Validare poprire. Decizia nr. 826/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 826/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 826/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.826
Ședința publică de la 12 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: F. S.
Grefier: L. C.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul terț poprit . Tulcea- cu sediul în Tulcea ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2100/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul creditor I. C. LEASING IFN SA- cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat PETERKA SI ASOCIATII- în București ., sector 2 și intimata debitoare U. G.- domiciliat în Tulcea ., ..B, ., având ca obiect validare poprire .
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 28 septembrie 2015 consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului instanța a amânat pronunțarea pentru data de 5 octombrie 2015 și pentru data de astăzi 12 octombrie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată în data de 30.04.2015 sub nr._
pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca obiect validare poprire, creditoarea I. C. Leasing IFN S.A. în contradictoriu cu debitoarea U. G. și terțul poprit M. F. S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună validarea popririi înființată asupra sumelor de bani reprezentând contravaloarea drepturilor salariale ale debitoarei U. G. obținute în baza raporturilor de muncă derulate cu societatea angajatoare M. F. S.R.L. și obligarea terțul poprit la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2100/30.06.2015 Judecătoria Tulcea a admis în parte cererea având ca obiect validare poprire, a dispus validarea popririi înființată în dosarul de executare silită nr. 1579/G/2012 al B.E.J. G. A.-M. asupra veniturilor prezente și viitoare cuvenite cu titlu de salariu debitoarei și a obligat terțul poprit să plătească direct creditoarei sumele de bani datorate debitoarei, până la concurența sumei de 1.403 846, 57 lei.
Totodată, instanța a obligat terțul poprit la plata către creditoare a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că între creditoare și S.C. Trans U-D 406 S.R.L. s-au încheiat contractele de leasing nr. 060614AT02, 07009AT07, 071009AT08, iar executarea obligațiilor derivând din convențiile indicate a fost garantată de fidejusorii U. A. și U. G. care au încheiat cu creditoarea contractul de fidejusiune din data de 7.07.2010. Aceste contracte au fost puse în executare silită, făcând obiectul dosarului de executare nr. 1579/G/2012 înregistrat pe rolul B.E.J. G. A. M..
Prin încheierea din 18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorilor fidejusori U. A. și U. G., în baza titlurilor executorii constând în contract de leasing financiar nr. 060614AT02 din 14.06.2012, contract de leasing financiar nr. 07009AT07 din 9.10.2007, contract de leasing financiar nr. 071009AT08 din 9.10.2007.
Instanța a considerat că împrejurare că prin încheierea din 10.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, anterioară încheierii din 18.10.2012 și lipsită de autoritate de lucru judecat și a respins cererea de încuviințare silită, nu lipsește de efecte încheierea din 18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ .
La data de 26.02.2014 s-a comunicat terțului poprit adresa de înființare a popririi asupra sumelor de 1.403 846,57 lei – reprezentând debit conform titlurilor executorii și 20.508,81 lei – reprezentând onorariu și cheltuieli de executare, emisă în dosarul de executare nr. 1579/G/2012 de pe rolul B.E.J. G. A. - M., prin care s-a instituit obligația ca în termen de 15 zile de la comunicare să se consemneze pe seama și la dispoziția executorului judecătoresc sumele reținute de către terțul poprit din salariul debitoarei.
Instanța de fond a reținut că, astfel cum a susținut terțul poprit, între acesta și debitoare există raporturi juridice de muncă, în baza cărora terțul popritdatorează sume de bani debitoarei de natură salarială, aspect confirmat și de adresă emisă de Casa Națională de Pensii Publice depusă la dosar. Instanța a considerat că împrejurarea că pe rolul Judecătoriei Tulcea există înregistrat dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în care terțul poprit nu este parte, nu constituie un impediment pentru ca societatea angajatoare să dea curs dispoziției executorului judecătoresc, singurul aspect relevant fiind existența/inexistența raporturilor de muncă cu obligația aferentă a plății drepturilor salariale.
A reținut judecătorul fondului că poprirea a fost înființată cu respectarea cerințelor impuse de art. 454 Cod pr. civilă de la 1865, aplicabil prin raportare la momentul formulării cererii de executare silită.
La soluționarea cererii de validare a popririi instanța a avut în vedere dispozițiile art. 460 alin. (2), Cod procedură civilă de la 1865 potrivit cărora: „Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. Terțul poprit care, cu rea-credință, a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeași hotărâre, cu o sumă cuprinsă între 200 lei și 1.000 lei, și cele ale alin. (3) potrivit cărora: „Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.
Instanța a reținut că terțul poprit a recunoscut că nu a achitat sumele poprite, motiv pentru care a dispus validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 1579/G/2012 de pe rolul B.E.J. G. A. - M. asupra veniturilor prezente și viitoare cuvenite cu titlu de salariu debitoarei și a obligat terțul poprit să plătească direct creditoarei sumele de bani datorate debitoarei, până la concurența sumei de 1.403.846,57 lei reprezentând debit neachitat.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut că deși executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi asupra sumelor de 1.403.846,57 lei – reprezentând debit conform titlurilor executorii și 20.508,81 lei – reprezentând onorariu și cheltuieli de executare, terțul poprit nu poate fi obligat la plata către creditoare a sumei de 20.508,81 lei reprezentând cheltuieli de executare silită, a căror existență nu a fost probată în lipsa unui proces-verbal emis de executorul judecătoresc în conformitate cu art. 3717 Cod procedură civilă de la 1865 de stabilire a cheltuielilor de executare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel terțul poprit S.C. M. F. S.R.L. Tulcea, criticând-o ca fiind netemeinică și neegală.
Astfel, arată apelanta-terț-poprită că executarea a fost demarată prin comunicarea somației din data de 27.01.2014, primită la data de 03.02.2014, după data intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă și în opinia acesteia sunt incidente prevederile art. 789 N.C.P.C., potrivit cărora termenul de introducere a cererii de validare a popririi este de cel mult 1 lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, iar conform Deciziei nr. 7 din 15 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, termenul de introducere a cererii de validare a popririi este un termen imperativ (peremptoriu) legal fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
Arată în continuare apelant terț poprită că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărării sale conform căreia cererea de executare depusă la biroul executorului judecătoresc la data de 24.07.2012 (filele 12-18 din dosar) a fost respinsă prin încheierea din data de 10.09.2012, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ (depusă la termenul din 17.06.2015, astfel că validarea popririi a fost cerută în baza unor acte neconforme, prin care se cere mai mult decât s-a garantat prin contractul de fidejusiune și numai față de debitoarea S.C. Trans U-D.
Susține apelanta-terț-poprită că cererea de executarea se referă la debite incerte și izvorâte din patru contracte de leasing, în timp ce garantarea este aferentă numai asupra unor debite izvorâte numai din trei din cele patru contracte de leasing de asemenea incerte, aspect pe care instanța de fond nu le-a analizat.
În acest sens, arată apelata-terț-poprită că prin cererea de validare a popririi nu sunt arătate sumele pentru care se cere validarea popririi, în timp ce prin cerea de executare silită sunt arătate sume incerte în valută și monedă națională, iar instanța se pronunță pe o sumă certă și necenzurată de 1.403.846,57 lei izvorâtă din calculele executorului judecătoresc, fără nicio justificare, și solicită ca acest aspect solicită să fie cenzurat în soluționarea apelului.
Apelanta-terț-poprită învederează faptul că deși instanța de fond a reținut încadrarea de drept a cererii de validare a popririi pe considerentele din vechiul Cod de pr. civilă, executarea și poprirea se cer a fi înființate în alt temei legal și urmează să se constate că instanța de fond nu s-a pronunțat pe lipsa de justificare a raportului juridic între creditoare și debitor, raportat cele 3 contracte de leasing financiar în baza cărora a fost demarată procedura de executare, întrucât aceste contracte de leasing sunt încheiate cu S.C. Trans U-D 406 S.R.L.
Apelanta a precizat și faptul că debitorul a formulat contestație la executare ce face obiectul dosarului_ aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea, astfel că a solicitat și suspendarea judecării apelului până la soluționarea contestației, cerere la care însă apelanta a renunțat.
Pentru aceste considerente, apelanta-terț-poprită solicită admiterea apelului, respingerea cererii de validare și desființarea măsurii popririi pentru veniturile intimatei debitoare U. G., sau să fie suspendată cauza până la soluționarea dosarului menționat.
În apărare intimatul-creditor I. C. LEASING IFN S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de către Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ .
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Validarea popririi impune verificarea condițiilor legale pentru obligarea directă a terțului poprit față de creditorul popritor.
Pentru încuviințarea acesteia este necesară verificarea existenței raporturilor juridice desfășurate într-o operațiune juridică triunghiulară, în sensul că raportului dintre creditor și debitorului poprit i s-a adăugat un alt raport juridic între creditor și terțul poprit, ca urmare a obligației acestuia din urmă de a plăti la rândul său debitorului urmărit o sumă de bani, creanță de care creditorul o urmărește în mâinile sale în vederea realizării propriului drept.
Dacă raporturile juridice care se stabilesc între creditor și debitor și între debitor și terțul poprit sunt anterioare înființării popririi, al treilea raport juridic se naște prin adresa de înființare a popririi între creditor și terțul poprit, scopul fiind acela de substituire a debitorului prin transferul juridic al creanței.
În atare situație, instanța, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, în caz contrar, hotărând desființarea popririi.
În privința legii de procedură aplicabilă speței, tribunalul reține că, potrivit art. 3 din Legea Nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ,,Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”
În consecință, în măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta este aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită și tuturor procedurilor judiciare incidente apărute în cursul executării silite, precum contestația la executare sau validarea popririi.
Cum în speță executarea silită a început anterior datei la care Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă a intrat în vigoare, respectiv 15.02.2013, în cauză sunt incidente prevederile Codul de procedură civilă din 1865.
Astfel, potrivit art. 460 din Codul de procedură civilă din 1865 ,,Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, [..] în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.”
În consecință, în privința respectării termenului de formulare a cererii de validare a popririi, se constată că terțul poprit avea obligația de a consemna suma în termen de 15 zile de la primirea adresei nr. 1579/G/2012/17.02.2015, astfel că acțiunea din data de 30.04.2015 nu este tardivă, fiind formulată în termenul reglementat de art. 460 din Codul de procedură civilă din 1865.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor necesare validării porpririi se reține că în mod corect prima instanță a reținut existența raportului juridic dintre creditorul I. C. LEASING IFN S.A. (S.C. AFIN LLEASING IFN S.A.) și debitoarea U. G..
Debitoarea U. G. este parte în Contractul de fidejusiune din data de 07.07.2007 prin care a garantat toate obligațiile născute în sarcina debitorului principal S.C.TRANS U._ și în favoarea S.C. AFIN LEASING I.F.N. S.A ca urmare a încheierii contractelor de leasing nr. 060614AT02 / 14.06.2006, nr. 071009AT07 / 09.10.2007 și nr. 071009AT08 / 09.10.2007.
Se reține că, potrivit art. 8 din O.G. Nr. 51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing,contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.
Cu privire la faptul că debitoarea U. G. a garantat un număr de trei contracte de leasing și nu patru, tribunalul observă că prin adresa nr. 1579/G/2012/17.02.2015 emisă de B. G. A.-M. se precizează, întradevăr că I. C. LEASING IFN SA(S.C. AFIN LLEASING IFN S.A.) a cerut executarea silită a S.C.TRANS U._ pentru 4 contracte de leasing, dar se reține că debitoarea U. G. a garantat doar contractele nr. 060614AT02 / 14.06.2006, nr. 071009AT07 / 09.10.2007 și nr. 071009AT08 / 09.10.2007.
De altfel, prin Încheierea pronunțată la data de 18.10.2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea, s-a dispus încuviințarea executării silite a fidejusorilor U. A. și U. G. avându-se în vedere numai contractele de leasing garantate.
Încheierea pronunțată la data de 18.10.2012 în dosarul nr._ a Judecătoriei Tulcea nu încalcă autoritatea celor judecate prin Încheierea pronunțată la data de 10.09.2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea, prin care s-a dispus respingerea cererii de încuviințare a executării silite față de debitorii U. A. și U. G., astfel cum se sugerează. Atare hotărâre nu beneficiază de prezumția de lucrului judecat. Soluția de respingere a fost întemeiată pe faptul că la dosar nu a fost înfățișat vreun contract de fidejusiune, iar cererea de executare îl viza pe debitorul principal și nu pe garanți, reținându-se o încălcare de către executorul judecătoresc a împuternicirii date de către creditor.
Contrar celor susținute în apel, în considerentele hotărârii apelate, în paragraful 3 pag. 3, se arată că respingerea anterioară a cererii de încuviințare a executării ,,nu lipsește de efecte încheierea din 18.10.2012.”, așa încât instanța s-a pronunțat cu privire la această apărare.
Deși s-a susținut faptul că cererea de executare silită, încheierea de încuviințare a executării silite și titlurile executorii sunt lovite de nulitate absolută nu au fost indicate și motivele ce susțin o atare apreciere. Tribunalul nu a identificat motive de nulitate absolută care să lipsească de eficiență actele menționate.
În privința caracterului cert al creanței, sunt reținute prevederile art. 379 din Codul de procedură civil, din conținutul căruia rezultă că o creanță este certa atunci cand existenta ei rezulta din chiar inscrisul constatator al creantei.
Or, creanța ce face obiectul executării este certă în sensul normei invocate.
În privința modului în care executorul a determinat suma datorată, se reține că, deși apelanta a criticat modul de calcul, nu a oferit o calculație proprie și nici nu a solicitat opinia vreunui specialist pentru această determinare.
Tribunalul reține că din probele administrate în cauză rezultă faptul că la determinarea sumei datorate au stat situația plăților rezultate din contabilitatea creditoarei, respectiv scadențarele aferente contractelor de leasing.
În privința raportului juridic dintre debitoarea U. G. și S.C.M. F. S.R.L. Tulcea sunt avute în vedere relațiile de muncă derulate în perioada 01.09._15, în baza Contractului individual de muncă nr. 3/30.06.2009.
Tribunalul reține că pierderea calității terțului de creditor al debitorului poprit ca urmare a încetării raporturilor de muncă nu afectează valabilitatea popririi și nici nu determină desființarea acesteia de vreme ce debitorul era salariatul terțului la data înființării.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat, și va fi menținută sentința apelată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul terț poprit S.C. M. F. S.R.L. TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2100/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-creditor I. C. LEASING IFN S.A., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat PETERKA SI ASOCIATII- în municipiul București ., sector 2 și intimata debitoare U. G., domiciliată în municipiul Tulcea ., .. B, ., având ca obiect validare, ca neîntemeiat și menține sentința apelată, ca legală și temeinică.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
L. N. F. Șurculescu
Grefier,
L. C.
Jud. fond. D.N .P.
Redactat jud. L.N/..30.10.2015
Tehnoredactat gref. L.C./G.R./4.11.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 697/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 828/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
