Contestaţie la executare. Decizia nr. 651/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 651/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 651
Ședința publică de la data de 05 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta-intimată P. T. - S. I. ȘI T., cu sediul în T., ., nr. 2A, județul T., împotriva sentinței civile nr.1361 din data de 06 mai 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”, în contradictoriu cu intimata-contestatoare . S., cu sediul în oraș Isaccea, .. 1, județul T..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 29.10.2014 și ulterior la data de 05.11.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 26.11.2013 sub nr._ contestatoarea . formulat contestație la executare împotriva titlul executoriu nr._ din 23.10.2013 emis de intimata Municipiul T. - S. I. și T., solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt a acțiunii, contestatoarea a arătat că prin titlul executoriu nr._ și somația nr._ din data de 23.10.2013 intimata i-a comunicat existența unor debit de 1291.60 lei și majorări de întârziere de 3298,40 lei, aferente unor obligații fiscale din perioada 2000 – 2005 și cheltuieli de executare pentru perioada 2008 – 2013. A precizat că s-a împlinit termenul legal de prescripție de 5 ani, iar în privința majorărilor aplicate acestea depășesc cu mult debitul datorat.
A mai susținut contestatoarea că prin încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T. s-a dispus schimbarea sediului său din municipiul T. în localitatea Isaccea, împrejurare față de care apreciază ca pentru perceperea acestor creanțe competenta teritorială revine organelor fiscale de la actualul sediu.
În drept au fost invocate prevederile 172 – 173 din O.G. nr. 92/2003, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 4 - 17).
Legal citată, intimata Municipiul T. – S. de I. și T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. S-a arătat că titlul executoriu contestat a fost emis cu respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală, iar contestatorul figurează în evidențele fiscale cu debitele restante menționate.
A precizat intimata că . SRL figurează în evidențele fiscale la poziția de rol fiscal unic_ cu debite restante la sursele de venit constând în taxă salubrizare, taxă deszăpezire, taxă sport, cultură, știință și taxă firmă, taxe instituite prin hotărâri ale Consiliului Local T., la care se adaugă cheltuielile de executare silită. S-a arătat că în privința modalității de calcul a majorărilor, taxele respective deveneau scadente trimestrial, până la data de 15 a ultimei luni din trimestru, nerespectarea termenului atrăgând calculul majorărilor de întârziere, iar susținerea contestatoarei cu privire la prescripție este nefondată, întrucât au fost emise succesiv acte de executare silită, comunicate în mod legal.
Referitor la schimbarea denumirii și a sediului contestatoarei, intimata a precizat că reprezentanții săi legali nu au adus la cunoștință schimbările intervenite la nivelul societății, care ar fi condus și la modificarea rolului fiscal, motiv pentru care actele de executare au fost emise pentru S.C. O.-Dany S.N.C., după cum figura înregistrată societatea în evidențele Serviciului I. și T. T.. Au fost invocate prevederile art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind obligația contribuabilului de a coopera cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, arătându-se că reprezentanții legali ai contestatoarei nu au făcut aceste înștiințări cu rea-credință, în ideea că odată cu trecerea timpului debitele restante se vor prescrie.
Au fost depuse înscrisurile existente la dosarul de executare silită.
Referitor la prescripția invocată de contestatoare cu privire la debitele menționate în actele de executare, prima instanță a calificat-o prin încheierea din 25.04.2014 ca fiind o apărare de fond.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr.1361 din data de 06 mai 2014 a admis contestația la executare și a anulat titlul executoriu nr._ din 23.10.2013 și somația nr._ din 23.10.2013 emise de intimata Municipiul T. – S. de I. și T. în dosarul de executare nr. 2013-2973 din 23.10.2013.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt că, la data de 23.10.2013 intimata Municipiul T. – S. de I. și T. a emis pe numele contestatoarei . SRL somația nr._ și titlul executoriu nr._ pentru plata sumelor de 1291.60 lei reprezentând debit și 3298,40 lei majorări de întârziere. Sumele datorate cu titlul de debit reprezintă taxă salubrizare, taxă deszăpezire, taxă sport, cultură, știință și taxă firmă, fiind aferente perioadei 2000 – 2005, precum și cheltuieli de executare pentru perioada 2008 – 2013, iar majorările reprezintă sumele aferente acestora.
Din înscrisurile depuse de intimată rezultă că în perioada august 2007 – ianuarie 2013 s-au efectuat acte de comunicare a debitelor către contestatoare sub denumirea S.C. O.-Dany S.N.C. cu sediul în municipiul T., comunicare realizată prin procedura publicității conform art. 44 din O.G. nr. 92/2003. Ultimul act de executare în această manieră a fost emis la data de 21.01.2013, iar ulterior, la data de 23.10.2013, au fost emise actele de executare ce fac obiectul prezentei contestații.
Contestatoarea a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că prin încheierea nr. 1594/4.08.2003 emisă de judecătorul delegat de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul T. s-a dispus schimbarea sediului contestatoarei din municipiul T. în localitatea Isaccea și schimbarea denumirii din S.C. O.-Dany S.N.C. în . SRL, fiind emis și un certificat de înscriere mențiuni în acest sens.
Din adresa nr. 10.622/25.11.2013 emisă de P. orașului Isaccea rezultă că . SRL a figurat cu sediul în localitatea respectivă începând cu data de 6.08.2003, fiind înregistrată ca plătitor de taxe și impozite (fila nr. 96).
În drept, s-a reținut că, potrivit art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
S-a mai reținut că, fără a contesta existența debitelor aferente perioadei 2000 – 2005 datorate de contestatoare, se constată că a intervenit prescripția în privința acestora, întrucât procedura de comunicare nu a fost în mod legal efectuată.
În acest sens, conform 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, comunicare ce se face la domiciliul fiscal, care, potrivit art. 31 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 92/2003, pentru persoanele juridice este sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat.
Obligativitatea contribuabililor de comunica organelor fiscale modificările privind sediul sau denumirea rezultă din prevederile art. 77 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 conform cărora „modificările ulterioare ale datelor din declarația de înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoștință organului fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea și depunerea declarației de mențiuni”.
Conform pct. 74.1. din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 „Modificările privitoare la domiciliul fiscal se înregistrează potrivit normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 31 din Codul de procedură fiscală”. Aceste prevederi din Normele metodologice au următorul conținut:
„31.3. În cazul persoanelor juridice, cererea de înregistrare a domiciliului fiscal va fi însoțită de copii de pe actele care fac dovada deținerii legale a spațiului pentru domiciliul fiscal.
31.4. Copiile de pe documente vor fi certificate pe fiecare pagină de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.
31.5. Cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal.
31.6. La primirea cererii, aceasta va fi transmisă de îndată de către organul fiscal prevăzut la pct. 31.5 către organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul a avut ultimul domiciliu fiscal, în vederea întocmirii formalităților de transfer al dosarului fiscal.
31.7. Dosarul fiscal se transmite în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii și va fi însoțit de certificatul de atestare fiscală, precum și de fișa de evidență pe plătitor.
31.8. La primirea dosarului fiscal, organul fiscal în a cărui rază teritorială se află noul domiciliu fiscal va emite de îndată decizia de înregistrare a noului domiciliu fiscal, care se va comunica contribuabilului potrivit art. 43 din Codul de procedură fiscală*).
31.9. Înregistrarea în registrul contribuabililor de la noul organ fiscal, precum și scoaterea din registrul contribuabililor de la vechiul organ fiscal se operează cu data comunicării deciziei prevăzute la pct. 31.8. Până la data la care s-au operat modificările în registrul contribuabililor, competența pentru soluționarea oricărei probleme privind administrarea revine organului fiscal de la vechiul domiciliu fiscal”.
Prin prisma acestor dispoziții legale, s-a constatat că . SRL a îndeplinit procedurile privind înregistrarea mențiunilor la organele fiscale, așa cum rezultă din adresa nr. 10.622/25.11.2013 emisă de P. orașului Isaccea conform căreia societatea a figurat cu sediul în localitatea respectivă începând cu data de 6.08.2003, fiind înregistrată ca plătitor de taxe și impozite, de unde rezultă concluzia evidentă că a respectat prevederile pct. 31.5. din Normele metodologice, depunând cererea la organul fiscal în a cărui rază teritorială și-a stabilit domiciliul fiscal ca urmare a schimbării sediului.
Din interpretarea prevederilor de la pct. 31.6 - 31.9 ale Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 rezultă că era obligația organelor fiscale de a efectua mai departe procedurile de comunicare și înregistrare cu privire la noul domiciliu fiscal, iar culpa acestora în îndeplinirea acestor obligații nu poate avea consecințe asupra contestatoarei.
Sub acest aspect, a apreciat prima instanță că sunt nefondate susținerile intimatei în sensul că . SRL nu a respectat prevederile art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind obligația de a coopera cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale. Într-adevăr textul de lege menționat prevede obligație contribuabilului de a coopera cu organele fiscale „în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute”, dar aceste prevederi nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care există alte texte de lege care impun autorităților anumite obligații. Numai în măsura în care contestatoarea nu ar fi răspuns unor solicitări ale intimatei erau aplicabile prevederile art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 invocate de aceasta, dar nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens.
Mai mult, a arătat prima instanță că, se remarcă și lipsa de rol activ a organelor fiscale din cadrul Serviciului I. și T. T., rol activ impus de art. 7 din O.G. nr. 92/2003, în sensul că, deși au constatat încă din anul 2008 că procedura de comunicare la sediul contestatoarei nu a fost îndeplinită din motivul „destinatar mutat”, au continuat să efectueze comunicări la aceeași adresă și să îndeplinească procedura prin publicitate, fără a face un minim de verificări.
Față de argumentele expuse, având în vedere că actele de executare pentru debitele aferente perioadei 2000 – 2005 nu au fost comunicate în mod legal contestatoarei .-a constatat că a intervenit prescripția în privința acestora.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel intimata P. T. - S. I. ȘI T., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, motivele invocate de către contestatoare în cererea introductivă nu determină nulitatea actelor de executare, aspect ignorat de către instanța de fond.
Contestatoarea figurează înregistrată în evidența fiscală la poziția de rol fiscal unic_ cu debite restante la sursele de venit taxă salubrizare, taxă dezăpezire, taxă sport, cultură, știință și taxă firmă, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.
Taxele speciale au fost instituite prin hotărâri ale Consiliului Local T. - în conformitate cu reglementările legale în vigoare în materie fiscală la data adoptării lor (Legea nr. 27/1994 privind taxele și impozitele locale) - numai pentru contribuabilii persoane juridice cu sediul în municipiul T., fiind variabile, în funcție de cifra de afaceri.
H.C.L. nr. 143/2000, H.C.L. nr. 145/2000 și H.C.L. nr. 146/2000 sunt acte administrative cu caracter normativ, fiind asimilate legii și producând efecte „erga omnes” pe teritoriul Municipiului T., deoarece consiliul local este un organ al administrației publice locale ce funcționează ca autoritate deliberativă.
De altfel, posibilitatea de a stabili impozite și taxe locale în funcție de necesitățile specifice unității administrativ teritoriale se acordă consiliilor locale sau județene chiar prin Constituția României.
În ceea ce privește modalitatea de calcul a majorărilor, respectivele taxe deveneau scadente trimestrial, până la data de 15 a ultimei luni din trimestru, nerespectarea termenului scadent atrăgând calculul majorărilor de întârziere.
De asemenea, a mai arătat apelanta că în ceea ce privește dreptul său de a cere executarea silită a creanțelor fiscale identificate în titlul executoriu ca taxe speciale, în mod eronat a apreciat instanța de fond că a intervenit prescripția, deoarece pe numele debitoarei au fost emise succesiv acte de executare silită, care au fost depuse la dosarul cauzei.
Întrucât au fost emise somații și titluri executorii, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 131 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, invocate în cererea de chemare în judecată, deoarece termenul de prescripție a fost întrerupt printr-un act de executare silită, după cum prevede art. 133 lit. c) din același act normativ.
Apelanta a solicitat să se constate că, toate actele de executare constând în somații și titluri executorii aferente perioadei 2008- 2013 au fost comunicate în mod legal contestatoarei.
Astfel, s-a arătat că, potrivit art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, „actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire”, iar potrivit alin. (2ind.2) “în cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate în cazul actelor administrative emise de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, comunicarea prin publicitate se face, potrivit art. 44 alin. (3) teza a 2-a din O.G. nr. 92/2003, prin afișare la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective, iar actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Prin urmare, au fost generate cheltuieli de executare silită care, în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cad în sarcina debitoarei.
Totodată, apelanta a mai învederat că, un aspect care trebuie subliniat îl constituie schimbarea atât a denumirii, cât și a sediului societății comerciale ce are calitatea de contestatoare în cauza dedusă judecății.
Contestatoarea a afirmat prin contestație că organul fiscal s-a aflat în eroare când a emis actele de executare (deoarece sediul său fiscal se află în orașul Isaccea), în condițiile în care reprezentanții legali ai societății nu au adus la cunoștință schimbările intervenite la nivelul societății și, care, în mod evident, ar fi condus la modificarea rolului fiscal.
Având în vedere dispozițiile art.10 alin. 1 din O.G. NR. 92/2003, actele de executare au fost emise pentru S.C. O.-Dany S.N.C., după cu figurează înregistrată societatea în evidența fiscală
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 2013-2973/23.10.2013.
În termen procedural intimata S.C. C. ..C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile și sentința civilă criticată, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat conform celor ce succed.
Potrivit titlului executoriu nr._ și a somației nr._ emise la data de 23.10.2013 de către intimata Municipiul T.–S. de I. și T. pe numele contestatoarei S.C. C. ..L., s-a stabilit obligația de plată a sumelor de 1.291.60 lei reprezentând taxă salubrizare, taxă deszăpezire, taxă sport, cultură, știință și taxă firmă, aferente perioadei 2000 – 2005, respectiv suma de 3.298,40 lei majorări de întârziere.
Se reține că potrivit Încheierii nr. 1594/4.08.2003 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul T., s-a dispus schimbarea sediului contestatoarei din municipiul T. în localitatea Isaccea și schimbarea denumirii din S.C. O.-Dany S.N.C. în S.C. C. ..L.
De asemenea, din adresa nr. 10.622/25.11.2013 emisă de P. orașului Isaccea rezultă că S.C. C. ..L. a figurat cu sediul în localitatea respectivă începând cu data de 6.08.2003, fiind înregistrată ca plătitor de taxe și impozite.
Cu toate acestea, S. de I. și T. T., în perioada august 2007 – ianuarie 2013, a emis și comunicat acte de executare către S.C. O.-Dany S.N.C. cu sediul în municipiul T., prin procedura publicității conform art. 44 din O.G. nr. 92/2003, comunicările realizate la sediu întorcându-se cu mențiunea, „destinatar mutat”
Tribunalul concluzionează că, în mod corect, a reținut prima instanță faptul că pentru debitele aferente perioadei 2000–2005, a intervenit prescripția extinctivă. Câtă vreme procedura de comunicare nu a fost legal îndeplinită, nu poate fi susținut faptul că actele respective au avut un eventual caracter întreruptiv al cursului prescripției.
Se reține că, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, comunicare ce se face la domiciliul fiscal, care, potrivit art. 31 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 92/2003, pentru persoanele juridice este sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat.
Or, în speță comunicarea efectuată nu respectă aceste dispoziții legale.
Cu privire la obligația contribuabililor de a fi comunicat organelor fiscale modificările privind sediul sau denumirea, se reține că, în mod corect, prima instanță a reținut că, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 și ale normelor metodologice de aplicare, cererea aferentă se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal, acesta din urmă având obligația de a o transmite și către organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul a avut ultimul domiciliu fiscal, în vederea întocmirii formalităților de transfer al dosarului fiscal.
D. urmare, S.C. C. ..L. și-a îndeplinit obligația de informare cu privire la modificările intervenite, neputându-i fi imputată culpa organului fiscal în a cărui rază teritorială și-a stabilit sediu de a fi făcut comunicările necesare pentru transferul dosarului fiscal.
În privința incidenței prevederilor art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 relative la obligația de cooperare cu organele fiscale, tribunalul reține a nu fi aplicabile speței, potrivit art. 74.1. din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 „Modificările privitoare la domiciliul fiscal se înregistrează potrivit normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 31 din Codul de procedură fiscală.
Or, conform art. 31.6 din Normele metodologice, cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. iar potrivit art. 31.6. la primirea cererii, aceasta va fi transmisă de îndată de către organul fiscal prevăzut la pct. 31.5 către organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul a avut ultimul domiciliu fiscal, în vederea întocmirii formalităților de transfer al dosarului fiscal.
Față de toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 din Legea Nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca neîntemeiat, cu consecința păstrării sentinței atacate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanta-intimată P. T.-S. I. ȘI T., cu sediul în T., ., nr. 2A, județul T., împotriva sentinței civile nr.1361 din data de 06 mai 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. C. ..C., cu sediul în oraș Isaccea, .. 1, județul T., ca neîntemeiat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 05 Noiembrie 2014.
Președinte, L. N. | Judecător, L. D. P. | Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud. G.N.
Red./Tehnored dec.civ.jud NL/24.11.2014
Tehnored.gref.DB/4ex.
..apelantă/1 ex. intimată
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 758/2014. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 819/2014.... → |
|---|
