Uzucapiune. Decizia nr. 1200/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1200/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1200/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1200/2015
Ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. N.
Judecător F. Șurculescu
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă G. A., cu domiciliul în Timișoara, ., nr.56, ., ., împotriva sentinței civile nr.2035/23.06.2015, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. T. PRIN PRIMAR, cu sediul în T., ., jud T. și P. D., cu domiciliul în Reșița, ..5, . S., și T., ., jud.T., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru apelanta reclamantă avocat V. L. I., în baza împuternicirii avocațiale nr.29, depusă astăzi la dosarul cauzei, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează s-a depus întâmpinare de către intimatul pârât M. T. prin Primar, după care:
Avocat V. L. I., depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare pentru apelanta reclamantă, taxa judiciară de timbru în cuantum de 1773,5 lei, reprezentând diferența taxei judiciare de timbru ce trebuia achitată de către apelanta reclamantă, dovada citării prin publicitate în ceea ce îl privește pe intimatul pârât P. D., și note de ședință.
Instanța înmânează apărătorului apelantei reclamante un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimatul pârât M. T. prin Primar.
Avocat V. L. I., având cuvântul, arată că, intimatul pârât M. T. prin Primar, nu are calitate procesuală pasivă, și solicită instanței completarea probatoriului pentru justa soluționare a cauzei cu un martor.
Instanța, deliberând, învederează că au fost audiați martorii la instanța de fond, și întreabă apărătorul apelantei reclamante ce înțelege să dovedească prin audierea martorului.
Apărătorul apelantei reclamante, învederează instanței, arată că înțelege să arate cu acest martor, cine folosește terenul, dar nu insistă în ceea ce privește proba testimonială.
Instanța, apreciază probatoriul administrat în cauză ca fiind complet, respinge proba testimonială solicitată de apărătorul apelantei reclamante, și acordă cuvântul acestuia în apel.
Având cuvântul avocat V. I. L., arată că din probatoriul administrat în cauză, inclusiv proba testimonială, astfel toți martorii audiați în cauză au afirmat că, terenul este folosit de reclamantă, și s-a depus la dosarul de fond dovada că aceasta nu numai că folosește dar plătește și impozitul aferent acestui teren, iar în ceea ce-l privește pe intimatul P., nu a mai folosit terenul în cauză din anul 1980.
Se mai arată, de apărătorul reclamantei că, în cauză au fost efectuate două expertize judiciare topo, iar contradicția existentă între suprafața de teren ce figurează în evidențele fiscale, respectiv 500 mp și cea reală găsită în suprafață de 1942 mp, în ambele lucrări efectuate la instanța de fond de expertul E. D..
Cu privire la terenul aferent construcției respective se afla în proprietatea Statului Român, iar până în anul 1990 nu se trecea în evidențele fiscale. De altfel, în evidențele fiscale se regăseau doar 500 mp, pe care se afla o casă de chirpici.
Se mai arată că, terenul este primit de la IAS, la momentul actual terenul este delimitat prin garduri naturale, ceea ce dovedește că reclamanta nu numai că deține dar și folosește imobilul de pe .> Pentru toate aceste motive, avocat V. L. I. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Instanța declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Așa cum a precizat si prima instanță din punct teoretic, uzucapiunea reprezintă un mod original de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilelor, conceput de legiuitor ca și o sancțiune a pasivității adevăratului proprietar și care oferă posibilitatea probei dreptului de proprietate, când se face dovada posesiei în persoana posesorului, pe timpul prevăzut de lege.
Uzucapiunea de 30 de ani este reglementată de art.1890 Cod civ., și este recunoscută în favoarea posesorului bunului care poate prescrie prin 30 ani, fără să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință, de aici rezultând cele doua condiții posesia asupra bunului timp de 30 ani, respectiv posesia să fie utilă.
Potrivit prevederilor art. 1847 Cod civil, „Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, după cum se explică în următoarele articole.”
Prima instanță a reținut că fratele reclamantei, numitul G. Vaceslav a fost „omul de curte” al adevăratului proprietar, P. D. și că, începând cu anul 1980, acesta a luat în stăpânire imobilul deoarece proprietarul a plecat din localitate și că nu s-a probat dincolo de orice dubiu, că fratele reclamantei a luat în stăpânire imobilul-teren cu intenția de a-l poseda pentru sine și nici faptul că acesta s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Aceasta concluzie nu corespunde probleor administrate în cursul soluționării dosarului de față.
Problema de drept care se ridica în cauza pendinte este daca reclamantul a exercitat o detenție precara, respectiv a efectuat acte de simplă toleranță sau s-a comportat ca un proprietar.
Prin actele de simplă toleranță, o persoană foloseste un bun al altuia prin simpla îngăduință a proprietarului. În acest caz, chiar daca nu exista un contract între părți, actele de simplă toleranță presupun cel puțin o înțelegere cu caracter moral.
Dovada posesiei presupune proba celor doua elemente ale sale, animus si corpus.
În ceea ce priveste faptul material al posesiei, acesta nu a fost contestat, din declarațiile martoriilor rezultând ca autorul reclamantei a folosit bunul în integralitatea sa.
În ceea ce priveste elementul psihologic al posesiei, respectiv voința celui care stăpâneste bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, instanța de apel constată urătoarele:
În cursul soluționării recursului în cadrul dosarului nr._ la Curtea de Apel C., recurenta a depus un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță” ( f. 45) din care rezultă că pârâtul P. D. i-a înstrăinat fratelui reclamantei, casa de locuit din . la data de 06.10.1980.
Întradevar, așa cum reține si prima instanță, obiect al contractului nu este si terenul aferent casei de locuit, dar existența acestui înscris are relevanță în ceea ce priveste elementul animus, respectiv intenția numitului G. Vaceslav de a se comportat ca un proprietar asupra întregului fond.
Din declaratiile martorilor Mărcut D. ( f. 85 dosar_ al Judecătoriei T. ), G. N.( f. 29 dosar_ al Tribunalului T. ), R. A. ( f. 85 dosar_ al Tribunalului T. ) se reține ca imobilul în întregul lui era folosit de G. Vaceslav care susținea ca este proprietar.
Singurul martor care a arătat ca G. Vaceslav a fost om de curte la P. D. este M. I. ( f. 86 dosar_ al Judecătoriei T. ), acesta arătând ca proprietarul l-a lăsat să aibă grijă de casă pentru ca a plecat în Banat.
Aceasta ultima declarație nu se coroboreaza cu celelalte probe din dosar, declarație fiind echivoca neputând stabili exact daca G. Vaceslav a fost posesor sau doar detentor.
Pe de altă parte, faptul că, deși în timpul vieții lui G. Vaceslav, termenul de prescripție achizitivă s-ar fi împlinit, acesta nu a făcut demersuri pentru constatarea calității de proprietar nu are nicio implicație asupra efectului produs de poosesia 30 de ani, posesorul putând invoca uzucapiune atât pe baza de actiune cât si de excepție, neviind obligat să introduca acțiune pentru a se constata calitatea sa de proprietar.
În ceea ce priveste susținerea că reclamanta nu se comporta ca un proprietar al imobilului, așa cum se arată în hotararea apelata, acest fapt este contrazis de chiar introducerea acestei acțiuni si stăruința depusă pentru soluționarea favorabilă a acesteia, precum și de achitarea impozitului aferent acestuia, continuitatea actelor de stăpânire nepresupunând efectuarea unor acte de folosință zilnică, ci raportat la natura bunului.
Prin antecontractul din 14.04.2011 ( f. 8 dosar_ al Judecătoriei T. ), a intervenit joncțiunea posesiilor, reclamanta preluând rolul fostului posesor G. Vaceslav si comportându-se ca un proprietar asupra imobilului din mun. T., ..
Mai mult decât atât, așa cum se apreciaza unanim, uzucapiunea reprezinta si o sancțiune împotriva proprietarului care a delăsat bunul timp îndelungat, în cazul nostru, timp de 30 de ani.
Încă din anul 2011 de când a fost introdusă acțiunea, pârâtul P. D. a fost citat atât la adresele cunoscute, cât și prin publicitate, fără însă a manifesta vreun interes față de prezenta cauză.
Se reține că G. Vaceslav si ulterior reclamanta au folosit terenul și construcțiile edificate pe acesta în mod public, pașnic, continuu, neîntrerupt, fără a fi tulburati în posesia pe care a exercitat-o nici de către vecini sau rude și nici de terțe persoane care să fi pretins vreun drept real ori de creanță asupra imobilului.
Având în vedere situația de fapt reținută instanța apreciază că sunt întrunite cerințele legale pentru admiterea cererii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P. D..
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere faptul că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada celor mai sus arătate, Tribunalul va admite apelul formulat de apelanta G. A. în contradictoriu cu intimații P. D. și M. T. PRIN PRIMAR, va schimbă în parte sentința apelată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâtul P. D..
Va constată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. T., ., jud. T., alcătuit din teren în suprafață de 1942 mp, situat între punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 1 conform schiței din raportul de expertiză întocmit de exp. Staraș D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta G. A. cu domiciliul în Timișoara, ., nr.56, ., împotriva sentinței civile nr.2035/23.06.2015, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. D., cu domiciliul în Reșița, ..5, . S., și T., ., jud.T., și M. T. PRIN PRIMAR cu sediul în T., ., jud.T..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâtul P. D..
Constată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. T., ., jud. T., alcătuit din teren în suprafață de 1942 mp, situat între punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 1 conform schiței din raportul de expertiză întocmit de exp. Staraș D..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2015.
Președinte, L. N. | Judecător, F. Șurculescu | |
Grefier, N. M. |
Rd.jud. ȘFL/12.01.2016
Tehnoredactat jud.. ȘFL/12.01.2016
.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1186/2015. Tribunalul... | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1192/2015.... → |
|---|
