Pretenţii. Decizia nr. 556/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 556/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 556/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.556
Ședința publică din data de 08 octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul pârât M. T. – prin P., cu sediul în mun. T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.792/20.03.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimații- reclamanți G. M. cu domiciliul în mun. T., ., ., apt. 11, jud. T., personal și în calitate de moștenitoare a intimatului-reclamant G. M. - decedat și G. L.-M. în calitate de moștenitor al intimatului-reclamant G. M., domiciliat în T., ., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.S. A. in calitate de aparator al intimatilor-reclamanți G. M. și G. L.-M., in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe și s-au comunicat la dosar relații de către apelantă, după care,
Apărătorul intimaților depune la dosar copie de pe Certificatul de deces a intimatului G. M. și de pe Certificatul de moștenitor nr.109/11.09.2014 și solicită introducerea în cauză, în calitate de moștenitor al defunctului G. M., pe fiul acestuia G. L.-M. care este major și cu care a și încheiat angajament de reprezentare. Depune la dosar și chitanța privind onorariul de apărător.
Având în vedere că d-na av. S. A. a depus la dosar Împuternicire avocațială pentru numitul G. L.-M., moștenitorul intimatului-reclamant G. M. – decedat, instanța apreciază că procedura este legal îndeplinită cu acesta, fiind reprezentat de apărătorul ales.
Față de sustinerea aparatorului intimaților-reclamanți ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Susține că reclamantul G. M. a decedat după pronunțarea hotărârii instanței de fond, solicită a se constata că nu există motive de critică în motivele de apel, care să critice hotărârea instanței de fond. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data 26.06.2013 sub nr._, reclamanții G. M. și G. M. au solicitat obligarea pârâtului M. T., prin P. la plata sumei plătite în plus față de dispozițiile legale, în baza contractului de împrumut nr. 673/20.10.2000.
P. sentința civilă nr. 792 din 20 martie 2014, Judecătoria T. a admis cererea reclamanților și dispus obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 13.779 lei, reprezentând sumă încasată în plus în baza contractului de împrumut nr. 673/20.10.2000 și a sumei de 2.383 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 20 octombrie 2000, prin contractul de împrumut nr. 673, Primăria Municipiului T. reprezentată prin primar a acordat beneficiarilor G. M. și G. M. un împrumut de_ lei (ROL), pe termen de 15 ani cu dobândă de 30 % pe an care se suportă în procent de 15 % din bugetul statului și 15 % de către beneficiarul împrumutului.
P. sentința civilă nr. 2127/29.06.2012 a Judecătoriei T. a fost admisă cererea formulată de G. M. și G. M. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a Contractului de împrumut nr. 673/20.10.2000, numai cu privire la cuantumul dobânzii și procentele în care se suportă.
A mai reținut instanța că în cuprinsul acțiunii soluționate prin sentința civilă anterior menționată se regăsea și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea sumei plătite în plus în baza contractului de împrumut, însă reclamanții au renunțat la acesta în respectivul proces.
În condițiile prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective: stabilirea sumei de bani plătită de reclamanți cu titlu de dobândă, cuantumul sumei ce ar fi trebuit plătită conform Legii nr. 82/1995 precum și suma care a fost plătită în plus și dacă aceasta acoperă debitul și dobânda.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul contabil Cortez C., instanța a reținut că totalul sumei plătite în perioada noiembrie 2000 - decembrie 2013 Serviciului de Impozite și Taxe al Consiliului Local T., de către reclamanții G. M. și G. M., reprezentând restituire credite, dobânzi, inclusiv majorări de întârziere aferente Contractului de împrumut nr.673/20.10.2000, reprezintă suma de 67.344 lei, din care 36.401 lei – restituiri credite (din care majorări de întârziere pentru restituirea creditelor în sumă de 1437,97 lei), și 30.943 lei dobânzi plătite (din care 1.526,46 lei majorări nejustificate la întârzierea plăților de dobânzi) aferente creditelor de 15% pe an în loc de 5% pe an potrivit prevederilor Legii nr. 82/1995.
De asemenea, a mai reținut instanța că în perioada noiembrie 2000 - octombrie 2015, reclamanții ar fi trebuit să achite Primăriei T. (prin Serviciul de impozite și taxe al consiliului Local T.) suma totală de 53.565 lei, din care 38.898 lei credit de restituit si 14.667 lei dobândă aferentă de 5% pe an.
Expertul a concluzionat că, potrivit modificărilor aduse de Legea nr. 82/1995 la O.G. nr. 19/1994 și neoperate în Contractul de împrumut nr. 673/2000 cu privire la cota de 5% a ratei dobânzii suportate de beneficiari, reclamanții trebuiau să achite Primăriei T. până în octombrie 2015 suma totală de 53.565 lei RON (38.898 lei împrumut + 14.667 lei dobândă) și au achitat efectiv suma totală de 67.344 lei, în plus cu 13.779 lei, sumă care acoperă în totalitate debitul si dobânda.
Urmare efectuării raportului de expertiză contabilă, reclamanții au înțeles să își majoreze câtimea pretențiilor la suma de 13.779 lei, depunând în acest sens diferența de taxă de timbru aferentă.
La soluționarea cauzei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 969 cod civil anterior potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante reținând că prin probatoriul administrat s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Cu privire la cheltuielile de judecată, judecătorul primei instanțe a arătat că potrivit art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, reținându-se că a fost dovedită culpa procesuală a pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâtul M. T., prin P., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 792/2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, instanța a admis cererea reclamaților fiind obligată să restituie acestora suma de 13.779 lei reprezentând suma încasată în plus în baza contractului de împrumut nr. 673/2000.
Pe cale de excepție apelantul-pârât a invocat lipsa capacității de exercițiu a numitului G. M., întrucât acesta este decedat conform certificatului de deces . nr._ din 21.04.2014.
A arătat în continuare apelantul-pârât că prin Legea nr. 82/1995 au fost aduse modificări și completări la O.G. nr. 19/1994 în sensul că dobânda se reduce la 20% pe an, fiind suportată în procent de 5% sau 8% după caz de persoanele fizice, cu precizarea că dobânzile prevăzute se vor aplica pentru contractele de împrumut sau de vânzare încheiate după data publicării în Monitorul Oficial al României și anume 15.07.1995.
Precizează apelantul-pârât că, din 50 de contractanți ai locuințelor de la blocul 16 din .-au prezentat, respectând termenul anunțat pentru data avansului până la data punerii în aplicare a legii citate, iar aceștia au beneficiat de o dobândă de 15% din 30%, iar cei 23 prezentați după această dată au beneficiat de o dobândă de 5% sau 8% din 20%. Astfel, la momentul respectiv cei care s-au considerat neîndreptățiți au contestat adresând-se Judecătoriei Tulce, dar nu au avut câștig de cauză pentru că în conformitate cu prevederile alin. 2 art. 15 cap. I titlul II din Constituție, legea dispune numai pentru viitor.
Susține în continuare apelantul-pârât că la data când au fost date în folosință apartamentele de la scara A - martie 1997 și scara B - septembrie 1998, s-au perfectat ca anexă la contractele de vânzare-cumpărare preliminare doar actele adiționale prin care s-a stabilit contravaloarea finală a locuinței, iar în contractele de împrumut încheiate inițial la un preț estimativ, un alt contract de rate tot în condițiile O.G. nr. 19/1994 și anume dobânda de 30%, iar pentru scara C, la darea în folosință în noiembrie 2000 s-a stabilit prețul final și s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare și contractele de împrumut, continuându-se pentru 5 contractanți tot cu aplicarea dobânzii din O.G. nr.19/1994.
Astfel, locuitorii cărora li s-a aplicat dobânda de 30 % susțin că la încheierea noilor contracte trebuiau aplicate prevederile legi în vigoare și anume Legea nr. 82/1995, care modifică procentul respectiv la 20%, solicitând recalcularea.
Învederează apelantul pârât că a încheiat cu reclamanții un contact de împrumut prin care pe gaza resurselor primite de la stat în vederea realizării și punerii în funcțiune a locuințelor aflate în diferite stadii de execuție, a acordat acestora un împrumut pe termen de 15 ani cu o dobândă de 30 % pe an, din care 15% se suportă de beneficiarul împrumutului, iar 15 % din bugetul statului, și contrar afirmațiilor reclamanților că doar ei ar avea obligații stipulate în contract, drepturile și obligațiile din contracte sunt coroborate cu cele ce rezultă din O.G. nr. 19/1994.
Arată apelantul-pârât că prin sentința civilă nr. 2127 pronunțată de către Judecătoria T. în dosarul nr._/327/2012 instanța a admis cererea formulată de G. M. și G. M. și s-a constata nulitatea parțială a contractului de împrumut nr. 673/2000, numai cu privire la cuantumul dobânzii și procentele în care se suportă, iar în cuprinsul acțiunii se regăsea și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea sumei plătite în plus în baza contractului de împrumut, însă reclamanții au renunțat la aceasta în respectivul proces. Precizează apelanta-pârâtă că în baza acestei sentințe civile a întocmit actul adițional nr. 3056/15.04.203 la contractul de împrumut nr. 673/2000 pe care reclamanții au refuzat să îl semneze.
Față de aceste considerente, se solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și motivat, admiterea excepției lipsei capacității de exercițiu a numitului G. M. și desființarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii, ca nefondată.
În apărare, intimata-reclamantă G. M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Reclamanții G. M. și G. M., au solicitat obligarea pârâtului M. T., prin primar, la restituirea sumei de bani plătită în plus față de dispozițiile legale, în baza Contractului de împrumut nr. 673/20 octombrie 2000, încheiat între părți.
Această cerere s-a întemeiat pe situația rezultată în urma pronunțării sentinței civile nr. 2127/29.06.2012 a Judecătoriei T., devenită irevocabilă prin respingerea recursului, prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut sus menționat, numai cu privire la cuantumul dobânzii și procentele în care se suportă, pârâtul fiind obligat să încheie un nou contract de împrumut, în condițiile prevăzute de Legea nr. 82/1995, în vigoare la data încheierii contractului inițial de împrumut.
P. acest act normativ, art. 5 din O.G. nr. 19/1994, privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe, a fost modificat, în sensul că dobânda la construirea locuințelor, aferentă împrumutului acordat, a fost modificată de la 30% la 20%, urmând să fie suportată de persoanele fizice, în procent de 5 sau 8%, în funcție de avansul achitat.
Pe baza expertizei contabile efectuată în cauză, s-a stabilit că, pentru întreaga perioadă contractată de reclamanți, respectiv până în octombrie 2015, aceștia trebuiau să achite, conform modificării aduse prin Legea nr. 82/1995, referitor la nivelul dobânzii, suma de 53.565 lei, însă a fost plătită suma de 67.344 lei, achitând în plus suma de 13.779 lei.
. acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._, al Judecătoriei T., reclamanții au renunțat, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea sumei plătite în plus, în baza contractului de împrumut, însă, nu au renunțat și la drept, solicitând în cadrul acestei acțiuni restituirea sumei de 13.779 lei plătită în plus pârâtului.
Așa fiind, cum prin motivele de apel nu se face o critică propriu-zisă hotărârii, ci se expune din nou situația de fapt și de drept care a fost analizată de instanța de fond, precum și cu ocazia judecării acțiunii în anulare – contractul de împrumut, în temeiul art. 480 Cod proc. civ., se va respinge apelul formulat ca nefondat și se va păstra hotărârea atacată ca temeinică și legală.
In ceea ce privește lipsa capacității de exercițiu a reclamantului G. M., al cărui deces a intervenit după pronunțarea hotărârii, la 20.04.2013, se reține că prezentul apel a fost promovat de pârâtul M. T., prin P., defunctul fiind citat în calitate de intimat, împreună cu soția sa, reclamanta G. M., astfel încât această situație nu poate avea relevanță asupra soluției pronunțate în apelul pârâtului.
In consecință, în baza dispozițiilor art. 480 Cod proc. civ., se va respinge apelul formulat ca nefondat.
In temeiul art. 453 Cod proc. civ., va fi obligată apelantul la 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat suportat de intimata G. M. în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-pârât M. T., prin P., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 792/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria T. in dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. M., cu domiciliul în mun. T., ., ., apt. 11, jud. T., personal și în calitate de moștenitoare a intimatului-reclamant G. M. – decedat, și G. L.-M., în calitate de moștenitor al intimatului-reclamant G. M., domiciliat în T., ., ., apt. 11, jud. T., ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Obligă apelanta la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. Șurculescu V. A. P. L.
30.10.2014
Red.jud.VA
Tehnored.PL/DS/ex. 5
06.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 539/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 519/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
