Plângere contravenţională. Decizia nr. 869/2015. Tribunalul TULCEA

Decizia nr. 869/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 869/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 869/2015

Ședința publică de la 16 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: S. G.

JUDECĂTOR: C. D. A.

Grefier: L. R.

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta D.G.R.F.P. G. – prin A.J.F.P. TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.166/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul petent T. D. cu domiciliul în sat Vișina, ., ., având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză s-a depus întâmpinare peste termenul legal, după care:

Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.

INSTANȚA

Asupra apelului civil analizat:

Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 02.12.2014 și înregistrată sub nr._, petentul T. D. a solicitat, anularea procesului verbal de contravenție ./2014 nr._ din data de 3.11.2014 emis de Direcția Regională a Finanțelor Publice G. și exonerarea de plata amenzii.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale active a numitului T. D., motivând că în cauză, calitatea procesuală activă o deține persoana juridică sancționată prin procesul verbal ./2014 nr._/03.11.2014, respectiv ..

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2014, nr._ din data de 03.11.2014 ca fiind temeinic și legal.

Prin încheierea de ședință din data de 24.02.2015, instanța a constatat că, din modul de formulare a acțiunii introductive, plângerea contravențională este formulată în numele persoanei juridice, astfel încât a respins excepția lipsei calității procesuale active a numitului T. D., invocată de către intimat prin întâmpinare.

Prin notele scrise, depuse la termenul de judecată din data de 24.01.2015, petenta și-a completat apărările din plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție ./2014 nr._ din 03.11.2014, prin care a solicitat anularea acestuia și implicit a amenzii în cuantum de 2.000 lei.

Pe cale de excepție, petentul a invocat nulitatea procesului verbal de contravenție.

Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.166 din 30 aprilie 2015 instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta . Vișina, împotriva procesului-verbal de contravenție ./2014 nr._ din 03.11.2014 întocmit de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – A.J.F.P. Tulcea - A.F.P. Baia.

Astfel, a modificat procesul verbal de contravenție ./2014 nr._ din data de 03.11.2014 întocmit de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Serviciul Fiscal Baia în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ./2014 nr._ din data de 03.11.2014 întocmit de D.G.R.G.P. G. – SERVICIUL FISCAL BAIA, societate . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.41 alin.8 din Legea nr.82/1991, reținându-se că societatea . nu a depus la termenul legal situația financiară pentru anul 2013, constatările efectuându-se la sediul Serviciului Fiscal Baia.

Din examinarea procesului verbal de contravenție s-a constatat că la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat mențiunea că reprezentantul societății nu se află de față la întocmirea prezentului proces-verbal, nefiind semnat de vreun martor.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor și nu conține și nici alte vicii de formă care să atragă anularea.

Având în vedere că, prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanța de fond a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiile codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat.

În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, din interpretarea sistematică a prevederilor art.16 și art.34 din O.G. nr.2/2001 și în conformitate cu art.6 CEDO, rezultă că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a situației de fapt reținută și a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin procesul verbal de contravenție sus menționat s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.42 alin. 8 din Legea nr.82/1991 privind nedepunerea la termenul legal a situației financiare pentru anul 2013.

În contextul evaluării materialului probatoriu administrat în cauză și din analiza textului de lege sus menționat și care reprezintă temeiul de drept al faptei reținute în sarcina petentului, s-a apreciat că este întrunit în cauză conținutul constitutiv al contravenției reținute, conținut caracterizat prin existența elementelor constitutive ce caracterizează fapta reținută, societatea al cărui administrator este petentul nefiind radiată la registrul comerțului. Astfel, sub aspectul existenței contravenției reținute în sarcina petentei, este fără relevanță dacă societatea sancționată își desfășoară sau nu activitatea, obligația de a depune situația financiară anuală subzistând.

Statuând însă asupra individualizării sancțiunii s-a apreciază că, raportat la pericolul social concret al faptei, la împrejurările în care a fost săvârșită fapta și atitudinea contravenientului, faptul că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, societatea în speță, din 24 mai 2012 conform deciziei nr. 9929/16.05.2012, a fost declarată în stare de inactivitate fiscală datorită faptului că nu și-a îndeplinit obligațiile declarative prevăzute de lege, instanța de fond a apreciat că se impune, pentru o justă individualizare a sancțiunii, reindividualizarea acesteia.

Potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei.

Criteriul principal de care se ține cont când se individualizează sancțiunea este împrejurarea în care s-a săvârșit contravenția. Pe lângă acest criteriu, în aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avută în vedere, mai ales, atitudinea contravenientului față de fapta comisă.

În consecință, apreciind asupra individualizării sancțiunii, în contextul împrejurărilor cauzei și dând semnificația cuvenită gradului de pericol social concret al faptei săvârșite unit cu atitudinea contravenientului, s-a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și a se atrage atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea respectării pe viitor a dispozițiilor legale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel D.G.R.F.P. G. prin A.J.F.P. TULCEA

Se susține în motivarea apelului că instanta de fond a retinut ca in savarsirea faptei contravenționale, atat din punct de vedere obiectiv cat si subiectiv, procesul -verbal atacat este legal si temeinic intocmit.

De asemenea, instanta de fond temeinic si legal a constatat ca faptele sunt descrise in mod suficient de detailat raportat la natura si gravitatea faptei.

Înțelege apelanta să critice motivarea instanței de fond in ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii amenzii in cuantum de 2.000 lei aplicata intimatei -petente in temeiul art. 42 pct. 2 lit. e din Legea nr. 82/1991, cu sancțiunea avertismentului.

In raport de motivarea instantei de fond, invederează apelanta ca transformarea amenzii contravenționale in suma de 2.000 lei in avertisment nu reprezintă soluția pentru constientizarea faptei savarsita, ci ar face ca fapta sa nu reprezinte un pericol grav si ca, la un eventual control ulterior, va putea recurge la aceeași cale de atac, invocând hotararea civila de fata si invocând aceleași motive de necunoaștere a legii si de lipsa a pericolului social.

Mai arată apelanta că fapta intimatei-petente este un act de indisciplina in respectarea legislației si aduce atingere autoritatii institutiilor statului, precum si ca intimata -petentă incearca sa faca din instanta o pârghie permisiva de a incalca legea.

Astfel, in ceea ce privește sancțiunea aplicata, apreciază apelanta ca nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate intimatei - petente, intrucat fapta savarsita prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea ca desfasurarea activitatilor comerciale ilicite produc consecințe negative directe si pe termen lung asupra economiei naționale.

Menționează apelanta că pericolul social pe care astfel de fapte pot sa il genereze este evident si prin modul in care legiuitorul a inteles sa sancționeze acest gen de fapte contravenționale.

Normele imperative incalcate au fost edictate de legiuitor tocmai in scopul disciplinarii agenților economici, in sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen il au fata de intreaga societate, iar numai fata de un grup izolat de persoane, aspect care nu le conferă posibilitatea de a le respecta sau nu, fiind obligați la conformare, iar in caz contrar, fiind nevoiți sa suporte sancțiunile care li se aplica.

Daca unul sau mai multe acte normative care impun o anumita conduita sunt ignorate de cei care ar trebui sa le respecte si sa le aplice, iar in momentul in care se aplica sancțiuni pecuniare pentru incalcarea lor se susține ca pericolul social este minim sau inexistent, subliniază apelanta că este evident ca in acest mod se creeaza un precedent periculos din toate punctele de vedere in sensul ca agenții economici la adapostul unor astfel de posibile soluții vor continua dupa bunul plac sa ignore si sa incalce dispozițiile legale, beneficiind de clementa instantelor de judecata.

Concluzionează apelanta că trebuie avut in vedere ca in cauza, respectarea disciplinei impusa de Legea nr. 82/1991, se poate realiza doar prin menținerea sancțiunilor pecuniare aplicate, implicit a sancțiunii amenzii contravenționale, sancțiunea avertismentului neavând rolul de a corecta atitudinea intimatei -petente, ci dimpotrivă ar fi un impuls in continuarea savarsirii de fapte ilicite in baza aceleiași rezoluție contravenționale.

F. de cele expuse mai sus si in combaterea considerentelor din sentinta civila apelata, solicita apelanta admiterea apelului prin admiterea excepției invocate, iar pe fondul cauzei schimbarea in parte a sentintei civile nr. 166 din data de 30.04.2015 pronuntata de Judecatoria Babadag, in dosarul civil nr._, in sensul respingerii plângerii contravenționale, menținerea procesului -verbal de contravenție in totalitate, ca fiind temeinic si legal intocmit si obligarea intimatei - petente la plata totala a amenzii contravenționale.

Peste termenul legal prevăzut de art.471 alin.5 Cod procedură civilă, intimata petentă . Vișina prin administrator T. D. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.166/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag.

Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.

Relativ la modul de soluționare al excepției lipsei calității procesual active, se constată că T. D. a promovat plângerea contravențională în calitate de reprezentant al societății, după cum expres se precizează, și nu în nume propriu, așa încât nu se impunea admiterea acestei excepții, în cauză fiind citată în calitate de contravenientă societatea amendată.

Astfel, instanța de fond a dat eficiență tuturor elementelor prevăzute de lege atunci când a reindividualizat sancțiunea, apreciind corect proporționalitatea între fapta săvârșită, gradul concret de pericol social și sancțiunea aplicată.

În condițiile în care societatea este deja declarată în stare de insolvabilitate, prin procesul-verbal nr._/08-11-2012, ulterior fiind decisă și angajarea răspunderii solidare a administratorului T. D. în vederea realizării creanțelor fiscale, nedepunerea unei situații financiare aferentă anului 2013 nu are cum să producă consecințe negative și pe termen lung asupra economiei naționale mai mari decât cele deja produse prin acumularea unor obligații fiscale în cuantum de 17.202 lei, în timp ce societatea nu dispune de bunuri, venituri sau alte fonduri bănești pentru acoperirea creanței bugetare.

Mai mult, după cum rezultă din decizia nr._/01-07-2013, agentul economic este declarat inactiv din data de 24-05-2012, având obligația depunerii situației financiare în discuție, însă dat fiind că nici nu desfășoară activitate, pericolul concret al faptei reținută în sarcina sa este unul scăzut, pentru corijarea contravenientei fiind suficient a fi aplicată sancțiunea avertismentului.

Pe de altă parte, este de învederat că nici în procesul-verbal de contravenție nu se regăsesc toate elementele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, data întocmirii nefiind identică cu data săvârșirii faptei, după cum se punea și problema persoanei responsabile, dar calea de atac a fost promovată de organul constatator.

In general, este importantă respectarea disciplinei financiar-contabile de către toți agenții economici pentru bunul mers al activității și al economiei, dar, în cazul dat, față de situația societății și de împrejurarea că oricum aceasta nu desfășura activitate, nu se justifica aplicarea sancțiunii amenzii.

Având în vedere argumentele învederate, Tribunalul va respinge apelul promovat ca nefondat, păstrând hotărârea atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta D.G.R.F.P. G. – prin A.J.F.P. TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.166/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul petent T. D. cu domiciliul în sat Vișina, ., ., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.

Păstrează sent.civ.nr.166/30-04-2015 a Judecătoriei Babadag ca legală și temeinică.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,

S. G. C. D. A. L. R.

Jud.fond AC

Red./tehnored. jud.CDA/11-11-2015

Gref.șed.LR/4 ex./.>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 869/2015. Tribunalul TULCEA