Pretenţii. Decizia nr. 902/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 902/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 902/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr.902
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1813/09.06.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul pârât G. R. I., cu domiciliul în Tulcea, ..16, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, după care:
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 16.02.2015 sub nr._, având ca obiect pretenții, reclamanta S. Județean de Urgență Tulcea în contradictoriu cu pârâtul G. R. - I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 576,49 lei reprezentând contravaloarea cheltuieli de spitalizare, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.1813/09.06.2015 Judecătoria Tulcea a respins cererea ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în perioada 19.03.2012 – 20.03.2012 pârâtul G. R. - I. a fost internat în S. Județean de Urgență Tulcea, secția Chirurgie, unde a primit îngrijiri medicale pentru vătămările suferite în urma unei agresiuni.
Efectuarea serviciilor medicale rezultă din foia de observație clinică generală depusă la dosar, iar cheltuielile de spitalizare au fost în sumă de 576,49 lei, fiind detaliate în decontul de cheltuieli întocmit de S. Județean de Urgență Tulcea.
Potrivit adresei nr. 8768/25.05.2015 emisă Casa de Asigurări de Sănătate Tulcea, pârâtul nu era asigurat medical în intervalul 8.01.2012 – 10.01.2012.
S-a arătat de către prima instanță că legea prevede o altă modalitate de recuperare a prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor neasigurate, care au beneficiat de un pachet minimal de servicii medicale constând în servicii de îngrijire a sănătății în cazul unei urgențe medico-chirurgicale, cum este cazul pârâtului. Într-o astfel de situație, reclamanta trebuie să comunice CNAS care transmite către ANAF datele de identificare ale pârâtului în vederea impunerii sumei datorate conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea apelului că pârâtul a declarat la internarea în spital că a fost victima unei agresiuni fiind internat în perioada 19.03._12, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 576,49 lei.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune, iar în cauză pârâtul, dacă se pretinde a fi victima unei agresiuni, trebuia să formuleze plângere penală pentru ca acesta să fie identificat și dacă nu a făcut-o, atunci trebuie să plătească cheltuielile de spitalizare.
S-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată că apelul declarat este nefondat urmând a se respinge.
Apelantul a criticat solutia instantei de fond invocand dispozitiile art.313 din Legea nr.95/2009, text de lege care, in opinia sa, nu ii scuteste pe cei vatamati de terte persoane care le aduc atingere sanatatii de la plata obligatiilor de spitalizare. Acesta da o interpretare proprie textului de lege, total eronata, dispozițiile legale invocate fiind foarte clare in ceea ce privește persoana responsabila de prejudiciul cauzat spitalului in astfel de situații.
Astfel, potrivit art.313 alin.1 „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”
Cum persoana care produce daune sanatatii unei alte persoane nu poate fi chiar persoana vatamata, instanta retine că paratul G. R. I. nu a avut decat calitatea de persoana agresata, astfel incat nu are nicio obligatie față de reclamant, singura obligata la plata despagubirilor neputand fi decat persoana vinovata de agresiune. Intimatul a fost victima unei agresiuni si nu avea obligatia sa anunte S. in legatura cu numele agresorului si nici de a introduce plangere penala la organul judiciar competent.
Apelanta, prin interpretarea data normei de drept in sensul ca, in masura in care nu se identifica persoana vinovata de producerea vatamarii ar determina raspunderea partii vatamate, nu face decat sa adauge la textul de lege, care din punct de vedere al subiecților de drept nu comporta nicio discuție.
Astfel, apelanta este cea care trebuie sa faca demersurile pentru identificarea persoanei răspunzătoare de fapta ilicita in vederea recuperării prejudiciilor suferite, aceasta fiind direct interesata.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza a respinge apelul formulat de reclamanta S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, în contradictoriu cu pârâtul G. R. I. ca nefondat, mentinand solutia instantei de fond ca temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1813/09.06.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul pârât G. R. I., cu domiciliul în Tulcea, ..16, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
Jud.fond.D.N.P.
Red.jud.Ș.M.L./29.10.2015.
Tehnored.gref.P.L./29.10.2015/4ex.
.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 850/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 900/2015. Tribunalul... → |
|---|
