Plângere contravenţională. Decizia nr. 843/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 843/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 843/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 843/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil privind pe apelantul petent S. C., cu domiciliul în T., ., jud.C., împotriva sentinței civile nr.1537/19.05.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă de timbru în sumă de 20 lei, s-a depus și s-a comunicat întâmpinarea, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelantul petent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la 31.10.2014 sub nr._/212/2014, petentul S. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea la data de 30.10.2014.
Prin sentința civilă nr.2720 pronunțată la data de 10.03.2015, Judecătoria C. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Pe rolul Judecătoriei Tulcea cererea a fost înregistrată la data de 08.04.2015 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1537/19.05.2015, Judecătoria Tulcea a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimata I.P.J. Tulcea la data de 30.10.2014, ora 12:30, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 360 lei și avertisment, fiindu-i aplicată și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 zile, reținându-se că în aceeași zi, la ora 12:28, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare ME 216 P, pe . Tulcea, din direcția Complex P. către centru, pe banda a II-a, iar la trecerea de pietoni din dreptul Casei Sindicatelor semnalizată cu indicator și marcaj, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare, pe partea dreaptă, faptă de natură contravențională prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002. Totodată, s-a reținut că nu avea asupra sa documentele autoturismului, faptă necontestată de petent.
În cauză, petentul a contestat fapta constând în neacordare de prioritate pietonului angajat regulamentar în traversare.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor normative incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea opera de plin drept.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
A mai reținut prima instanță că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Cu privire la forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale, instanța a reținut că aceasta este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
A arătat judecătorul fondului că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, instanța a reținut că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private și prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil, de către instanța de judecată.
Instanța a apreciat că susținerile petentului prin care a arătat că nu se face vinovat de fapta privind neacordarea de prioritate nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația acestuia, instanța constatând că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost percepută în mod direct, prin propriile simțuri, de către agentul constatator.
Totodată, instanța a reținut că dovada privind săvârșirea faptei de către petent a fost realizată și prin înregistrarea video înaintată la dosar de către intimat. Astfel se observă faptul că petentul care circula cu autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare ME 216 P, pe . Tulcea, din direcția Complex P. către centru, pe banda a II-a, la trecerea de pietoni din dreptul Casei Sindicatelor semnalizată cu indicator și marcaj, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare, pe partea dreaptă.
Pentru considerentele expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis contravenția care i-a fost reținută în sarcină, mai sus descrisă.
Au fost reținute în drept de către instanță dispozițiileart. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, conform cărora pietonii au prioritate de trecere fata de conducătorii de vehicule atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
Totodată potrivit art.135 lit. h) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG nr.1391/2006, „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: … h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
A mai reținut instanța că în concordanță cu art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a constat că neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, este sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a II-a reprezintă o sancțiune de 4 sau 5 puncte-amendă.
A apreciat instanța că întrucât de la data de 30.10. 2014 salariul minim brut pe economie era de 900 lei, iar 4 x 90 = 360, amenda aplicată este în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama că petentul nu a recunoscut comiterea faptei și nu și-a asumat răspunderea pentru propria conduită.
Împotriva acestei hotărâri, în teren legal a formulat apel petentul S. C., criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, apelantul-petent a arătat la momentul în care pietonul s-a angajat în trecere, respectiv când a făcut primul pas pe marcajul pietonal, el se afla cu autoturismul cu nr. de înmatriculare ME 216 P spre ieșirea marcajului pietonal, aspect care se vede în filmul și pozele făcute de către agentul de circulație.
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție se reține că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenție, se reține că intimatul-petent a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional și anume căîn data de 30.10.2014, ora 12:28, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare ME 216 P, pe . Tulcea, din direcția Complex P. către centru, pe banda a II-a, iar la trecerea de pietoni din dreptul Casei Sindicatelor semnalizată cu indicator și marcaj, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare, pe partea dreaptă, faptă de natură contravențională prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 Totodată, s-a reținut că nu avea asupra sa documentele autoturismului, faptă necontestată de apelantul-petent.
Instanța de apel, în acord cu prima instanță reține că susținerile apelantului-petent prin care a arătat că nu se face vinovat de fapta privind neacordarea de prioritate nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația acesteia, iar săvârșirea faptei reținute în sarcina apelantul-petent a fost percepută în mod direct, prin propriile simțuri, de către agentul constatator.
Totodată, se reține că dovada privind săvârșirea faptei de către apelantul-petent a fost realizată și prin înregistrarea video înaintată la dosar de către intimat din aceasta observându-se faptul că apelantul-petent care circula cu autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare ME 216 P, pe . Tulcea, din direcția Complex P. către centru, pe banda a II-a, la trecerea de pietoni din dreptul Casei Sindicatelor semnalizată cu indicator și marcaj, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare, pe partea dreaptă.
Conform art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
De asemenea, potrivit art.135 lit. h) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin HG nr.1391/2006, „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: … h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzuta în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Relativ la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicată apelantului-petent, se reține că în mod temeinic și legal instanța de fond a constatat că neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, este sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, iar potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a II-a reprezintă o sancțiune de 4 sau 5 puncte-amendă, aliată în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama că apelantul-petent nu a recunoscut comiterea faptei și nu și-a asumat răspunderea pentru propria conduită.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil privind pe apelantul petent S. C., cu domiciliul în orașul T., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 1537/19.05.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
D. N. E. N.
Grefier,
N. M.
Jud. fond. L.M.G.
Redactat jud. D.N./28.10.2015
Tehnoredactat gref. N.M../G.R./05.11.2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 849/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 845/2015. Tribunalul... → |
|---|
