Revendicare imobiliară. Decizia nr. 831/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 831/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 831/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.831
Ședința publică de la data de 14 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantele-reclamante V. M. și B. D., ambele cu domiciliul în mun.Tulcea, ., județ Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1548 din 20 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”grănițuire-revendicare” în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G. V., C. G. M. C., ambii cu domiciliul în mun.Tulcea, ., jud.Tulcea și G. O. și G. E., ambii cu domiciliul în mun.Tulcea, ., județ Tulcea.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2015,susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului instanța a amânat pronunțarea la 07 octombrie 2015 și, ulterior la 14 octombrie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 28.06.2013 sub nr._, reclamantele V. M. și B. D. au chemat în judecată pe pârâtul G. O., solicitând:revendicarea fâșiei de teren în suprafață de 29,30 mp., ocupată de pârât;stabilirea liniei de hotar;obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, s-a arătat că fâșia de teren revendicată constituie parte a proprietății reclamantelor, dobândită prin moștenire de la Nedorizencu P. și este situata în mun. Tulcea, ..
Cu ocazia demarării procedurilor de intabulare a proprietății, reclamantele au constatat că suprafața de teren în discuție a fost intabulată de pârât. Acesta a procedat la îngrădirea terenului, prin montarea unei porți și prin plantarea de butași de vie pe fâșia de teren revendicată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispoz. art.563 Cod civ.
La data de 04.12.2013, reclamantele au modificat cadrul procesual, solicitând chemarea în judecată a pârâților C. G. V. și C. G. M. C., arătând că nu mai înțeleg să se judece cu pârâtul G. O. (pag.54-55 vol.I).
Prin Încheierea de ședință din data de 04.12.2013, s-a luat act de renunțarea reclamantelor la judecata în contradictoriu cu pârâtul G. O..
Pârâții C. G. V. și C. G. M. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii în revendicare, admiterea cererii de grănițuire și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, învederând următoarele:
Titlul pârâților este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2209/04.11.2009 la BNP A. G., vânzători fiind G. O. și G. E. care și-au rezervat dreptul de uzufruct viager. Imobilul înstrăinat este format din construcții amplasate pe un teren în suprafață de 1232 mp, teren dobândit de vânzători astfel: cota de 1/3 din dreptul de proprietate a fost dobândită de G. O., ca bun propriu din perspectiva dreptului familiei, pe cale succesorală de la autorul său G. I. (Certificat de moștenitor nr. 89/06.06.2003) și titlul de proprietate nr._/26.11.2003 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea; cota de 2/3 din dreptul de proprietate a fost dobândită de vânzători ca bun comun, prin cumpărare de la G. G. și B. C. (Contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 576/25.02.2004 la BNP A. G.).
Titlul de proprietate menționat mai sus a fost emis în favoarea numiților G. G., B. C. și G. O., în calitate de moștenitori ai defunctului G. I., acesta la rândul său fiind moștenitorul primului proprietar, G. G., care a achiziționat imobilul în anul 1914. Cu prilejul procedurii de eliberare a titlului de proprietate s-a întocmit documentația cadastrală, recepționată de Cartea Funciară. Imobilul are nr. cadastral 4251 și este intabulat în C.F. nr._ a localității Tulcea.
Titlul de proprietate inițial al familiei G., potrivit actului din 1914, avea o suprafață de 1300 mp. Astăzi suprafața a fost restrânsă, în principal datorită măsurătorilor efectuate cu instrumente mai precise și, pe de altă parte, datorită lucrărilor de sistematizare (lărgirea străzilor T. și N.) care s-au desfășurat în Mun. Tulcea în anii 70). Efecte similare, de diminuare a întinderii fondurilor aflate în proprietate s-au produs cu privire la toate imobilele aflate în acea zonă.
Cu referire strictă la fâșia de teren revendicată, s-a arătat că aceasta a fost în permanență, în posesia pârâților sau a autorilor acestora. Ieșirea de pe proprietate s-a făcut întotdeauna de pe . de pe . acces de pe . în timp ce gardul de piatră este al reclamantelor. Spre proprietatea G., reclamantele au avut un gard din lemn care trasa limita proprietății și care a fost demontat în urmă cu mai mulți ani, rămânând numai o porțiune, în dreptul porții, care închidea accesul spre proprietatea lor.
În al doilea rând, rețeaua de alimentare cu apă a pârâților a fost făcută înainte de război și refăcută pe același aliniament, odată cu modernizarea rețelei stradale de alimentare cu apă (2009-2010), când a fost montat cămin și apometru. Rețeaua este amplasată chiar pe fâșia de teren în discuție și constituie o dovadă în plus a proprietății pârâților.
Plantarea butașilor de vie s-a făcut cu mult timp în urmă (nu în urma acaparării fondului, astfel cum pretind reclamantele) chiar pe proprietatea pârâților și ca o dovadă a acesteia.
În ședința publică din data de 04.06.2014, s-a extins cadrul procesual și cu privire la uzufructuarii G. O. și G. E., aceștia dobândind calitatea de pârâți.
G. O. și G. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii în revendicare, admiterea cererii de grănițuire și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, învederând aceleași considerente ca și pârâții C. G. V. și C. G. M. C..
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.1548 din 20 mai 2015 a respins acțiunea în revendicare formulată de către reclamantele V. M. și B. D., în contradictoriu cu pârâții C. G. V., C. G. M. C., G. O. și G. E., ca nefondată.
A admis acțiunea în grănițuire și a stabilit linia de hotar dintre imobilele situate în Tulcea . și respectiv nr.18, pe aliniamentul 4-19 așa cum a fost indicat în planul de situație atașat raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul G. P. (pag.194 vol.I).
În temeiul art.455 Cod proc.civ., a obligat pârâții C. G. V. și C. G. M. C., în solidar, la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către reclamante.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut privitor la acțiunea în revendicare imobiliară că, potrivit art.563 alin.1 Cod civ. - proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, iar conformart.44 alin.2 din Constituția României - proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Prin urmare, ocrotirea dreptului de proprietate nu se poate pretinde decât în limitele acestuia și de la orice persoană care îl deține fără drept.
Acțiunea în revendicare reprezintă mijlocul procesual prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Referitor la dreptul de proprietate al reclamantelor potrivit certificatului de moștenitor nr.130/06.11.1998 întocmit de BNP A. G. și a certificatului de moștenitor nr.54/16.09.2010 întocmit de BNPA M. P. și C. L. M. – reclamantele V. M. și B. D., au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun.Tulcea, ., prin moștenire legală de la antecesorii Nedorizencu P. și Nedorizencu A.. Aceștia din urmă, dețineau imobilul în baza certificatului de moștenitor nr.259/23.09.1998 întocmit de BNP L. T. R., prin moștenire legală de la defuncta Nedorizencu I. și care la rândul ei, l-a dobândit prin actul de vânzare din data de 08.03.1928.
În actul de proprietate, imobilul este descris ca având „lățimea lângă . metri și 50 cm., în fund 19 metri și 50 cm. și lungimea de 43 metri”.
Referitor la dreptul de proprietate al pârâților prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2209/04.11.2009 la BNP A. G., pârâții C. G. V. și C. G. M. C. au cumpărat, de la G. O. și G. E. (care și-au rezervat dreptul de uzufruct viager), imobilul din mun.Tulcea, . format dintr-o suprafață de 1231,03 mp. Acest imobil are nr.cadastral 4251 și este întabulat în cartea funciară nr._ a mun.Tulcea, provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare_/N a mun.Tulcea; este identificat conform fișei corpului de proprietate recepționată la OCPI sub nr.4449/01.09.2003.
Conform expertizei judiciare întocmită de expert G. P.:
-proprietatea reclamantelor, situată în . are o suprafață totală de 676 mp. (cu 77 mp. mai mică decât suprafața de 753 mp.-rezultată din actul de proprietate din 1928 și cu 124 mp. mai mică decât suprafața de 800 mp.-înscrisă în certificatele de moștenitor)
-proprietatea pârâților are suprafața de 1232 mp (suprafața identică cu cea indicată în actul de proprietate, și sensibil egală cu cea rezultată din măsurătorile cadastrale ce au stat la baza intabulării -1231,03 mp.)
Astfel, s-a reținut că, suprafața revendicată de reclamante nu se regăsește în posesia pârâților.
S-a arătat că, este adevărat că, reclamantele dețin o suprafață mai mică de teren, cu 77 mp. Proprietatea acestora este diminuată pe toate laturile. Deși în actul de proprietate se face vorbire de o lungime de 43 m., din măsurători a rezultat o lungime de 41,45 m.(pe latura sudică) și 40,61 m.(pe latura nordică). Lățimea era de 15,50 m.(lângă . măsurători a rezultat 14,47 m. și respectiv 19,50 m.(lângă proprietatea reclamanților) iar din măsurători a rezultat 18,44 mp.
Cu toate acestea, nicio porțiune din suprafața de teren lipsă din proprietatea reclamantelor, nu se regăsește ca fiind ocupată de pârâți.
Aceasta s-a datorat faptului că, expertul a efectuat măsurătorile aferente proprietății pârâților, funcție de reperele și coordonatele topografice, recepționate la OCPI, la momentul intabulării dreptului de proprietate.
Nemulțumirea reclamantelor este oarecum întemeiată întrucât, în fapt, dreptul de proprietate asupra imobilului, este diminuat. Cu toate acestea, nu pot avea câștig de cauză pe calea acțiunii în revendicare întrucât pârâții nu dețin o suprafață de teren mai mare decât cea care rezultă din actele de proprietate (iar această ultimă chestiune este de esența acțiunii în revendicare).
Privitor la acțiunea în grănițuire a reținut prima instanță că, în sens material, dreptul la acțiune bazat pe dispozițiile art. 560 Cod civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, stabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.
Având în vedere planul de situație atașat raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul G. P. (pag.194 vol.I), prima instanță a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 4-19.
În ceea ce privește solicitarea părților privind cheltuielile judiciare, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au efectuat cheltuieli judiciare în valoare totală de 5815,70 lei, după cum urmează:902,70 lei, privind onorariul expertului judiciar;913 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru;4000 lei, onorariu avocat.
Pârâții, nu au făcut nicio dovadă în privința cheltuielilor judiciare efectuate în această cauză.
Pe cale de consecință, având în vedere că acțiunea reclamantelor a fost admisă în parte, doar cu privire la acțiunea în grănițuire care profită proprietarilor imobilelor limitrofe aflate în litigiu, în temeiul art.455 Cod proc.civ., prima instanță a obligat pârâții C. G. V. și C. G. M. C., în solidar, la plata sumei de 300 lei, către reclamante.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal au formulat apel reclamantele V. M. și B. D., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, arătat apelantele că, în ceea ce privește constatarea instanței de fond din hotărârea atacată, aceasta este total nejustificată atâta vreme cât, deși prin obiectivele la expertiza tehnică s-a trasat sarcină expertului să configureze terenurile reclamantelor și ale pârâților după titlurile de proprietate, expertul nu a răspuns complet la obiectivul nr. 1 din expertiză, la configurația terenului pârâților, ținând seamă de titlul lor de proprietate, dar în ceea ce privește pe reclamante nu a respectat lungimea terenului de 43 m. Cu toate că a constatat că în realitate terenul reclamantelor are o lungime mult mai mică,expertul a refuzat categoric să configureze lungimea după titlul de proprietate din 1928.
Deși s-au formulat obiecțiuni la expertiză și s-a solicitat instanței de fond să pună în vedere expertului să răspundă complet la primul obiectiv al expertizei, ceea ce s-a și dispus, expertul în răspunsul la obiecțiuni nu dă nici o rezolvare, menționând doar că punctele din aliniament precizate de instanță în adresa pentru a răspunde la obiecțiuni și anume 1-19-18-17 au fost greșit indicate. S-a stăruit a se reveni cu adresă, indicându-se aliniametul corect 4-19, însă instanța de fond a respins cererea formulată, menționând că expertul tehnic a răspuns complet la obiecțiuni, iar cererea este nejustificată.
În această situație s-a solicitat admiterea efectuării unei alte expertize, însă instanța a respins cererea și despre acest aspect nu se mai face vorbire deloc în actele procedurale întocmite.
Precizează apelantele că, în ceea ce privește grănițuirea instanța de fond a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 4-19 din expertiza G. P. și schița de plan, dându-le o anumită suprafață de teren din terenul proprietatea pârâților, dar nu se stabilește cât, în concret, situație în care acțiunea în revendicare este întemeiată în parte și nu trebuia respinsă. Expertului tehnic trebuia să i se ceară să dimensioneze suprafața terenului din spatele locuinței reclamantelor, care se află în posesia pârâților.
De altfel, instanța de fond s-a limitat doar la situația stabilită de expertiza tehnică, fără a mai lua în considerație și celelalte probe din dosar, respectiv interogatorii și declarațiile martorilor B. M. și D. I., înlăturându-le fără nici un fel de motivare.
Deși expertul tehnic nu a răspuns la obiectivele 1 și 2 stabilite de instanța de fond și nu a măsurat cei 43 de metri, cât era lungimea terenului proprietatea reclamantelor, rezultată din actul de vânzare-cumpărare din 1928, oprindu-se nejustificat doar la lungimea de 41,45 m, obiecțiunea formulată a fost respinsă, cu toate că numai astfel se putea stabili dacă între proprietățile părților există vreo suprapunere de teren.
Prin urmare, au mai precizat apelantele că, în această situație trebuia valorificată declarația martorei B. M. și răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului G. O. la întrebările 5,7 și 10 din care rezultă că . suferit sistematizări prin exproprierea unor suprafețe de teren din proprietățile învecinate și că în spatele construcției reclamantelor a existat un gard despărțitor al proprietăților, între zidul casei și gard existând o porțiune de teren și că în prezent gardul nu mai există, iar zidul casei este hotar despărțitor.
Cum, pârâții nu au făcut nici o probă contrară din care să rezulte o altă situație de fapt, concluzia care se desprinde indubitabil este aceea că porțiunea revendicată se găsește în terenul proprietatea pârâților. Din acest punct de vedere trebuia apreciată la reala valoare declarația martorei B. M., care a arătat că cunoaște terenurile proprietatea părților de foarte mult timp și știe că accesul spre terenul proprietatea pârâților se făcea printr-un culoar foarte îngust pe care nu putea trece nici o căruță, dar în prezent culoarul are o lățime mult mai mare.
Din această declarație rezultă clar că lărgirea culoarului nu s-a putut face decât prin acapararea unei porțiuni de teren din proprietatea reclamantelor.
Totodată se arătă că, în aceste condiții nici linia de hotar stabilită de expert nu este corectă, deoarece nu se respectă lungimea de 43 m. a terenului reclamantelor, în condițiile în care această lungime nu s-a modificat în decursul timpului, fără a se da nici o eficiență planului zonal depus la dosar din care rezulta că hotarul de est al proprietății pârâților nu era constituit dintr-o linie dreaptă de la stradă și până la final, ci în dreptul proprietății reclamantelor era reliefat un intrând în proprietatea lor, dar acestui aspect instanța de fond nu i-a acordat nici o atenție.
De asemenea, au mai susținut apelantele că, instanța de fond a făcut o greșită stabilire a cheltuielilor de judecată, ce s-au acordat, obligând pârâții să le plătească doar 300 lei din totalul de 5.815,70 lei, în timp ce legal, cheltuielile pentru grănițuire sunt suportate în mod egal de către proprietarii riverani.
În consecință, apelantele solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu consecința obligării pârâților să lase în deplină posesie și proprietate terenul în suprafață de 29,30 mp și să se stabilească hotarul pe aliniamentul real.
De asemenea, apelantele solicitat obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, apelantele au invocat dispozițiile art.466 și urm. Cod proc.civ., art.480 alin.2, art.482 coroborat cu art.453 alin.1 Cod proc.civ.
În termen procedural intimații C. G. V., C. G. M. C., G. O. și G. E., au formulat întâmpinare (filele27-30) prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Se cuvine a fi observat că potrivit certificatului de moștenitor nr.130/06.11.1993 întocmit de Biroul Notarului Public A. G. și a certificatului de moștenitor nr.54/16.09.2010 întocmit de Biroul Notarilor Publici Asociați M. P. și C. L. M.-apelantele V. M. și B. D., au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Tulcea, ., jud. Tulcea prin moștenire legală de la Nedorizencu P. și Nedorizencu A.. Imobilul era deținut de către ultimii doi în temeiul certificatului de moștenitor nr.259/23.09.1998 emis de B.N.P. L. T. R. prin moștenire legală de la defuncta Nedorizencu I. care, la rândul ei, l-a dobândit prin actul de vânzare din data de 08 martie 1928.
Se mai cuvine a fi observat și faptul că, în actul de proprietate se precizează că imobilul are lățimea lângă . metri și 50 centimetri, în fund 19 metri și 50 centimetri și lungimea de 43 metri.
La rândul lor, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2209/04.11.2009 de Biroul Notarului Public G. A., intimații C. G. V. și Cranobaev G. M. C. au cumpărat de la numiții G. O. și G. E. imobilul situat în municipiul Tulcea, ., jud. Tulcea format dintr-o suprafață de 1231,03 mp. Respectivul imobil are număr cadastral 4251, este intabulat în cartea funciară nr._ a Municipiului Tulcea, provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr._/N a Municipiului Tulcea, este identificat conform fișei corpului de proprietate recepționată de O.C.P.I. sub nr.4449/01.09.2003.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză G. P., întocmit în prima instanță, proprietatea apelantelor are în prezent suprafața de 676 mp, cu 77 mp mai puțin decât suprafața de 753 mp calculată din dimensiunile laturilor stipulate în actul de vânzare-cumpărare din 08 martie 1928 și cu 124 mp mai mică decât suprafața de 800 mp stipulată în certificatul de moștenitor nr.130 din 06 noiembrie 1998 și nr.54/16.09.2010.
Proprietatea intimaților are în prezent suprafața de 1232 mp suprafață sensibil egală-cu un mp mai mare-cu suprafața stipulată în titlul de proprietate nr._ din 26 noiembrie 2003 și în contractul de vânzare-cumpărare nr.2209 din 04 noiembrie 2009.
În ceea ce privește susținerile apelantelor potrivit cărora în speță s-ar fi impus efectuarea unei noi expertize topografice întrucât expertul desemnat nu a răspuns la obiectivul 1 și 2 stabilit de instanța de fond, acestea nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute.
Se cuvine a fi observat faptul că expertul tehnic nu poate fi ținut, în sensul arătat, de dimensiunile laturilor proprietății apelantelor, dimensiuni precizate într-un titlul de proprietate datând din anul 1928. Aceasta, în condițiile în care, la acea epocă, nu existau instrumente de măsurare de rigoarea celor existente astăzi. Or, utilizând instrumente de măsurare mult mai precise expertul topograf a reliefat situația existentă în prezent la fața locului.
Esențială, în cauză, este observarea faptului că, potrivit raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, suprafața revendicată de apelante nu se regăsește în posesia intimaților.
Nici critica legată de eventuala revalorificare a declarațiilor martorilor B. M. și D. I. nu poate fi primită de maniera în care a fost făcută, necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește critica legată de o eventuală stabilire greșită a cheltuielilor de judecată datorate de pârâții reclamantelor aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care acțiunea reclamantelor a fost admisă numai în parte, doar cu privire la acțiunea în grănițuire care profită tuturor proprietarilor imobilelor limitrofe pârâții datorând cheltuieli de judecată, asupra cărora prima instanță a apreciat.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantele-reclamante V. M. și B. D., ambele cu domiciliul în mun.Tulcea, ., județ Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1548 din 20 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”grănițuire-revendicare” în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G. V., C. G. M. C., ambii cu domiciliul în mun.Tulcea, ., jud.Tulcea și G. O. și G. E., ambii cu domiciliul în mun.Tulcea, ., județ Tulcea.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 14 Octombrie 2015.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud. V.I.
Red./dec.civ.jud.R..A.V./13.11.2015
Tehnored.gref.DB/16.11.2015/8ex.
..apelante/4 ex. intimați
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 828/2015. Tribunalul TULCEA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 834/2015.... → |
|---|
