Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 560/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 560/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.560
Ședința publică din data de 08 octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta U. A. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI A. PATRIMONIU-PRIN PRIMAR, cu sediul ales în mun. Tulcea, .. 54, jud. Tulcea - la avocat T. G., impotriva sentintei civile nr.1411/15.05.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect acțiune în răspundere contractuală, in contradictoriu cu intimata-pârâta . sediul în Tulcea, .. 2, .. A, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 23.10.2013 sub nr._, reclamanta U. ADMINITRATIV T. TULCEA – Direcția de Întreținere și A. Patrimoniu – PRIN PRIMAR a solicitat obligarea pârâtei S.C. L. S. la plata sumei de 1922 lei, reprezentând prejudiciul adus prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr. G5942/07.10.2005, precum și plata majorărilor, până la data plății efective.
De asemenea, reclamanta a solicitat instanței să dispună rezilierea contractului de închiriere sus-menționat, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.1411/15.05.2014 Judecătoria Tulcea a respins acțiunea formulată de reclamanta U. A. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI A. PATRIMONIU-PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâta . nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 07.10.2005, între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de concesiune nr. G5942/07.10.2005, având ca obiect preluarea în concesiune prin încredințare directă a terenului situat în mun. Tulcea, ., lotul 23 în suprafață de 35,02 mp, pentru realizarea obiectivului: modernizare spațiu comercial și extindere.
Potrivit art. 4 din contract, durata concesiunii este de 10 ani începând cu data de 01.10.2005, iar prețul concesiunii este de 50 lei/lună (art.6) care se plătește până la data de 31 a fiecărei luni (art. 10).
A reținut prima instanță că prin sentința civilă nr. 425/26.01.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul V. G. în contradictoriu cu pârâtele Municipiul Tulcea - Consiliul Local Tulcea și .. TULCEA și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. G 5945/07.10.2005, încheiat între Municipiul Tulcea – Consiliul Local Tulcea și ..
A arătat prima instanță că în motivarea Tribunalului Tulcea s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora este interzisă, sub sancțiunea nulității absolute, concesionarea terenurilor ce fac obiectul acestei legi, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de această lege.
Astfel s-a constatat că între Municipiul Tulcea – Consiliul Local Tulcea și .. a fost încheiat contactul de concesiune menționat anterior, după ce reclamantul din respectiva cauză V. G. făcuse notificare, potrivit Legii nr. 10/2001, această notificare fiind datată 13.08.2001, în timp ce contractul de concesiune a fost încheiat în anul 2005, la un moment în care dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2011 erau în vigoare.
În aceste condiții, Consiliul Local Tulcea nu putea concesiona suprafața de teren pentru care reclamantul a făcut notificare, încălcarea acestei interdicții fiind sancționată, așa cum s-a menționat anterior cu nulitatea absolută.
Din cuprinsul aceleiași hotărâri a mai reținut prima instanță că V. G. a devenit proprietarul de drept al terenului ce face obiectul contractului de concesiune prin sentința civilă nr. 1523 din data de 03.07.2008 a Tribunalului Tulcea.
În considerarea celor sus-menționate, instanța de fond a reținut că urmare constatării nulității absolute a contractului de concesiune nr. G 5945/07.10.2005, acesta a fost desființat cu efect retroactiv, din chiar momentul încheierii sale; pe cale de consecință, rezultă că se înlătură și toate efectele contractului produse între momentul încheierii acestuia și cel al anulării efective, părțile ajungând în situația în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat respectivul act juridic (ca și o consecință a principiului restabilirii situației anterioare).
Astfel, urmare precizărilor reclamantei potrivit căreia debitul solicitat în cuantum de 922 lei reprezintă majorări aferente anilor 2009-2013, instanța de fond a reținut că sumele în cauză nu mai pot avea un temei contractual în condițiile în care contractul de concesiune a fost desființat cu efect retroactiv încă de la data încheierii sale la 07.10.2005.
Mai mult, din analiza dispozitivului sentinței civile nr. 425/26.01.2012 a Tribunalului Tulcea, instanța de fond a reținut ca nefondat și capătul de cerere referitor la rezilierea contractului de concesiune încheiat între reclamantă și pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta U. A. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI A. PATRIMONIU-PRIN PRIMAR, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta că hotărârea apelată este nelegală întrucât au fost încălcate prevederile art.14, respectiv principiul contradictorialității, instanța pronunțându-se în baza unei sentințe civile pe care nu a pus-o în discuția părților.
În ce privește debitul, a arătat apelanta că acesta este format numai dintr-un rest de plată rămas neachitat încă din anul 2009, iar instanța de fond a respins această cerere pe considerentul sentinței civile din dosarul nr._ .
Mai mult, a arătat apelanta că instanța de fond a ignorat faptul ca pârâtul a achitat o parte din datorie după introducerea cererii de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a datoriei, iar în această situație, existând un înscris care dovedește plata, în mod nelegal a fost respinsă acțiunea.
A solicitat apelanta admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
In speță, nu a fost încălcat principiul contradictorialității, sentința civilă nr. 425/26.01.2012 a Tribunalului Tulcea, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. G5945/7 octombrie 2005, fiind pronunțată în contradictoriu cu pârâtele Municipiul Tulcea – Consiliul Local Tulcea și .., ca părți ale contractului de concesiune.
Consiliul Local al Municipiului Tulcea este autoritatea administrației publice locale care funcționează în cadrul unității administrativ-teritoriale a municipiului Tulcea, astfel încât apelanta-reclamantă din prezenta cauză nu poate susține că nu a avut cunoștință și nu a fost citată în tot cursul procesului, în urma căruia s-a pronunțat sentința civilă nr. 425/2012 și care nu a fost pusă în discuția părților.
De altfel, din contractul de concesiune aflat la dosar, rezultă în mod clar că părțile acestuia au fost Consiliul Local al Municipiului Tulcea, prin Direcția de Intreținere și A. Patrimoniu, în calitate de concedent și S.C. L. S.N.C. în calitate de concesionar.
Menționarea în considerentele hotărârii, a .. Tulcea, în loc de S.C. L. S.N.C., cum este corect, nu reprezintă decât o eroare materială și nu poate produce alte consecințe juridice, din moment ce, în partea introductivă dar și în dispozitivul hotărârii se face referire la S.C. L. S.N.C.
In ceea ce privește numărul contractului de concesiune, în opinia instanței, acțiunea promovată de reclamantă vizează contractul de concesiune nr. 5945/7 octombrie 2005 care a fost avut în vedere în hotărârile pronunțate anterior, nefiind posibil a fi încheiate 2 contracte cu numere diferite, la aceeași dată, între aceleași părți și având același obiect.
Prin urmare, reclamanta a indicat greșit numărul contractului de concesiune, în cuprinsul acțiunii fiind în fapt o eroare materială.
In ceea ce privește suma solicitată cu titlu de prejudiciu prin neexecutarea obligațiilor contractuale, având în vedere că, prin sentința civilă nr. 428/2012, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune, acesta se consideră desființat chiar de la data încheierii sale, nemaiputând produce efecte juridice între părți.
Cum pretențiile reclamantei se referă la perioada 2009 – 2013, în mod corect s-a reținut de instanța de fond, că acestea nu mai au niciun fel de temei contractual, contractul fiind desființat de la data încheierii sale, 7 octombrie 2005.
Așa fiind, nu prezintă relevanță efectuarea plății unei părți din suma solicitat, de către pârât, după introducerea acțiunii.
In raport de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod proc. civ., se va respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-reclamanta U. A. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI A. PATRIMONIU, prin PRIMAR, cu sediul ales în mun. Tulcea, .. 54, jud. Tulcea - la avocat T. G., împotriva sentintei civile nr.1411/15.05.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, in contradictoriu cu intimata-pârâta . sediul în Tulcea, .. 2, .. A, ., ca nefondat.
Păstrează hotărarea atacată ca temeinică și legală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. Șurculescu V. A. P. L.
27.10.2014/Red.jud.VA
Tehnored.PL/DS/Ex. 4/29.10.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 594/2014. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 539/2014. Tribunalul... → |
|---|
