă doar la contestarea hotărârilor instanțelor de recurs, ceea ce nu este cazul în speță, nefiind aplicabile așadar aceste dispoziții legale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel contestatorul C. M., criticând-o ca netemeinică și nelegală, motivat de faptul că nici sentința civilă nr. 3237/25 noiembrie 2014 și nici celelalte hotărâri date până în prezent de diferite instanțe nu fac referire la expertiza contabilă și nu s-a făcut o revizuire a sentinței civile nr._ .
Învederează apelantul că a menționat faptul că suma pentru care s-a pus poprire nu reprezintă c/val energiei termice sau electrice, ci reprezintă penalități, iar acest lucru îl susține prin prisma expertizei contabile care precizează în conținutul acesteia ce reprezintă suma, și consideră că instanța de fond prin sentința civilă nr._ nu putea reține că suma reprezintă energie termică, întrucât expertiza contabilă arată că această sumă reprezintă penalități.
Susține apelantul că suma nu poate fi considerată ca debit principal întrucât aceasta, inclusiv suma de 23,80 lei la care se face referire, au fost achitate înainte de data înființării popririi, respectiv 16.12.2010.
Consideră apelantul că în acest dosar nu s-a luat în considerare proba principală solicitată de instanță, respectiv expertiza contabilă și a fost luată în considerare doar hotărârea dată de sentința civilă dată în dosarul nr._, care susține un lucru neadevărat.
În apărare, intimata-creditoare S.C. E. S.A. Tulcea a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 09.04.2014 și precizată la data de 7 08.2014, apelantul C. M. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 3915/28.12.2012, irevocabilă prin decizia civilă nr. 19/27.02.2013 a Curții de Apel C..
Prin sentința ce face obiectul contestației în anulare pendinte, a fost admisă în parte acțiunea formulată de creditoarea S.C. „E.” S.A. în contradictoriu cu debitoarea Asociația de P. nr. 25 și terțul poprit C. M. și s-a dispus validarea poprii până la concurența sumei de 30.547,54 lei reprezentând contravaloare energie termică și cheltuieli de executare.
Ca atare, terțului poprit C. M. a fost obligat să plătească direct creditoarei, în limita creanței de mai sus, suma datorată debitoarei.
Prin cererea precizatoare aflată la fila 32 din dosarul primei instanțe, s-a arătat că ,, dezlegarea dată de către instanță este rezultatul unei greșeli materiale în accepțiunea art. 317-318 din Codul de procedură civilă”, eroare ce constă în consemanrea greșită a faptului că suma de 30.547,54 lei reprezintă contravaloare energie termică, în condițiile în care expertul a concluzionat că suma reprezintă exclusiv penalități aferente perioadei 2007-2010.
În drept, potrivit art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală ,,Contestația în anulare” ,, Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”
De asemenea, potrivit art. 318 din același cod ,, Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Se observă astfel că în speță este invocat motivul de contestație în anulare specială prev. de art. 318 din Codul de procedură civilă, contestație ce poate să aibă ca obiect hotărârile instanței de recurs și nu sentințele primei instanțe.
În consecință, din această perspectivă contestația în anulare a sentinței civile nr. 3915/28.12.2012 a Judecătoriei Tulcea este inadmisibilă.
În privința incidenței prevederilor art. 317 din Codul de procedură civilă, se constată că motivele invocate nu se circumscrie vreunuia dintre cele două cazuri de contestație dezvoltate de această normă legală, contestația fiind de asemenea inadmisibilă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât criticile revelate prin contestație au fost invocate în apelul promovat.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 296 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelului civil privind pe apelantul C. M.- domiciliat în Tulcea .. 2, ., ., împotriva sentinței civile nr.3237/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. E. S.A., cu sediul în municipiul Tulcea . județul Tulcea și intimata-debitoare ASOCIAȚIA DE P. NR. 25, cu sediul în municipiul Tulcea ., ., având ca obiect validare poprire contestație in anulare, ca neîntemeiat și menține sentința apelată, ca legală și temeinică.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 28 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
L. N. D. Nicoala G.
Grefier,
L. C.
Jud. fond. I.H.
Redactat jud. L.N/ 5.10.2015
Tehnoredactat gref. L.C./G.R./ 6. 10.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... → |
|---|
