Plângere contravenţională. Decizia nr. 878/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 878/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 878/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 878/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1013/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul petent C. Ș. cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 18.12.2014 sub nr._, petentul C. Ș. a solicitat, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.12.2014, ca netemeinic și nelegal.
La data de 26.01.2015, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1013 din 08 aprilie 2015 instanța a admis plângerea contravențională formulată de către petentul C. Ș., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA.
Pe cale de consecință, a anulat procesul-verbal . nr._ din data de 02.12.2014, emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 540 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanta competentă să solutioneze plangerea contraventională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a facut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitășii și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancșiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța de fond a constatat că plângerea contraventională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 02.12.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 123 lit. f) din H.G. nr. 1391/2006, sancționată de art. 101 alin. (1) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin actul sancționator s-a reținut că în data de 02.12.2014, în jurul orei 05:30, petentul a condus autoutilitara marca Iveco, cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 229, în zona Mânăstirii C., nu a adaptat viteza pe carosabilul acoperit cu gheață și a derapat, lovind un parapet metalic de pe partea dreaptă, în sensul său de mers.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța de fond a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța de fond a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului.
Instanța de fond a constatat că fapta reținută în sarcina petentului nu a fost percepută în mod direct de către agentul constatator, sancțiunea contravențională fiind aplicată pe baza declarației contravenientului din data de 02.12.2014 (fila 13).
Prin urmare, nefiind aplicabilă prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate a procesului-verbal de contravenție întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări, instanța de fond a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Totuși, în măsura în care procesul-verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit (din declarația petentului nerezultând faptul că acesta nu a adaptat viteza la condițiile carosabilului), iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, instanța de fond a apreciat că nu mai poate fi susținută temeinicia procesului-verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și recunoscută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze referitoare la contravenții (cauza Ozturk c. Germaniei, cauza Ziziberberg c. Moldovei, cauza A..c. României).
Prin urmare, s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu toate garanțiile conferite de acestea și s-a avut în vedere că fapta reținută în sarcina petentului nu beneficiază în cauză de un suport probatoriu concret.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE TULCEA.
Se susține în motivarea apelului că hotărârea instanței este netemeinică și nelegală, iar motivarea acesteia nu poate fi primită întrucât procesul - verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, până la proba contrară.
Astfel, apreciază apelantul că sarcina probei nu revine intimatei, ci petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de care se bucură procesul - verbal și să facă dovada contrară a celor reținute în sarcina sa.
Învederează apelantul că petentul, prin probele administrate în cauză, nu face dovada că situația de fapt este alta decât cea reținută în procesul – verbal, întocmit de un agent al statului și care are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Consideră apelantul că simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul - verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile.
Concluzionează apelantul că, prezumția de legalitate, temeinicie și veridicitate a procesului verbal de contravenție nu este condiționată de modul în care a fost constatată fapta de către agentul de poliție, așa cum a reținut instanța de fond.
Pentru toate aceste motive, solicită apelantul admiterea apelului și schimbarea hotărârii pronunțată, în sensul respingerii plângerii petentului.
Intimatul petent C. Ș. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Examinând apelul, prin prima criticilor aduse, Tribunalul contată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Persoana sancționată are, prin urmare, dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional (cauza A. v. România).
În cauză însă, după cum a reținut și instanța de fond, agentul constatator nu a constatat fapta personal, ci organul de poliție s-a deplasat la locul incidentului chiar la sesizarea petentului-intimat, ce a declarat doar că, fiind carosabilul înghețat, a derapat într-o curbă, virând la stânga, și a intrat cu partea dreaptă în parapetul de protecție.
Agentul constatator nu a avut nici un element probator care să conducă la concluzia că deraparea s-a produs neadaptării vitezei la condițiile de drum, ci doar propriile impresii, dar acestea, singure, nu pot justifica încheierea procesului-verbal de contravenție, ce, în condițiile date, nu se bucură de prezumția relativa învederată anterior.
La fel de probabil, evenimentul rutier se putea produce deoarece organele în drept nu au intervenit cu material antiderapant pe sectorul de drum respectiv, deși condițiile meteo poate o impuneau, așa încât neadaptarea vitezei putea să nu fie singura cauză a derapării.
În această situație, tocmai pentru a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autorități și respectarea dreptului la apărare al petentului, impunea soluția anulării actului de constatare întocmit.
Așa fiind, cum criticile aduse nu se verifică, Tribunalul va respinge apelul promovat ca nefundat, păstrând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1013/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul petent C. Ș. cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.1013/08-04-2015 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud.fond AMR
Red./tehnored.jud.CDA/05-11-2015
Gref.șed.LR/4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 893/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 882/2015. Tribunalul... → |
|---|
