Pretenţii. Decizia nr. 849/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 849/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 849/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 849/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă . REASIGURARE SA, cu sediul în București, sector 1, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, împotriva sentinței civile nr.1331/29.04.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. DUMITRIȚA, cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru intimata pârâtă avocat P. L., în baza împuternicirii avocațiale nr.94/2015, depusă astăzi la dosarul cauzei, lipsă fiind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă de timbru în sumă de 50 lei, s-a depus și s-a comunicat întâmpinarea, după care:
Având cuvântul, avocat P. L., arată că, înțelege să nu mai susțină excepția tardivității formulării apelului.
Față de susținerea apărătorului că, nu mai are alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel părții prezente.
Având cuvântul, pentru intimata pârâtă avocat P. L., arată că, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Astfel, termenul de prescripție este împlinit, deși în materie de asigurări și nu numai cu privire la raporturile izvorâte din contracte, de asigurare, în speța de față fiind aplicabil, așa cum în mod corect a apreciat instanța de fond.
În concluzie, avocat P. L., solicită, respingerea apelului, menținerea sentinței atacate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța în temeiul art.394 NCPC, declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei
1. Hotărârea primei instanțe
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 21.10.2014, sub nr._, reclamanta S.C. G. R. asigurare REASIGURARE S.A. a solicitat obligarea pârâtei P. DUMITRIȚA la plata sumei de 1.230 lei reprezentând indemnizație de asigurare plătită pentru repararea prejudiciului produs din vina pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 06.11.2010, numitul A. Ș., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, proprietatea TBI Leasing, utilizator OK Services, pe .. Tulcea, a accidentat-o pe pârâtă care traversa ..
Arată că avariile autoturismului au fost menționate în procesul-verbal de constatare a pagubelor, precum și în anexa 2 întocmită de IPJ Tulcea, iar pentru repararea prejudiciului cauzat, s-a constituit dosarul de daună nr._ având în vedere că proprietarul autoturismului avariat este asiguratul reclamantei în temeiul poliței de asigurare . nr._.
Mai învederează reclamanta că la data de 23.12.2011 a achitat contravaloarea reparației, respectiv suma de 1.230 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1357 și art. 2210 din Noul Cod Civil, art.453 C.proc.civ.
Pârâta depus la dosar întâmpinare la data de 12.12.2014 prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune (fila 27), reclamanta atașând răspuns la întâmpinare la data de 08.01.2015 prin care a solicitat respingerea excepției.
La termenul de judecată din data de 07.04.2015, instanța a acordat cuvântul părților prezente asupra excepției invocate de pârât prin întâmpinare, precum și asupra fondului cauzei.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.1331/29.04.2015 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 06.11.2010, numitul A. Ș., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, proprietatea TBI Leasing, utilizator OK Services, pe .. Tulcea, a accidentat-o pe pârâta P. Dumitrița.
Avariile autoturismului au fost menționate în procesul-verbal de constatare a pagubelor, precum și în anexa 2 întocmită de IPJ Tulcea, iar pentru repararea prejudiciului cauzat, s-a constituit dosarul de daună nr._ având în vedere că proprietarul autoturismului avariat este asiguratul reclamantei în temeiul poliței de asigurare . nr._.
Având în vedere polița de asigurare . nr._, asigurătorul a acordat, la cererea asiguratului și în baza contractului de asigurare, o despăgubire în cuantum de 1.230 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor la auto asigurat.
În baza art. 248 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia
„Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, prima instanță a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare.
În ceea ce privește legea aplicabilă raportului juridic în cauză, având în vedere că evenimentul a avut loc la data de 06.11.2010, iar în materie faptelor juridice sunt aplicabile prevederile art. 3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil potrivit cărora „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”, se constată că nu sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil.
Cum faptul juridic generator de despăgubiri este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, respectiv 01.10.2011, atunci codul civil 1864 și actele normative aflate în vigoare până la această dată constituie legea aplicabila în cauză, inclusiv Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În susținerea celor expuse mai sus este și art.201 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a codului civil potrivit căruia prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, în speță Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958 „Prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligațiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispozițiile art. 22”, prin acest articol fiind instituit un termen special de prescripție față de cel general de 3 ani prevăzut de alin.1 al aceluiași articol.
Prima instanță a reținut aplicabilitatea termenului special de prescripție de 2 ani și prin prisma prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R. potrivit cărora „În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.”
În speță, având în vedere că despăgubirile în cuantum de 1.230 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor la auto asigurat, au fost achitate de asigurător la data de 23.12.2011, potrivit dispoziției de plată nr.742/23.12.2011, termenul de prescripție extinctivă de 2 ani se calculează în raport de această dată, acesta expirând la data de 25.12.2013.
Prin urmare, acțiunea fiind înaintată prin poștă la data de 10.10.2014, potrivit celor menționate pe plic (fila 17), după expirarea termenului de prescripție extinctivă de 2 ani, se constată că excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, este întemeiată.
2. Apelul exercitat de reclamanta . REASIGURARE SA.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta .>
R. ASIGURARE REASIGURARE SA. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține în esență apelanta că prima instanță a reținut în mod greșit dă dreptul la acțiune este prescris, excepția invocată fiind nefondată întrucât dreptul la acțiunea s-a născut la data achitării despăgubirilor si nu la data producerii evenimentului rutier. De altfel, textul legal prevede ca, „dreptul asigurătorului la acțiunea în regres împotriva terțului responsabil deriva din subrogarea în drepturile asiguratului, în limita indemnizației plătite”.
Or, plata despăgubirilor către asigurat s-a efectuat la data de 23.12.2011, in baza dispoziției de plata nr.742 iar acțiunea a fost înregistrată la instanță la data de 21.10.2014.
În cazurile în care pentru pagubele cauzate este responsabilă o terță persoană nu are importanță dacă răspunderea terțului are natură delictuală sau contractuală, subrogarea asigurătorului intervine indiferent că asigurarea este obligatorie sau facultativă, în limitele indemnizației plătite și din momentul plății ( a se vedea Tribunalul Suprem, Secția Civilă, decizia nr. 4880/1971), în asigurările de bunuri, asigurătorul este subrogat - de drept și fără nicio formalitate - în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Referitor la termenul special de prescripție de 2 ani, arată apelanta că nu este aplicabil în speță, întrucât, între aceasta și parată nu există un contract de asigurare.
Acțiunea în regres a asigurătorului împotriva pârâtei, în calitate de persoană vinovată de producerea faptei cauzatoare de prejudicii este supusă termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Instanța de fond, in mod eronat, a apreciat ca, in speța sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 care stabilesc ca, in raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani.
Hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea legii, în sensul că termenul de prescripție de 2 ani, reținut a fi aplicabil de prima instanță, în baza dispozițiilor art.3 alin(.2) din Decretul 167/1958, vizează exclusiv raporturile dintre asigurator si asigurat, or, în speță, reclamanta, în calitate de asigurator, subrogându-se în drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei, a formulat acțiune în regres împotriva acestora, situație în care era aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art.3 alin(.l) din Decretul 167/1958, fată de care acțiunea reclamantei a fost introdusa în termen legal și impune respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune,
acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 998 și urm. Cod civil.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
II. Considerentele Tribunalului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul este nefondat.
1.Argumentele de fapt și de drept relevante.
Prima instanță a reținut în mod corect că faptul generator de despăgubiri este anterior intrării în vigoarea a Noului cod civil, respectiv, 01.10.2011, și în consecință este aplicabil sub aspectul prescripției extinctive, Decretul nr. 167/1958.
Acțiunea în regres a asiguratorului împotriva pârâtei, în calitate de persoană vinovată de producerea faptei cauzatoare de prejudicii este supusă, însă, termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de articolul 3 alineat 1 din Decretul nr. 167/1958, iar conform articolului 8 alineat 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție a acțiunii întemeiate pe fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel răspunzător de producerea ei.
Instanța nu-și însușește punctul de vedere al reclamantei apelante în sensul că termenul ar curge pentru asigurator de la data la care a făcut plata către persona asigurată, apreciind că în realitate și pentru acțiunea în regres, termenul pentru recuperarea sumelor plătite persoanei asigurate, de la autorul accidentului, curge tot de la data la care se cunoaște sau se poate cunoaște persoana vinovată și paguba.
In speță, evenimentul generator de despăgubiri s-a produs la data de 06.11.2010, numele persoanei vinovate a fost cunoscut în luna noiembrie 2010, dată când Inspectoratului de Poliție Tulcea a comunicat reclamantei apelante numele persoanei vinovate de producerea accidentului, iar valoarea prejudiciului a fost cunoscută în data de 14.12.2010, când s-a emis factura pentru reparația autovehiculului (f.10 dosarul primei instanțe) și s-a și formulat de către persoana asigurată cererea pentru acordarea despăgubirilor în sumă de 1.230 lei.
Cum acțiunea a fost expediată în data de 20.10.2014, se constată că ea a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție de trei ani, aplicabil în speță.
2. Soluția adoptată în apel.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art.480c.proc.civ. apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă . REASIGURARE SA, cu sediul în București, sector 1, Piața Charles de Gaulle, nr. 15, împotriva sentinței civile nr.1331/29.04.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. DUMITRIȚA, cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond LMG
Tehnored.jud.EN/06.11.2015
Gref.NM/4 ex./..11.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 882/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 843/2015. Tribunalul... → |
|---|
