Plângere contravenţională. Decizia nr. 1186/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1186/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 1186/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1186/2015
Ședința publică de la 11 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul petent C. C. cu domiciliul în ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2338/14.07.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA - BIROU RUTIER cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat apelantul petent, personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și timbrat, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare, după care:
În temeiul art.219 Cod proc.civ. instanța verifică identitatea apelantului petent, care se legitimează cu C.I. ., nr._.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Apelantul petent, având cuvântul în apel, arată că a formulat apel împotriva soluției primei instanțe pentru două motive.
Astfel, arată că în ziua respectivă ploua torențial și într-adevăr nu a observat pietonul care nu a traversat regulamentar, ci a tăiat acea intersecție, iar când a ajuns în dreptul radarului, pietonul a fost în dreptul stâlpului, neavând vizibilitate.
În concluzie, solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii apelate.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 08.04.2015 sub nr._, petentul contestator C. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA – BIROUL RUTIER la data de 27.03.2015.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare la data de 25.05.2015 (fila 21), solicitând admiterea plângerii.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2338 din 24iulie 2015 instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. C. împotriva procesului-verbal de contravenție ._/27.03.2015 încheiat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA - BIROUL RUTIER, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 27.03.2015, ora 12:36, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 390 lei, fiindu-i reținut și permisul de conducere pentru 30 zile, reținându-se că în aceeași zi, la ora 12:35, a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, pe .. Tulcea, dinspre hotel City către hotel Egreta, iar la trecerea de pietoni semnalizată și marcată din dreptul CEC nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare, faptă de natură contravențională prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (fila 16) și sancționată de art.100 alin.3 lit. b) din același act normativ.
Verificându-se, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor normative incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea opera de plin drept.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil, de către instanța de judecată.
Cu toate acestea, susținerile petentului nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația acestuia.
Din contră, instanța de fond a constatat că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost percepută în mod direct, prin propriile simțuri, de către agentul constatator, dar și printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a cărui documentație a fost depusă la dosar.
În litigiul dedus judecății, între procesul-verbal de contravenție și probele depuse de intimat există o legătură indisolubilă, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, în planșa fotografică, dar și pe înregistrarea video, se poate observa, la timpul 12:35:07 (fila 14), cum pietonul se angajează în traversare, iar la timpul 12:35:08, se poate observa cum petentul și-a continuat deplasarea fără a acorda prioritate pietonului aflat pe trecerea de pietoni, aproape de banda a doua, pe sensul său de mers.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond și-a format convingerea că petentul a comis contravenția care i-a fost reținută în sarcină.
Conform art. 72 alin. 2 din OUG 195/2002, pietonii au prioritate de trecere fata de conducatorii de vehicule atunci cand sunt angajati in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
În concordanță cu art. 100 alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002, constituie contravenție si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul a faptei de neacordare a prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale instanța de fond a constatat că neacordarea prioritatii de trecere pietonilor angajati in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflati pe sensul de deplasare a autovehiculului, este sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a II-a reprezintă o sancțiune de 4 sau 5 puncte-amendă.
Întrucât pe anul 2013 salariul minim brut pe economie a fost de 975 lei, potrivit art. 2 din H.G. 1501/2008, iar 4 x 97,5 = 390, s-a constatat că amenda aplicată este în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama că petentul nu a recunoscut comiterea faptelor și nu și-a asumat răspunderea pentru propria conduită.
Față de aceste considerente, s-a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate corect individualizate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petentul C. C..
Se susține în motivarea apelului că din vizionarea imaginilor video, depuse de către Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea, rezultă clar că pietonul nu s-a angajat în traversarea regulamentară deoarece în ziua respectivă ploua abundent și pietonul era foarte grăbit.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.2338/24.07.2015 pronunțată de către Judecătoria Tulcea, ca legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 27.03.2015, ora 12:36, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 390 lei, fiindu-i reținut și permisul de conducere pentru 30 zile, reținându-se că în aceeași zi, la ora 12:35, a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, pe . Tulcea, dinspre hotel City către hotel Egreta, iar la trecerea de pietoni semnalizată și marcată din dreptul CEC nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare, faptă de natură contravențională prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 lit. b) din același act normativ.
Așa cum a opinat și judecătorul fondului, Tribunalul constată că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor de formă instituite de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Cât privește temeinica actului sancționator, se contată că în raport de probele existente în dosarul de fond, în mod corect prima instanță a concluzionat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În speța dedusă judecății, din înregistrarea video existentă la dosarul instanței de fond se observă cum, apropiindu-se de o trecere de pietoni, petentul își continuă deplasarea fără a-i acorda prioritate persoanei care se afla pe marcajul pietonal cu intenția de a traversa . urmare, Tribunalul constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deci apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Pe cale de consecință, va fi păstrată sentința civilă nr. 2338/24.07.2015 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent C. C., cu domiciliul în satul Sarichioi, ., împotriva sentinței civile nr.2338/14.07.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA - BIROU RUTIER, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sentința civilă nr. 2338/24.07.2015 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud. fond L.M.G.
Redactat jud. S.G./11.01.2016
Tehnored. gref. L.R./G.R./12.01.2016
4 ex./.>
| ← Anulare act. Decizia nr. 1020/2015. Tribunalul TULCEA | Uzucapiune. Decizia nr. 1200/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
