Plângere contravenţională. Decizia nr. 900/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 900/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 900/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.900
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul petent D. C., cu domiciliul în C., ., ., ., impotriva sentintei civile nr.1168/21.04.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si netimbrat, după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului și lasă cauza în pronunțare pe excepție.
TRIBUNALUL:
Prin cerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ la data de 19.09.2014, petentul D. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 09.09.2014, încheiat de intimatul I.P.J. Tulcea, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii precum și anularea măsurilor de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice și punctele de penalizare.
Prin sentința civilă nr.1168/21.04.2015 Judecătoria Tulcea a respins plângerea contravențională, ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 09.09.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 810 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile reținându-se în sarcina sa că, în aceeași zi, la ora 12:36 a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare TX5231XP pe DN22A km 4+700 m, în afara localității Cataloi, județul Tulcea, pe un sector de drum cu limita de viteză la 90 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, HDD TL 19, circulând cu viteza de 144 km/h, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea opera din oficiu.
S-a arătat de către prima instanță că în conținutul procesului-verbal contestat s-a consemnat faptul că autoturismul condus de petent a fost înregistrat de aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala cu nr. MAI_ pe HDD TL 19, date suficiente să permită verificarea acestui mijloc de măsurare a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Analizând temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
A arătat prima instanță că a efectuat toate demersurile pentru a-i garanta petentului exercitarea dreptului la un proces echitabil, însă susținerile sale nu au fost dovedite, neexistând vreo dovadă la dosar din care să rezulte nevinovăția acestuia.
Din contră, instanța de fond a arătat că a constatat că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului au fost constatate printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Din înregistrarea video și din planșele foto existente la dosar se poate observa că autovehiculul mai sus menționat a fost depistat circulând cu o viteză de 144 km/h, fiind evidențiat și numărul de înmatriculare al acestuia.
În opinia primei instanței, raportat la datele speței nu este judicios a presupune că petentul a circulat cu o viteză mai mică decât cea înregistrată, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de erori, neexistând niciun dubiu rezonabil că petentul nu ar fi comis fapta.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii s-a constatat de către prima instanță că amenda aplicată petentului are cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În acest sens, se reține pericolul relativ ridicat al faptei comise de petent, care a circulat cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, ceea ce poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice dar și consecințe deosebit de grave, cum ar fi vătămarea corporală a participanților la trafic, nefiind oportună înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul D. C., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, apel care a fost motivat, însă nu a fost timbrat.
La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2015, din oficiu, instanța a invocat excepția de netimbrare a cererii de apel.
Examinând hotărârea atacată în raport de excepția invocată, tribunalul constată următoarele:
Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 04 august 2015, iar prin rezoluția administrativă s-a stabilit în sarcina apelantului obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei corespunzătoare cererii formulate.
La data de 11 august 2015, apelantului D. C. i-a fost comunicată prin adresă, obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, sub sancțiunea anulării cererii de apel.
De asemenea, pentru termenul de judecată din data de 20 octombrie 2015 apelantul a fost citat cu mențiunea timbrării apelului promovat, sub sancțiunea anulării acestuia.
La termenul stabilit, apelantul D. C. nu s-a prezentat în fața instanței și nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 470 alin 2 din NCPC, la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin 3, cerința de la alin 2, lipsa dovezii achitării taxei de timbru, poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
În condițiile în care apelantului D. C. i s-a pus în vedere prin citația emisă pentru termenul de judecată din 20 octombrie 2015, să satisfacă cerința timbrajului, iar acesta nu a dat curs cerinței consacrate de lege, tribunalul urmează a anula apelul formulat, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează apelul civil declarat de către apelantul petent D. C., cu domiciliul în C., ., ., ., impotriva sentintei civile nr.1168/21.04.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, ca netimbrat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi 20 octombrie 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
Jud.fond.I.S.
Red.jud.A.V./04.11.2015.
Tehnored.gref.P.L./04.11.2015/4ex.
.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 902/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 893/2015. Tribunalul... → |
|---|
