Plângere contravenţională. Decizia nr. 697/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 697/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 697/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILA Nr. 697/2015
Ședința publică de la 25 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N.
JUDECĂTOR: F. Șurculescu
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în București, ..401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.645/06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă B. A. cu domiciliul în Tulcea, ..38A, ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
La data de 16.09.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petenta B. A. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.08.2014 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, solicitând anularea acestuia.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.645 din 06 martie 2015 instanța a admis plângerea contravențională formulată de petenta B. A., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
Pe cale de consecință, a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.08.2014 și a obligat intimata la plata sumei de 320 lei către petentă, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ din data de 19.08.2014, petenta a fost sancționată contravențional, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 07.05.2014, pe DN 25 Km 66 + 425 m, pe raza localității Șendreni, județul G., autovehiculul care îi aparține, a fost surprins că a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Potrivit prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisurile în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Din examinarea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, a rezultat că un înscris în formă electronică purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.
Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 455/2001, potrivit căruia "prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice".
Cât privește contravențiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, privind fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, ce pot fi constatate și prin mijloace tehnice omologate, acestora le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ care obligă la semnarea procesului-verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității absolute.
Procesul-verbal de contravenție, emis în temeiul O.G. nr. 15/2002, deși este generat și semnat electronic, a fost transmis petentei nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poștale.
Față de această situație, instanța de fond a reținut faptul că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către persoana sancționată contravențional fără a purta semnătura agentului constatator.
O.G. nr. 2/2001 este anterioară Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel că este de la sine înțeles că prevederile primului act normativ nu se referă la semnarea electronică a proceselor-verbale contravenționale de către agentul constatator.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
Pe de altă parte, actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către notar sau funcționarul public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre acestea, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică, aceasta fiind aplicabilă doar înscrisurilor sub semnătură privată, așa cum mai sus s-a arătat.
Nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și niciun alt act normativ nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții sau unui alt act autentic. O atare dispoziție expresă ar fi necesar să existe, pentru legala întocmire a procesului-verbal de contravenție sub semnătură electronică, câtă vreme semnătura electronică se poate aplica doar înscrisurilor sub semnătură privată, ca regulă de la care nu se prevede nicio excepție.
De altfel, prin Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Î.C.C.J. s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, s-a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a), alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Deși, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe doar de la data publicării deciziei în M.O. al României, Partea I, se va da eficiență deciziei susmenționate.
Așadar, pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut constatarea contravenției în condiții de legalitate.
Referitor la cererea petentei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată se rețin dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, în conformitate cu care partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, s-a constatat, potrivit documentelor justificative existente la dosar, că petenta a suportat cu acest titlu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și suma de 300 lei reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
Se susține în motivarea apelului, în ceea ce privește cheltuielile de judecata, că potrivit art. 451 alin. 2 N.C.P.C. instanta poate, chiar si din oficiu, sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocaților atunci cand este vădit disproporționat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfasurata de avocat.
Astfel, învederează apelanta că instanta este indreptatita sa aprecieze in ce masura onorariul părtii care a castigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, fata de marimea pretențiilor si de complexitatea cauzei.
Consideră apelanta ca aceasta suma acordata cu titlu de cheltuieli de judecata este exagerata, avand in vedere atat valoarea cat si complexitatea cauzei, respectiv plângere contravenționala, cat si proportionalitatea onorariului de avocat cu volumul de munca presupus de pregatirea apararii in cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Apreciază apelanta că, în cazul unei plângeri contravenționale, efortul depus de către avocați este unul minim, necesitând sub aspect juridic doar redactarea plângerii si, facultativ, susținerea acesteia in fata instantei.
In acest sens, arată apelanta, s-a pronuntat si ICCJ in prin Decizia nr. 5015/2005 in Dosarul nr._/2004, dar și Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 493/2007 publicata in Monitorul Oficial nr. 456/2007, analizand constitutionalitatea prevderilor art. 274 alin. 3 din C.pr.civ.
Față de aceste aspecte învederate, solicită apelanta admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii atacată în sensul diminuării cheltuielilor de judecată.
Intimata petentă B. A. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat:
Critica apelantei vizează cheltuielile de judecata, apreciind ca onorariul de avocat este prea ridicat.
Instanța constată că prima instanța a admis plângerea și a obligat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 320 de lei compusă din o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și suma de 300 lei reprezentând onorariul de avocat.
Alineatul 2 al art. 451 C.pr.civ. prevede că „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.
Având însă în vedere faptul că textul reprezintă o restrângere a dreptului părții care a câștigat procesul de a i se restitui cheltuielile de judecată, instanța apreciază că judecătorii pot micșora onorariile utilizând doar cele două criterii legale: valoarea sau complexitatea cauzei ori activitatea îndeplinită de avocat.
Instanța va avea în vedere Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în M. Of. nr. 848 din 20 septembrie 2005, prin Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., text relua in condițiile noului cod de procedura civilă, constatând că, dintre textele de referință menționate, singurul care, prin domeniul de reglementare, ar putea fi considerat relevant este numai art. 24 alin. 2 din Constituție, și aceasta doar prin prisma raționamentului că dreptul de a fi asistate de un avocat ales, ceea ce constituie regula în materie, presupune în mod necesar angajarea acestuia pe calea unei convenții, cu plata unui onorariu stabilit de comun acord. Acceptând un asemenea raționament, nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creată dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în întregime. Articolul 451 alin. 2 C.pr.civ. nu reprezintă o excepție a principiului pacta sunt servanda și nu derogă în consecință de la obligativitatea contractului de asistență juridică. Părții contractante îi incumbă obligația de a plăti în întregime onorariul stabilit către avocatul său (obligațiile contractuale nefiind în niciun mod afectate), însă nu este îndreptățită să pretindă părții adverse să-i achite cu titlu de cheltuieli de judecată decât onorariul stabilit de instanță prin hotărârea judecătorească.
Suma de 300 lei prevazută ca onorariu avocat nu este insa disproportionat de mare in raport de obiectul litigiului si de prestatie avocatului in cazul unui dosar de fond, fie el și plângere contravențională.
Este rezonabil ca pentru o amenda de 2500 lei să se solicite cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 300 lei, obligarea la plata cheltuielilor reprezentând o sancțiune civilă pentru întocmirea de către apelantă a unui proces verbal de contravenție lovit de nulitate.
Față de cele arătate anterior, se va respinge apelul formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr.645/06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă B. A., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în București, ..401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.645/06.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata petentă B. A. cu domiciliul în Tulcea, ..38A, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 August 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, Grefier,
D. N. F. Șurculescu L. R.
Jud.fond IS
Red.jud.FȘ/09.09.2015
Tehnored.gref.LR/09.09.2015
4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 845/2015. Tribunalul... | Validare poprire. Decizia nr. 826/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
