Plângere contravenţională. Decizia nr. 758/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 758/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 758/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 758/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în București, B-sul I. M., nr.401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1055/10.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul petent C. D. I. cu domiciliul procesual ales la av.B. A. în Tulcea, ..54, jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
La data de 15.10.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul C. D.-I. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.09.2014 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, solicitând anularea acestuia.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1055 din 10 aprilie 2015 instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. D.-I. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
Pe cale de consecință, a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.09.2014 și a obligat intimata la plata către petent a sumei de 320 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ din data de 22.09.2014, petentul a fost sancționat contravențional, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 19.06.2014, pe DN 2B Km 108 + 700 m, pe raza localității B., județul B., autovehiculul ce îi aparține, a fost surprins că a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Potrivit prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisurile în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Din examinarea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, rezultă că un înscris în formă electronică purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.
Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 455/2001, potrivit căruia "prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice".
Cât privește contravențiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, privind fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, ce pot fi constatate și prin mijloace tehnice omologate, acestora le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ care obligă la semnarea procesului-verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității absolute.
Procesul-verbal de contravenție, emis în temeiul O.G. nr. 15/2002, deși este generat și semnat electronic, a fost transmis petentului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poștale.
Față de această situație, instanța de fond a reținut faptul că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către persoana sancționată contravențional fără a purta semnătura agentului constatator.
O.G. nr. 2/2001 este anterioară Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel că este de la sine înțeles că prevederile primului act normativ nu se referă la semnarea electronică a proceselor-verbale contravenționale de către agentul constatator.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
Pe de altă parte, actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către notar sau funcționarul public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre acestea, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică, aceasta fiind aplicabilă doar înscrisurilor sub semnătură privată, așa cum mai sus s-a arătat.
Nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și niciun alt act normativ nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții sau unui alt act autentic. O atare dispoziție expresă ar fi necesar să existe, pentru legala întocmire a procesului-verbal de contravenție sub semnătură electronică, câtă vreme semnătura electronică se poate aplica doar înscrisurilor sub semnătură privată, ca regulă de la care nu se prevede nicio excepție.
De altfel, pe parcursul soluționării prezentei cauze, prin Decizia nr. 6/2015 Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a), alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Așadar, pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut constatarea contravenției în condiții de legalitate.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a intimatei care a pierdut procesul, instanța de fond a obligat la plata către reclamantă a sumei de 320 lei cu titlu cheltuieli de judecată, din care suma de 300 lei reprezentă onorariul de avocat și suma de 20 lei reprezentă taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
Se susține în motivarea apelului că instanța de fond a apreciat în mod eronat că procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de O.G. 2 /2001, reținând că lipsește semnătura agentului constatator.
Potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătră privată.
Prin urmare, consideră apelantul că dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătură este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Arată în continuare apelantul că nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va inmana sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Ca argument suplimentar, menționează apelantul că, chiar dacă ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumarea celor consemnate în acestea.
In plus, precizează apelantul că O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Orice act juridic, inclusiv deciziile ICCJ, se aplica destinatarilor numai pentru viitor - ex nune, nu si pentru trecut - ex tune. Efectul ex nune al deciziilor ICCJ constituie o aplicare a principiului neretroactivitatii, garanție fundamentala a drepturilor constitutionale de natura a asigura securitatea juridica si încrederea cetatenilor in sistemul de drept.
Pe cale de consecința, învederează apelantul că efectele deciziei ICCJ nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmeaza a se infaptui in viitor de către autoritatile implicate in activitatea de întocmire si comunicare a procesului verbal de contravenție si a instiintarii de plata, neputand sa reprezinte o lege mai favorabila.
Arată apelantul că Decizia 6/2015 nu este un act normativ, in intelesul dat acestei noțiuni de Legea 24/2000, republicata, cu modificările si completările ulterioare, care, in art. 11, face o enumerare limitativa a emitentilor unor asemenea acte, printre care nu se regaseste ICCJ prin hotaririle date in interpretarea si aplicarea unitara a legii.
Pe de alta parte, hotaririle ICCJ date in RIL nu pot fi considerate acte normative cu putere de lege, in intelesul dispozițiilor OG 2/2001 sau a Legii 455 si, din perspectiva faptului ca nu reglementează relații de aparare sociala, nu instituie reguli de conduita si norme de incriminare sau care se refera la raspunderea contravenționala, la temeiurile si limitele acesteia, ci reflecta doar o interpretare a unor asemenea prevederi cuprinse in acte normative elaborate si adoptate conform procedurii de tehnica legislativa aplicabila in materie.
Precizează apelantul că a accepta ideea ca soluțiile interpretative pronuntate in Instanta Suprema prin deciziile date in RIL se includ in sfera legii contravenționale, ar echivala cu o incalcare a principiului separarii puterilor in Stat prin preluarea de către Autoritatea Judecătoreasca a competentelor puterii legislative cu consecința verificării constitutionalitatii respectivelor Hotarari de către Instanta de C. Constitutional.
Mai arată apelantul că Recursul în interesul legii este o Cale extraordinară de atac prin care se investește înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra unor probleme de drept ce au fost soluționate diferit de către instanțele judecătorești. Deciziile ICCJ trebuie sa se rezume strict la interpretarea legii, Instanta suprema neputand completa, modifica sau abroga norme cuprinse in lege. In caz contrar, se incalca principiul separației si echilibrului puterilor in Stat, consacrat explicit de dispozițiile art. 1 alin ( 4 ) din Constitutie, deoarece Instanta ar depasi limitele puterii judecătorești si s-ar manifesta ca o autoritate legiuitoare.
În cauză, menționează apelantul că Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
Subliniază apelantul că fapta intruneste cumulativ cele 4 trasaturi ale unei contravenții, fiind tipica (se incadreaza in modelul abstract descris in norma de incriminare a contravenției), antijuridica (aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legala ), prevăzută de lege ( art. 8 din OG 15/2002 ) si savirsita cu vinovăție
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, apreciază apelantul că nu poate fi invinuit pentru intocmirea proceselor verbale de constatare a contravențiilor, comunicarea acestora si indeplinirea tuturor obligațiilor legale pentru a susține legalitatea si temeinicia acestora, avind in vedere ca institutia este abilitata in acest scop, petenta folosindu-se de dreptul la aparare specializat si fiind parte in cauza dedusa judecații, datorita neindeplinirii cuplabile a unor obligații legale, astfel, aflindu-se in situatia de fata, anume de a figura ca si proprietar ce a circulat pe drumurile naționale fara a avea rovinieta valabila.
De asemenea, solicită apelantul a se avea în vedere că prin obligarea sa la cheltuieli de judecată, nu se obține altceva decât descurajarea agenților constatatori de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, adica de a mai constata faptele contravenționale și de a mai genera Procese verbale de Constatare a Contravenției, cu atat mai mult cu cat intimatul C. D. I. nu face dovada existentei unei roviniete valabile perioadei pentru care a fost sanctionat contravențional.
Având în vedere cele menționate, solicită apelantul admiterea apelului, casarea în parte a sentinței apelata și pe fond, să respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul C. D. I. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 22.09.2014, petentul Conan D. I. a fost sancționat contravențional, în baza art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se că la data de 19.06.2014, a circulat cu autovehiculul_ pe D.N. 2 B, fără a deține rovinietă valabilă.
Contravenția imputată petentului a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, iar actul sancționator a fost semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001.
Sub acest din urmă aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 6/2015 a admis recursul în interesul legii și a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002 încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a) alin. 2 și 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului sancționator.
Decizia mai sus arătată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 25.03.2015, astfel că, luând în considerare și dispozițiile art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în mod corect judecătorul fondului, dând eficiență acestei hotărâri, a constatat nulitatea procesului verbal contestat pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Susținerile apelantului referitoare la regimul juridic al recursului în interesul legii nu pot fi reținute.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 414 și următoarele din Codul de procedură civilă, recursul în interesul legii nu este o cale de atac cu efecte asupra situației părților din proces, ci are ca scop asigurarea interpretării și aplicării unitare a legilor substanțiale și de procedură pe întreg teritoriul țării.
Prin urmare, instituția juridică a recursului în interesul legii are scopul de a asigura în mod unitar, la nivelul întregii țări, respectarea voinței legiuitorului exprimată în spiritul și în litera legii.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 126 alin. 3 din Constituție care arată că: „Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.”
Deciziile pronunțate în procedura recursului în interesul legii reprezintă principala modalitate prin care instanța supremă îndeplinește atribuția constituțională de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, iar nerespectarea acestora poate atrage răspunderea disciplinară a judecătorilor conform art. 99 lit. ș din Legea nr. 303/2004.
Nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de către petent.
Art. 453 alin. 1 din Codul de pr. civilă stabilește că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Or, câtă vreme plângerea petentului a fost admisă, în raport de dispozițiile legale mai sus citate, în mod corect a considerat judecătorul fondului că cererea acestuia de obligarea a intimatei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN la plata cheltuielilor de judecată este justificată.
Pentru considerentele mai sus expuse, apelul declarat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii contestate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în municipiul București, B-sul I. M. nr. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1055/10.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul petent C. D. I. cu domiciliul procesual ales la av. B. A. în Tulcea, ..54, județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sentința civilă nr. 1055/10.04.2015 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința Publică din data de 25 septembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Jud. fond IS
Redactat jud. S.G./6.10.2015
Tehnored. gref. LR/G.R./16.10.2015/4 ex.
4 ex./.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1070/2015. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
