Contestaţie la executare. Decizia nr. 519/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 519/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 519/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul contestator N. C. I., cu domiciliul în oraș S., ., C-DOR Eugeniu B., nr.188, ., ., împotriva sentinței civile nr.757/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata M. T., P. P.- S. I. ȘI TAXE, cu sediul în T., ., nr.2 A, jud. T..
Având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 02 octombrie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
P. cererea înregistrată pe rolul JUDECATORIEI T. la data de 10.12.2013 sub nr._ contestatorul N. C.-I. a formulat contestație la executare împotriva somației nr._/23.10.2013 si a titlului executoriu nr._/23.10.2013, emise de M. T. - S. I. și Taxe, în cadrul dosarului de executare nr. 2013-_ din 23 octombrie 2013, solicitând anularea în parte a acestora.
În motivarea în fapt a acțiunii, contestatorul a arătat că prin somația și titlul executoriu emise de intimată a fost înștiințat că figurează un debit în evidențele fiscale ale Primăriei Municipiului T. în cuantum total de 1.064 lei, reprezentând impozit mijloace transport persoane fizice, majorări aferente, amenda circulație si cheltuieli de executare silită. Precizează că pentru o parte din aceste obligații, în sumă totală de 398,3 lei, din care 220,9 debit si 177,4 majorări, sunt aplicabile prevederile art. 24 și art. 91 alin 1 si 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, fiind creanțe fiscale stinse prescripție, situație in care emiterea titlului executoriu pentru sumele respective este tardiva.
A mai precizat contestatorul că nu au fost respectate prevederile art. 44 și 45 din O.G. nr. 92/2003 cu privire la comunicarea actelor de executare, iar intimata nu poate face dovada îndeplinirii procedurilor în mod corespunzător, motiv pentru care nu poate fi obligat la plata sumelor respective. Susține că din totalul sumei de 1064 lei, se pot face acte de executare numai în limita sumei de 335,1 lei, diferența constituind creanțe prescrise si sume cu privire la care nu a fost comunicat actul administrativ fiscal către debitor, situație in care nu datorează majorări, iar în acest caz orice executare silita ar reprezenta un abuz din partea intimatei.
În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 92/2003 și ale Codului de procedură civilă, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 5 - 9).
Intimata M. T. – S. de I. și Taxe a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. S-a arătat că titlul executoriu contestat a fost emis cu respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală, iar contestatorul figurează în evidențele fiscale cu debitele restante menționate.
A precizat intimata că reclamantul deține în proprietate un mijloc de transport - autoturism Dacia 1300, pentru care are obligativitatea de a plăti impozit potrivit art. 261 alin. 1 și 2 și art. 264 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă acesta a ignorat obligațiile ce-i incumbă, neplătind taxa pentru autoturismul deținut în proprietate pentru perioada 2004 - 2013, fapt care a condus la calcularea majorărilor de întârziere, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Referitor la sumele stipulate în actele de executare ca amenzi circulație, se arată că acestea au fost debitate cu respectarea prevederilor O.G. nr. 92/2003, în temeiul a două procese verbale de contravenție întocmite de organele de poliție, care constituie titluri executorii, procese verbale care sunt semnate de contestator.
Cu privire la prescripția invocată de contestator, se arată că această susținere este nefondată, întrucât pe numele acestuia au fost emise succesiv acte de executare silită, începând cu anul 2007 și drept urmare nu ar fi incidente dispozițiile art. 131 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, termenul de prescripție fiind întrerupt printr-un act de executare silită, conform art. 133 lit. c din același act normativ..
Referitor la prescripția invocată de contestator cu privire la o parte din sumele menționate în actele de executare, instanța a calificat-o ca fiind o apărare de fond.
Soluționând cauza JUDECATORIA T. prin sentința civila nr.757/14,03,2014 a respins contestația ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
La data de 23.10.2013 intimata M. T. – S. de I. și Taxe a emis pe numele contestatorului N. C.-I. somația nr._/23.10.2013 și titlul executoriu nr._/23.10.2013, pentru plata sumei de 1.064 lei, din care 635,90 lei debit și 428,10 lei majorări, reprezentând impozit mijloace transport persoane fizice, majorări aferente, amendă circulație si cheltuieli de executare silită, în cadrul dosarului de executare silită nr. 2013-_ din 23 octombrie 2013.
Conform precizărilor făcute de intimată, contestatorul deține în proprietate un mijloc de transport - autoturism Dacia 1300, pentru care, potrivit art. 261 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, are obligativitatea de a achita un impozit anual aferent la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde își are domiciliul.
Totodată, au fost depuse la dosar în copie procesele verbale de contravenție . nr._ din 27.11.2004 emis de Inspectoratul Județean de Poliție T. prin care i s-a aplicat contestatorului o amendă în cuantum de 60 lei și respectiv . nr._ din 07.05.2007 emis de Poliția Orașului Isaccea, pentru o amenda aplicată acestuia în cuantum de 78 lei. Ambele procese verbale poartă semnătura contestatorului.
În drept, potrivit art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”. De asemenea, conform art. 172 alin. 3 „contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Analizând acțiunea formulată de petent și argumentele aduse în susținerea acesteia, prima instanța a constatat că este nefondată, iar actele de executare au fost emise în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, potrivit art. 141 alin. 1 din O.G. 92/2003 „Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.
Din înscrisurile depuse de intimată rezultă cu certitudine că reclamantul datorează impozit pentru mijlocul de transport deținut și are obligația de a achita amenzile contravenționale pentru care a fost dat în debit.
S-a constatat faptul că, începând cu anul 2007, intimata a emis în fiecare an acte de executare silită pe numele contestatorului, ce au fost comunicate în mod legal potrivit dispozițiilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003, fie personal acestuia, membrilor de familie, sau prin procedura de comunicare prin publicitate.
Ca atare, nu s-a împlinit termenul de prescripție a executării silite pentru niciuna din sumele menționate în titlul executoriu nr._/23.10.2013, așa cum susține contestatorul, întrucât potrivit art. 131 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 „dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”.
Instanța a mai reținut că intimata M. T. – S. de I. și Taxe a procedat în mod legal prin emiterea actelor de executare pe numele contestatorului, în condițiile existenței unor creanțe fiscale neachitate pentru care acesta datorează atât debitele principale, cât și majorări de întârziere și cheltuieli de executare silită.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel contestatorul N. C. I. criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
În motivarea apelului, a arătat apelantul că în data de 28.11.2013, i-a fost comunicat prin scrisoare somația nr._/23.10.2013, însoțită de Titlu executoriu nr._/23.10.2013, prin care a fost înștiințat că figurează în evidențele fiscale ale Primăriei T., cu un debit în cuantum total de 1064 lei, compus din; impozit mijloace transport persoane fizice în cuantum de 418,90 lei, majorări aferente acestui debit de 428,10 lei, amendă circulație în cuantum de 138 lei și cheltuieli de executare silită în cuantum de 79 lei.
A mai arătat apelantul că, instanța de fond nu a reținut susținerile acestuia formulate în răspunsul la întâmpinare, potrivit cărora, începând cu anul 2007, domiciliul contestatorului este în orașul S., situație în care sunt aplicabile prevederile art.38 alin (1) din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora,, În cazul în care se schimbă domiciliul fiscal, potrivit legii, competența teritorială trece la noul organ fiscal de la data schimbării domiciliului fiscal ”.
Astfel, intimata nu mai era competentă să emită somația nr._/23.10.2013, însoțită de Titlu executoriu nr._/23.10.2013, ambele fiind documente componente ale dosarului de executare, dosar pe care de asemenea intimata nu mai avea competența să îl întocmească.
De asemenea, tot de către instanța de fond s-a reținut că, intimata a emis în fiecare an acte de executare silită ce au fost comunicate legal, susținere eronată întrucât comunicarea actelor nu a fost efectuată la domiciliul fiscal al apelantului, prin urmare actele sunt lovite de nulitate, potrivit prevederilor art. 45 alin (2) din OG nr.92/2003 iar pentru unele sume a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silita.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, în sensul schimbării în tot a hotărârii apelate.
Examinând hotărârea atacata in raport de criticile aduse acesteia Tribunalul retine ca apelul este nefondat.
Se constata așa cum a reținut si prima instanța ca apelantul deține în proprietate un mijloc de transport - autoturism Dacia 1300, pentru care, potrivit art. 261 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, are obligativitatea de a achita un impozit anual aferent la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde își are domiciliul.
Totodată, prin procesul- verbal de contravenție . nr._ din 27.11.2004 emis de Inspectoratul Județean de Poliție T. i s-a aplicat contestatorului o amendă în cuantum de 60 lei iar prin procesul-verbal . nr._ din 07.05.2007 emis de Poliția Orașului Isaccea, acestuia i s-a aplicat o amenda în cuantum de 78 lei.
Contestatorul nu a invocat aspecte de nelegalitate a punerii in executare silita a acestor procese-verbale de contravenție de către organele constatatoare care le-au întocmit, ci a invocat numai faptul ca parata, pe de o parte a întocmit acte de executare silita a acestora si pentru o parte din sumele stabilite cu titlu de impozit pe mijlocul de transport după împlinirea termenului de prescripție a executării silite, iar pe de alta parte pentru ca, actele de executare silita nu i-au fost comunicate si unele au fost emise pentru o perioada de timp când numai avea domiciliul in Municip. T., situație in care parata nu mai avea calitatea de întocmi niciun act de executare silita.
Potrivit ART. 141 alin 1 si 11 din O.G. 92/2003
(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Tribunalul retine ca este neîntemeiata critica potrivit cu care actele de executare silita nu au fost comunicate contestatului apelant, precum si cea referitoare la faptul ca pentru o parte din sumele supuse urmăririi silite a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silita.
Din actele dosarului rezulta ca începând cu anul 2007 intimata a emis in fiecare an acte de executare silita pe numele contestatorului ce au fost comunicate in mod legal potrivit a art.44 din OG. Nr. 92/2003, fie personal acestuia, membrilor familiei, sau prin procedura de comunicare prin publicitate.
In aceste condiții nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silita, întrucât potrivit art. 131 alin. 1 din OG NR. 92/2003 „dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”
Este neîntemeiata si critica referitoare la necompetenta paratei de mai emite acte de executare silita odată cu schimbarea domiciliului apelantului.
Se constata ca începând cu luna septembrie 2007 apelantul si-a stabilit domiciliul in Orașul S., jud.T..
Potrivit art. 124 si art. 125 alin. 1) ,2) si 3) din HG nr. 44/2004 - Partea a II-a pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
124. Contribuabilii care datorează impozitul pe mijloacele de transport sunt datori să îndeplinească obligațiile prevăzute de art. 264 alin. (4) din Codul fiscal, atât în ceea ce privește declararea dobândirii sau înstrăinării, după caz, a mijlocului de transport, cât și în ceea ce privește schimbările intervenite ulterior declarării, referitoare la adresa domiciliului/sediului/punctului de lucru, sau alte situații care determină modificarea cuantumului impozitului, sub sancțiunile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
125. (1) În cazul schimbării domiciliului, a sediului sau a punctului de lucru, pe teritoriul României, contribuabilii proprietari de mijloace de transport supuse
impozitului au obligația să declare, conform art. 264 alin. (4) din Codul fiscal, în termen de 30 de zile, la compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale din raza administrativ-teritorială unde sunt înregistrate aceste mijloace de transport, data schimbării și noua adresă.
(2) În baza declarației fiscale prevăzute la alin. (1), compartimentul de specialitate al autorităților administrației publice locale transmite dosarul în vederea impunerii, în termen de 15 zile, compartimentului de specialitate al autorităților administrației publice locale de la noul domiciliu, sediu sau punct de lucru, după caz, specificând că, în baza confirmării primirii, va da la scădere impozitul cu începere de la data de întâi a lunii în care s-a schimbat domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, urmând ca impunerea să se stabilească cu începere de la aceeași dată la noua adresă.
(3) C. de specialitate al autorităților administrației publice locale de la noul domiciliu, sediu sau punct de lucru, după caz, verifică pe teren, înainte de confirmarea primirii dosarului, exactitatea datelor privind noua adresă, confirmând preluarea debitului în termenul prevăzut de lege.
De asemeni potrivit art. 127.din (1) din același act normativ in cazul contribuabililor proprietari de mijloace de transport supuse impozitului plecați din localitatea unde au declarat că au domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, fără să încunoștințeze despre modificările intervenite, impozitele aferente se debitează în evidențele fiscale, urmând ca ulterior să se facă cercetări pentru a fi urmăriți la plată, potrivit reglementărilor legale.
(2) În cazul în care prin cercetările întreprinse se identifică noua adresă, compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale în evidența cărora se află mijloacele de transport respective vor transmite debitele la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale din raza administrativ-teritorială unde contribuabilii și-au stabilit noua adresă, în condițiile legii.
In speța, petentul contestator nu a urmat procedura prevăzuta de aceste dispoziții legale, nu a înregistrat declarația privind data schimbării domiciliului si noua adresa la compartimentul de specialitate al intimatei, astfel ca in mod corect intimata a continuat sa emită actele de executare silita pe numele contestatorului apelant.
In consecința, in temeiul art. 480 c.proc.civ apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul contestator N. C. I., cu domiciliul în oraș S., ., C-DOR Eugeniu B., nr.188, ., ., împotriva sentinței civile nr.757/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata M. T., P. P.- S. I. ȘI TAXE, cu sediul în T., ., nr.2 A, jud. T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 octombrie 2014.
Președinte, D. N. | Judecător, E. N. | |
Grefier, N. M. |
Jud. fond GN
Red.tehnored. jud. N.E./4ex./20.10.2014/.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 556/2014. Tribunalul TULCEA | Anulare act. Decizia nr. 522/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
