Plângere contravenţională. Decizia nr. 163/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 163/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 163/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2513/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă . SRL cu sediul în loc.Mineri, com.Somova, ., camera 1, jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea din 20 februarie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr._ din 11.03.2014, . Car SRL a solicitat anularea procesului verbal . nr._ intocmit de catre agenti constatatori din cadrul IPJ Tulcea.
Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca netemeinica si nelegala.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2513 din 26 septembrie 2014 instanța a admis in parte plangerea contraventionala formulata de catre petenta . SRL impotriva procesului verbal . nr._ încheiat de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA.
A înlocuit sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 8.000 lei aplicata petentei prin procesul verbal . nr._/ 19.02.2014 cu privire la savarsirea faptei contraventionale prevazuta de dispozitiile art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012 cu cea a avertismentului, cu consecința atragerii atentiei petentei asupra pericolului social al faptei savarsite si recomandarea acesteia a respectării pe viitor a dispozitiilor legale incalcate.
A respins plangerea formulata de . SRL impotriva procesului verbal de contraventie nr. CP nr._ in ceea ce priveste savarsirea faptei contraventionale prevazuta de dispozitiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 19.02.2014, in urma unui control in trafic al unor agenti constatatori din cadrul IPJ Tulcea, s-a constatat ca soferul autovehiculului cu nr. de inmatriculare_, ce apartinea petentei, care facea transport persoane contra cost, prin servicii regulate speciale, pe relatia Tulcea-Isaccea-Niculitel, nu detinea la bordul vehiculului contractul de inchiriere auto si contractul incheiat cu beneficiarul transportului . asemenea, nu detinea la momentul controlului rovinieta valabila pentru utilizarea retelei de drumuri nationale.
Faptele de mai sus constituie contraventii si sunt prevazute de dispozitiile art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012 „reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 și al Ordonantei Guvernului 27/2011 […]nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz […] contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere”. respectiv dispozitiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.
In materie contraventionala, forta probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este apreciata in mod diferit in functie de sistemul de drept in care se aplica, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Cu toate acestea, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul autonom al acestei noțiuni, delimitat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Faptele au fost contestate de petenta, insa nu s-a facut dovada ca soferul angajat ar fi detinut la momentul controlului la bordul vehiculului contractul de inchiriere auto si contractul incheiat cu beneficiarul transportului . asemenea, nu detinea la momentul controlului rovinieta valabila pentru utilizarea retelei de drumuri nationale.
Din analiza materialului probator, a rezultat ca petenta se face . savarsirea faptei contraventionale prevazuta de art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012.
Din documentatia care a stat la baza intocmirii procesului verbal de contraventie, depusa de catre intimata a reiesit savarsirea faptei contraventionale de catre petenta, in timp ce aceasta nu a facut in niciun fel proba contrara celor constatate.
Instanta de fond a constatat totusi că împrejurările concrete de săvârșire a faptei prevazute la art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012 imprimă acesteia un grad de pericol social redus, fata de modul de savarsire al contraventiei, atata timp cat actele solicitate pentru control erau incheiate insa nu se aflau la acel moment la bordul vehiculului.
În raport de aceste aspecte, având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, care constituie dreptul comun in materie contravențională si care, coroborate cu cele ale art. 38 alin. (3) din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 pentru stabilirea pericolului social al faptei, Judecătoria a apreciat că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și a recomandat acesteia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
In ceea ce priveste fapta contraventionala prevazuta de dispozitiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, s-a retinut ca petenta a incercat sa induca instanta in eroare prezentand un bon fiscal din care rezulta plata rovinietei, omitand faptul ca din cuprinsul acestuia reiese data si ora platii (19.02.2014, ora 17:29). S-a constata ca plata rovinietei, cu valabilitate doar pentru o sapatamana, a fost facuta cu 21 minute dupa ce petenta a fost sanctionata contraventional. S-a retinut astfel ca petenta la momentul efectuarii controlului nu detinea rovinienta valabila astfel incat in mod legal si temeinic a fost sanctionata contraventional pentru aceasta fapta.
Constatând ca prin probele administrate in cauza nu s-a făcut dovada susținerilor petentei, și având în vedere că mențiunile procesului-verbal de constatare fac dovada celor constatate pana la proba contrara, instanța de fond a apreciat ca situația de fapt reținuta corespunde realității.
In ceea ce priveste critica petentei referitoare la retinerea certificatului de inmatriculare si a placutelor de inmatriculare, aceasta este nefondata intrucat prin procesul verbal de contraventie nu s-au dispus aceste masuri.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța de fond a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt a fost in mod corect reținuta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA.
În susținerea apelului, se arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, iar motivarea acesteia potrivit căreia împrejurările concrete de săvârșire a faptei imprimă acesteia un grad de pericol social redus față de modul de săvârșire al contravenției, atâta timp cât actele solicitate pentru control erau încheiate, însă nu se aflau la acel moment la bordul vehiculului, nu poate fi primită deoarece, la momentul efectuării controlului de către organele de poliție, petenta nu avea la bordul autovehiculului a contractului de închiriere încheiat între deținătorul autovehiculului (G. V.) înscris în certificatul de înmatriculare și petenta care deține licența de transport și nici a contractului încheiat între petentă și beneficiarul transportului ..
Menționează în continuare apelantul că textul de lege, respectiv art. 4 pct. 57.3 din H.G. nr. 69/2012, prevede că reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 [...] nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența Ia bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre care, după caz [...] contractul de leasing sau închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere.
Astfel, precizează apelantul că, la momentul efectuării controlului, petenta nu deținea la bordul vehiculului atât contractul de închiriere încheiat între deținătorul autovehiculului (G. V.) înscris în certificatul de înmatriculare și petenta care deține licența de transport, cât și contractul încheiat între petentă și beneficiarul transportului S.C. VARD TULCEA S.A.
Concluzionează apelantul că, ținând seama de prevederile legale invocate, ce prevăd în mod expres tocmai faptul că operatorul de transport are obligația de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente, dintre care, după caz [...] contractul de leasing sau închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, reiese că
nu se justifică aprecierea că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a sancționa pe petentă întrucât abaterea contravențională ar prezenta un grad de pericol social redus, având în vedere și că la momentul constatării faptei contravenționale, prevederile legale sancționau abaterea cu o amendă cuprinsă între 8000 lei și 12.000, iar din cuprinsul procesului - verbal de contravenție se poate observa că agentul constatator a aplicat petentei minimul sancțiunii prevăzute de lege.
Intimata petentă . SRL nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Deliberând asupra apelului promovat, în raport de criticile învederate, Tribunalul constată că acesta este întemeiat.
Astfel, relativ la contravenția prevăzută de art.4 pct.57.3 din HG nr.69/2012 și soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la această fapta reținută în sarcina contravenientei sub aspectul aprecierii pericolului social, ce face obiectul apelului în analiză, se impune evidențiată atitudinea petentei-apelante care încă de la întroducerea plângerii contravenționale a negat săvârșirea ambelor contravenții, prezentând alte situații decât cele reținute de către organul constatator și pe care nu le-a probat ulterior.
S-a precizat prin plângerea contravențională că se deținea la bordul autovehiculului oprit în trafic copia contractului de închiriere încheiat între transportator și beneficiar, ca și rovinieta valabilă, însă verificările ulterioare au relevant că s-a achiziționat rovinieta . constatării contravenției, iar conducătorul auto P. N., citat în calitate de martor, nu s-a prezentat pentru a fi audiat, nefiind demonstrată asadar deținerea la bord a copiei contractului menționat și prezentarea acesteia organului de control.
În aceste condiții, în contextul dat, nu se justifică concluzia că fapta prezintă un grad de pericol social redus, atitudinea nesinceră a petentei, ce se constituie într-o împrejurare ce se valorifică la individualizarea sancțiunii, impunând o altă concluzie, pe lângă faptul că agentul constatator a aplicat déjà minimul amenzii prevăzută de lege.
Soluția privind lipsa rovinietei nu face obiectul apelului, dar reprezintă un argument pentru care și în ceea ce privește contravenția prevăzută de art.4 pct.57.3 din HG nr.69/2012 trebuie aplicată aceeași măsură.
De asemenea, textul de lege reținut sancționează lipsa de la bordul autovehiculelor a documentelor enumerate, în timp ce nedeținerea acestora ca urmare a neîncheierii respectivelor contracte plasează fapta și sub incidența altor dispoziții legale, dar nu poate avea relevanță sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate pentru încălcarea prevederilor art.4 pct.57.3 din HG nr.69/2012.
Având în vedere argumentele redate, Tribunalul va admite apelul declarat și va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că va respinge și plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19-02-2014 întocmit de IPJ Tulcea, ca nefondată, păstrând celelalte dispoziții ce nu au făcut obiect de critică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2513/26.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă . SRL cu sediul în loc.Mineri, com.Somova, ., camera 1, jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în parte sent.civ.nr.2513/26-09-2014 a Judecătoriei Tulcea în sensul că respinge și plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19-02-2014 întocmit de către IPJ Tulcea, ca nefondată.
Păstrează celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud.fond.VC
Red/tehn.jud.ACD/10-04-2015
4 ex./.>
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 160/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 195/2015. Tribunalul... → |
|---|
