Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 309/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 309/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 309/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la cabinet avocat T. G., T., ..54, jud.T., împotriva sentinței civile nr.3201/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. C., cu domiciliul în T., ..11, jud. T., și ., jud. T., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei T. la data de 10.07.2014, sub nr._, reclamanta U. A. T. T. – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR a chemat in judecata pe paratul C. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună obligarea paratului la plata sumei totale de 3716 lei reprezentând chirii lunare restante, în baza contractului de închiriere nr. 83/04.07.1996, precum si la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 83/04.07.1996 prin care pârâtul s-a obligat să plătească prețul chiriei.
Se învederează că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, reclamanta somând-o însă fără niciun efect.
In drept s-au invocat disp art 1350 si urm c.civ, Legea nr. 114/ 1996.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Soluționând cauza Judecătoria T. prin sentința civilă nr.3201/21.11.2014 a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 3.251 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011.
A respins cererea pentru suma de 3.251 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011, ca fiind lipsită de interes.
A admis în parte cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 465 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 10.07.2014, precum si la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele :
În ceea ce privește legea aplicabilă contractului de închiriere nr. 83/04.07.1996, instanța a reținut ca acesta a fost încheiat în anul 1996, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data când a fost încheiat in tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa.”
Cum contractul este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, atunci codul civil 1864 este legea aplicabila inclusiv în materia executării contractului.
Prin contractul de închiriere nr. 83/04.07.1996 parata paratul C. C. a închiriat locuința situata in mun. T., .. 11, jud. T. pentru o chirie lunara stabilită la art.4 în contractul încheiat între părți.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes pentru suma de 3.251 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, potrivit precizării din cererea introductivă (fila 3 verso), instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei de interes a cererii are natura unei excepții de fond, peremptorii, deoarece privește exercițiul dreptului la acțiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii. Deci, instanța are obligația de a se pronunța mai întâi asupra acestei excepții.
Interesul reprezintă folosul practic urmărit prin introducerea unei acțiuni în justiție si este o condiție de exercițiu a acesteia.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicata, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat ca până la data de 30.09.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somații si titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr. 2007-_.
În cauza, reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătoreasca), cu privire la aceeași suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta acțiune este lipsita de interes pentru suma de 3251 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate acceptat.
Instanța nu poate trece peste interpretarea data de către reclamanta creanțelor sale anterior datei de 01.10.2011, deoarece pârâta are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv daca pretențiile au sau nu natura fiscala, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acesta își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare..
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, pârâta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Instanța a admis cererea formulată de reclamanta pentru suma de 465 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 10.07.2014, pârâtul având obligația de a achita chiria conform contractului nr. 83/04.07.1996.
În cauza, între parți s-a încheiat un contract civil, prin care primul, în calitate de proprietar închiriază, iar al doilea în calitate de chiriaș ia cu chirie stabilindu-se drepturi si obligații reciproce, cadrul general aplicabil contractului fiind Legea nr. 114/1996. Pentru a putea obține chiria care i se cuvine în temeiul contractului, proprietarul, indiferent daca este persoana fizica sau juridica sau o unitate administrativ teritoriala trebuie sa apeleze la justiție, numai în cadrul unei astfel de acțiuni se pot valorifica pretențiile locatorului, instanța fiind singura în măsura sa verifice legalitatea contractului încheiat, a actelor adiționale ulterioare si a tuturor celorlalte incidente apărute în legătura cu executarea contractului asumat. Prin încheierea unui contract de închiriere, chiriașul nu intra într-un raport de drept financiar public cu autoritatea locala sau județeana si aceasta cu atât mai mult cu cat prețul închirierii a fost de fiecare data negociat prin act separat. Actul încheiat nu este deci unul unilateral, ci bilateral, sinalagmatic, de vreme ce sunt stabilite drepturi si obligații reciproce, chiria precum si celelalte obligații neputând fi considerate impozite sau taxe.
Deși termenul de închiriere a fost stipulat în contract ca fiind de 5 ani „până în 01.07.2001” (fila 6), la împlinirea acestuia a operat tacita relocațiune, în condițiile art. 1437 cod civil 1865, care stipulează că dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei urmând a se produce potrivit dispozițiilor relative la închirierea fără termen.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. 1 coroborat cu art. 11 alin. 1 teza I din OG nr. 40/1999, nerespectarea de către proprietar a obligației de a notifica chiriașului sau fostului chiriaș, prin executorul judecătoresc, de data și locul întâlnirii pentru încheierea unui nou contract atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere.
Ca atare, actul juridic încheiat între părți este supus imperiului OG nr. 40/ 1999 si OUG nr.44/2009 privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafețe locative cu destinația de locuințe, care impune prelungirea valabilității contractelor cu un termen de 5 ani de la data intrării în vigoare a actului normativ (22.05.2009), astfel încât subzista obligația chiriașului de plata a chiriei potrivit contractul de închiriere nr. 83/04.07.1996.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta UNITATATEA A. TERITORIALA MUNICIPIUL T. – DIRECTIA DE INTRETINERE SI ADMINISTRARE PATRIMONIU, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Arată apelanta-reclamanta că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes și a constatat faptul că existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până la anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume și consideră că soluția instanței este nelegală, invocând în acest sens dispozițiile art. 33 Cod proc. civilă.
Învederează apelanta-reclamanta că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011 organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, consideră apelanta reclamanta că sumele individualizate până la 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită, în anul 2014, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale, iar în aceste condiții, prin soluția injustă a instanței de judecată sumele individualizate în titlurile executorii depuse la dosar ce reprezentă creanțele până în anul 2011 nu vor mai fi recuperate în nici un fel.
Învederează faptul că pe calea executării silite civile s-a adresat unui executor judecătoresc și acesta a solicitat un titlu executoriu valabil la data încuviințării executării silite, titlu pe care instanța de judecată l-a considerat ca fiind lipsit de interes.
In consecința s-a solicitat admiterea apelului si modificarea în parte a hotărârii atacate in sensul obligării paratului la plata sumei de 3.251 lei reprezentând debit pana la data de 30.09.2011.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta a criticat soluția instanței de fond in primul rând sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei de interes si a invocat in susținerea motivelor de apel dispozițiile art.33 C.proc.civ., potrivit cărora „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.”
Acest text constituie o excepție de la regula potrivit căreia interesul trebuie sa fie născut si actual si permite promovarea unei cereri pentru care inițiatorul acesteia trebuie sa justifice un interes, dar acesta nu este născut si actual fie pentru ca nu a avut loc incalcarea dreptului, fie dreptul este afectat de o condiție sau un termen suspensiv care nu s-a împlinit. Condiția esențiala pentru promovarea unei astfel de acțiuni este aceea de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a se produce o paguba iminenta care nu s-ar mai putea repara.”
Reclamanta nu a justificat nici un interes ca o condiție premisa a formulării unei acțiuni preventive in condițiile art.33 teza a II a c.proc.civ., întrucât aceasta deține deja un titlu executoriu emis in temeiul dispozitiilor codului de procedura fiscala.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicata, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat ca până la data de 01.10.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somații si titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr. 2007-_. În cauza, apelanta deține deja titluri executorii împotriva intimatului pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătoreasca, cu privire la aceeași suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, in mod corect a apreciat judecătorul fondului ca prezenta acțiune este lipsita de interes pentru suma de 3.251 lei reprezentând debit restant pentru care au fost emise deja titluri executorii.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Instanța nu poate analiza in cadrul unei acțiuni de drept comun natura juridica a creanțelor pentru care au fost emise deja titluri executorii, acestea putând fi contestate potrivit dispozitiilor legale in temeiul cărora au fost emise.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acesta își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, apelanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Pentru aceste considerente urmează a respinge apelul declarat de către apelanta-reclamanta U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la cabinet avocat T. G., T., ..54, jud.T., împotriva sentinței civile nr.3201/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. C., cu domiciliul în T., ..11, jud. T., și ., jud. T., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud.fond LMG
Tehnored.jud.EN/05.05.2015
Gref.NM/5 ex./.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 254/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 514/2015. Tribunalul... → |
|---|
