Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 327/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 327/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 327/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 327/2015
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă U. A. T. T.-DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la Av.T. G. în T., ..54, jud. T., împotriva sentinței civile nr.3399/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata pârâtă B. (C.) V. cu domiciliul în T., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză nu s-a depus întâmpinare și se solicită judecata chiar și în lipsă, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei T. la data de 10.07.2014, reclamanta U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR a chemat-o in judecata pe pârâtul B. V., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la plata sumei totale de 7440 lei reprezentand prejudiciu prin neexecutarea contractului de închiriere nr. 116/ 17.12.2003, încetarea acestuia, evacuarea pârâtului, cu cheltuieli de judecata.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.3399 din 09 decembrie 2014 instanța a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 1.583 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011 și a respins cererea formulată de reclamanta U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâta B. V., pentru suma de 1.583 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011 ca lipsită de interes.
A admis cererea formulată de reclamanta U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâtul B. V. pentru suma totală de 4.548 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 29.10.2014, precum și majorari de întârziere aferente acestei perioade.
A admis capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 116/ 17.12.2003 și evacuarea pârâtului din imobilul situat in mun. T. ., ., ..
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, în ceea ce priveste legea aplicabilă contractului de închiriere nr. 116/ 17.12.2003, că a fost încheiat în anul 2003, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.”
Cum este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, atunci codul civil 1864 este legea aplicabila inclusiv în materia executării si încetării contractului.
Prin contractul de închiriere nr. 116/ 17.12.2003 parata a închiriat o locuință în mun. T., ., ., ..
În ceea ce priveste excepția lipsei de interes pentru suma de 1.583 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, instanța de fond a reținut că are natura unei exceptii de fond, peremptorii, deoarece priveste exercitiul dreptului la actiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii. Deci, instanta are obligatia de a se pronunta mai întâi asupra acestei exceptii.
Interesul reprezinta folosul practic urmarit prin introducerea unei actiuni în justitie si este o conditie de exercitiu a acesteia.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicata, colectarea creantelor fiscale se face în baza unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.
Reclamanta a apreciat ca până la data de 30.09.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a constituit dosarul de executare silita nr. 2010-_, emitând titluri executorii si somații conform OG nr. 92/ 2003.
În cauza, reclamanta detine deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei actiuni în justitie pentru obtinerea unui alt titlu executoriu (hotarâre judecatoreasca), cu privire la aceeasi suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta actiune este lipsita de interes pentru suma de 1.583 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Instanța de fond nu a putut trece peste interpretarea data de către reclamanta creanțelor sale anterior datei de 01.10.2010, deoarece pârâtul are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv daca pretențiile au sau nu natura fiscala, critici care ar putea duce la anularea sau menținerea actelor de executare.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce priveste posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare..
Instanța de fond nu a putut reține decât că, la acest moment, reclamanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR.
În motivarea apelului se arată, în ceea ce privește excepția lipsei de interes, că în mod nelegal instanța de judecată a admis această excepție și a constatat faptul că, existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până în anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume.
Consideră nelegală soluția instanței deoarece conform art. 33 cod proc.civ, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, dar, cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Arată, în continuare, apelanta că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă în anul 2014, titlurile executorii emise până în anul 2011.
Precizează apelanta că titlurile executorii și somațiile emise în cadrul procedurii fiscale pentru aceste sume nu mai produc efecte juridice.
Prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011, organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, sumele individualizate până la data de 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită fiscale, în anul 2015, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au abilitatea prevăzută de lege.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale.
Învederează apelanta că într-o motivare recentă a Tribunalului T. s-a arătat faptul că titlul executoriu emis de către organul de executare este doar un act de executare și nu un titlu executoriu în sensul art.372 VCPC.
Consideră apelanta că titlul executoriu deținut nu este un titlu executoriu care să asigure legalitatea declanșării sau continuării procedurii executării silite reglementate de codul de procedură fiscală.
Împrejurarea că actele de executare nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare nu echivalează cu o lipsă de interes a acțiunii privind recunoașterea dreptului de creanță printr-o hotărâre judecătorească în temeiul căreia să se pornească executarea silită, în eventualitatea în care debitorul nu și-ar îndeplini obligația de plată de bunăvoie, cu atât mai mult cu cât calea contestației la executare nu îi este accesibilă întrucât nu îndeplinește calitatea de persoană interesată în condițiile art.172 Cod proc. fiscală
Pentru aceste motive, apelanta a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării la plata sumei reprezentând debit până la data de 30.09.2011.
Intimata pârâtă B. (C.) V. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantei, pentru pretențiile anterioare datei de 30.09.2011 ridică problema existenței în speță, a unui titlu executoriu care să-l îndreptățească pe acesta să pășească la executarea silită.
Art. 372 Cod procedură civilă (act normativ în vigoare la data mai sus arătată) definește titlul executoriu ca fiind hotărâre judecătorească, precum și orice înscris care, potrivit legii, poate fi pus în executare.
În cauză, între părți a intervenit contractul de închiriere nr. 116/2003, având ca obiect locuința situată în T., ., . ., județul T..
Ca preț al închirierii, pârâta-intimată și-a asumat obligația achitării unei chirii lunare, calculată în conformitate cu prevederile legale (Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 40/1999) stabilită prin fișa de calcul a chiriei care face parte integrantă din contract (anexa 1).
S-a stipulat în contract că întârzierile la plata chiriei atrag o penalizare de 0,06% asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează celei în care suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Tribunalul reține, că pentru recuperarea sumelor de bani datorate de către pârâtul-intimat cu titlu de chirie, convenția părților nu are nici funcția de titlu executoriu în sensul art. 372 din Vechiul Cod de procedură civilă, și nici aceea de titlu de creanță fiscală definit de art. 110 alin. 3 din Codul de procedură fiscală ca fiind actul juridic unilateral prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța fiscală.
În aceste condiții, în mod greșit a concluzionat judecătorul fondului că apelanta-reclamată deține deja un titlu executoriu pentru sumele anterioare datei de 30.09.2011
Cum convenția părților nu este un titlu de creanță care în conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală să devină titlu executoriu prin expirare termenului de plată a chiriei, executarea silită pentru recuperarea sumelor de bani datorate de către intimatul-pârât cu acest titlu s-a declanșat cu încălcarea prevederilor art. 372 din vechiul Cod de procedură civilă care arată că executare silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
Tribunalul apreciază că titlul executoriu emis de către organul de executare este doar un act de executare și nu un titlu executoriu care să asigure legalitatea declanșării sau continuării procedurii executării silite reglementate de Codul de procedură fiscală.
Împrejurarea că până la acest moment actele de executare nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare, nu echivalează cu o lipsă de interes a acțiunii apelantei-reclamante de a i se recunoaște dreptul de creanță printr-o hotărâre judecătorească în temeiul căreia să se pornească executarea silită, în eventualitatea în care debitorul nu și-ar îndeplini obligația de plată de bunăvoie cu atât mai mult cu cât calea contestației la executare nu-i este accesibilă apelantei-reclamante, întrucât aceasta nu are calitatea de persoană interesată în sensul art. 172 din codul de procedură fiscală.
O opinie contrară ar nesocoti nu doar dispozițiile art. 33 din codul de procedură civilă cu privire la interes ca și cerință de exercitare a acțiunii civile, ci și a art. 6 C.E.D.O., interzicând apelantei-reclamante dreptul la un proces asupra fondului
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul va admite apelul și va anula sentința atacată doar în ce privește soluționarea excepției lipsi de interes pe care o va respinge ca neîntemeiată.
Pe fond, având în vedere situația de fapt reținută și poziția procesuală a pârâtei, care nu a înțeles să producă probe din care să rezulte îndeplinirea obligației de plată a chiriei în condițiile stabilite prin contract și dispozițiile art. 969 din vechiul cod civil (act normativ în vigoare la data încheierii convenției), tribunalul apreciază că soluția ce se impune în cauză este de obligare a pârâtei la plata către reclamantă și a sumei de sumei de 1.583 lei, cu titlu de debit restant la data de 30.09.2011, conform actelor de executare existente la dosar.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă U. A. T. T.-DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la Av. T. G. în municipiul T., .. 54, județul T., împotriva sentinței civile nr.3399/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. (C.) V., cu domiciliul în municipiul T., ., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Anulează în parte sentința civilă nr. 3399/09-12-2014 a Judecătoriei T. numai în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei de interes și, judecând procesul sub acest aspect, cu evocarea fondului
Respinge excepția lipsei de interes cu privire la debitul restant la data de 30.09.2011, ca nefondată.
Obligă pârâta și la plata sumei de 1.583 lei, cu titlu de debit restant la data de 30.09.2011, către reclamantă.
Păstrează celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud. fond F.Ș.
Redactat jud. S.G./19.05.2015
Tehnoredactat gref. L.R./G.R./19.05.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 252/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 387/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
