Contestaţie la executare. Decizia nr. 386/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 386/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 386
Ședința publică de la data de 20 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-intimată A.-DIRECȚIA G. R. a FINANȚELOR P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ a FINANȚELOR P. TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, . bis, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 386 din data de 14 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare-suspendare executare”, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. D. T. S.R.L., cu sediul social în satul T., .. Tulcea și sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în mun. B., ., nr.22A, ., jud. B..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 20.06.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 3.07.2013 sub nr._ contestatoarea . a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata A. – Direcția G. R. a Finanțelor P. G. – Administrația Județeană a Finanțelor P. Tulcea, solicitând anularea actelor de executare silită constând în Raportul de evaluare întocmit în baza procesului-verbal de sechestru nr. 19.731/02.10.2012 efectuat în dosarul de executare nr._/2012 și procesul-verbal de stabilire a valorii imobilului din aceeași dată.
În motivarea în fapt, contestatoarea a arătat că înțelege să conteste valoarea bunurilor imobile urmărite care este vădit derizorie, cu consecințe prejudiciabile pentru desfășurarea activității sale, întrucât intimata a stabilit o valoare mult sub prețul de piață. Precizează contestatoarea că prin raportul de evaluare nu s-a avut în vedere și valoarea bunurilor accesorii aferente terenului, ceea ce determină o diminuare semnificativă a bunului urmărit și ca atare actul este lovit de nulitate. Se mai arată că evaluarea încalcă normele metodologice de punere în aplicare a O.G. nr. 92/2003 întrucât a fost realizată ulterior întocmirii procesului-verbal de sechestru și acest document nu a fost anexat.
A susținut contestatoarea că pe rolul instanțelor se află o acțiune având ca obiect cererea de anulare a titlului de creanță, iar pe terenul sechestrat de intimată se află bunuri accesorii care nu au fost menționate în procesul-verbal și nici în raportul de evaluare.
S-a mai invocat drept cauză de nulitate a raportului de evaluare și faptul că în conținutul acestuia este menționată în mod greșit denumirea ., în condițiile în care terenul se află în proprietatea ..
În drept au fost invocate prevederile art. 172 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 4 - 33 și nr. 44 - 83).
Intimata A. – Direcția G. R. a Finanțelor P. G. – Administrația Județeană a Finanțelor P. Tulcea a depus întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea contestației la executare, pe considerentul că este îndreptată împotriva Raportului de evaluare, care nu ar fi un act de executare în accepțiunea art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. S-a arătat că executarea silită a fost pornită având la bază debitul de 359.648 lei datorat de contestatoare în temeiul unui contract cadrul încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală, existând un procesul-verbal de constatare ce a fost contestat în instanță.
A precizat intimata că Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală a înaintat documentația în vederea recuperării sumei de 354.481 lei, iar ulterior s-au demarat activitățile de executare silită prin emiterea somației, înființarea popririi și emiterea de adrese către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea și Primăria comunei C. V..
Referitor la instituirea sechestrului, intimata a arătat că, măsura a fost aplicată asupra terenului aparținând contestatoarei, în baza datelor trimise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tulcea, iar pentru restul bunurilor mobile și imobile nu a fost identificat proprietarul. A precizat intimata că reprezentanții . nu ar fi dat curs solicitărilor de a colabora cu organele fiscale în vederea clarificării situației tuturor bunurilor deținute, motiv pentru care sechestrul a fost aplicat asupra terenului conform datelor din cartea funciară. S-a mai arătat că, . nu a procedat la actualizarea cărții funciare cu privire la bunurile imobile, fapt ce a făcut practic imposibilă identificarea acestora.
Au fost depuse înscrisuri în susținerea întâmpinării (filele nr. 95 - 151).
În probațiune prima instanță a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și expertiza tehnică.
Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 386 din data de 14 februarie 2014 a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimată, ca nefondată.
Totodată a admis contestația la executare formulată de contestatoarea . și a anulat „Raportul de evaluare în baza procesului-verbal de sechestru nr. 19.731/02.10.2012” din data de 24.05.2013 întocmite de evaluator I. F., înregistrat la Direcția G. a Finanțelor P. Tulcea sub nr. 10.035/27.05.2013 în dosarul de executare nr._/2012, urmând ca la vânzarea prin licitație a bunurilor contestatoarei în procedura de executare silită să fie avute în vedere valorile stabilite prin Raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză de expert L. G. V..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, la data de 16.08.2012 Administrația Finanțelor P. a Municipiului Tulcea a emis titlul executoriu și somația nr. 36/_ /200 pe numele contestatoarei . în cadrul dosarului de executare silită nr._/2012, pentru recuperarea sumei de 359.648 lei reprezentând „creanțe externe Uniunea Europeană”. La data de 24.09.2012 a fost emisă adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale contestatoarei pentru aceeași sumă, precum și adresa de înștiințare cu privire la luarea măsurii.
Prin procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._ din 2.10.2012 intimata a dispus aplicarea sechestrului asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 6.000 mp situat în localitatea T., . la suma de 135.300 lei. La dosar există înscrisuri din care rezultă că organele fiscale s-au deplasat la locul situării imobilului dar nu au identificat reprezentanții contestatoarei, dar și documente privind comunicări efectute către aceștia.
Intimata a procedat la evaluarea bunului sechestrat potrivit art. 147 din O.G. nr. 92/2003, sens în care a fost întocmit „Raportul de evaluare în baza procesului-verbal de sechestru nr. 19.731/02.10.2012” din data de 24.05.2013 de către evaluator I. F., înregistrat la Direcția G. a Finanțelor P. Tulcea sub nr. 10.035/27.05.2013. S-a stabilit că valoarea terenului în suprafață de 6.000 mp este de 253.898 lei fără TVA, echivalentul a 52.800 euro fără TVA.
În baza raportului de evaluare Direcția G. a Finanțelor P. Tulcea a emis Anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._ din 29.07.2013 prin care în temeiul art. 162 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 se comunica vânzarea la licitație publică a imobilului la suma stabilită prin rapoartele de evaluare.
Relativ la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimată, prima instanță a reținut că, potrivit art. 172 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”. Prin prisma acestor prevederi, raportul de evaluare a unor bunuri supuse executării silite constituie act de executare și nu poate fi acceptată susținerea intimatei în sens contrar, întrucât o soluție opusă ar însemna că debitorul nu ar avea nici o cale de atac împotriva actului de evaluare a unui bun, indiferent de nelegalitățile ce s-ar putea comite în această activitate. Prin urmare, în măsura în care debitorul invocă neregularități ale raportului de evaluare, atât raportul cât si actele subsecvente de executare pot fi anulate de către instanțele judecătorești pe calea contestației la executare.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, potrivit art. 136 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 „în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor”, iar conform alin. 2 „organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită”.
Potrivit art. 142 din O.G. nr. 92/2003 executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare, iar legiuitorul a prevăzut modalitatea și procedura de instituire a măsurilor asigurătorii
Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că pe numele contestatoarei . a fost emis un titlu executoriu valabil, ce a fost pus în executare de către intimată și ca atare măsura sechestrului a fost în mod corect aplicată, în concordanță cu prevederile legale menționate mai sus.
Referitor la bunurile ce au făcut obiectul măsurii de indisponibilizare, din actele dosarului prima instanță a arătat că pe terenul sechestrat de intimată sunt amplasate mai multe construcții despre care contestatoarea afirmă că îi aparțin și nu au fost luate în considerare la stabilirea valorii reale de circulație a bunului sechestrat. Astfel, chiar în procesul-verbal de constatare întocmit de reprezentanții Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din data de 16.02.2012 prin care s-au constatat neregulile ce au determinat emiterea titlului executoriu și declanșarea măsurilor de executare silită, se menționează că . a dezvoltat proiectul „Dotări și ameliorări pentru complex agroturistic agrement T., . Tulcea” din finanțări europene.
Lipsa mențiunilor din cartea funciară cu privire la construcțiile edificate pe terenul sechestrat nu poate constitui un motiv de a nu fi luată în considerarea și valoarea acestora, în condițiile în care există certitudinea că au fost realizate de contestatoare din fonduri alocate special pentru proiectul care a determinat acordarea finanțării.
În aceste condiții, prima instanță a admis în probațiune efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții civile și evaluări imobiliare de către expert L. G. V. din cadrul Biroului local de expertize al Tribunalului Tulcea.
S-a învederat că, prin raportul de expertiză s-a stabilit că suprafața de 6.000 mp teren valorează 254.000 lei, iar construcțiile existente în incinta Complexului turistic ce aparține ., au o valoare de piață de 2.616.000 lei, concluzionând-se că valoarea totală de piață a imobilului format din teren și construcții este de 2.870.000 lei.
În privința raportului de expertiză intimata a depus obiecțiuni prin care s-au reluat aceleași critici legate de faptul că . nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcțiilor aflate pe teren și nu a procedat la notarea acestora în cartea funciară, fapt ce a făcut imposibilă identificarea și sechestrarea lor.
A apreciat prima instanță că, aceste susțineri sunt nefondate, în condițiile în care s-a făcut dovada faptului că întreg complexul turistic a fost realizat din fonduri europene și chiar neregulile în gestionarea acestora a determinat emiterea titlului executoriu și începerea procedurilor de executare silită.
Sunt relevante în acest sens, dispozițiile art. 154 alin. 2 din codul de procedură fiscală potrivit cărora „executarea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul”.
Totodată, prima instanță a reținut că, . deține în proprietate terenul în suprafață de 6.000 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1794/14.07.2004 la Biroul notarial „M. C. și M. L.” din B. (fila nr. 67) și din înscrisurile de la dosar rezultă că a devenit proprietarul construcțiilor realizate pe respectivul teren în baza accesiunii reglementate de codul civil.
S-a mai reținut că, în cererea de chemare în judecată contestatoarea a solicitat și anularea unui „procesul-verbal de stabilire a valorii imobilului din aceeași dată”, însă în actele dosarului nu s-a regăsit un asemenea înscris, valoarea bunului fiind stabilită de intimată prin Raportul de evaluare ce a făcut obiectul prezentei contestații le executare.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, prima instanță a constat că aceasta a rămas fără obiect, în condițiile în care contestatoarea nu a mai insistat în soluționare, iar la termenul din 25.10.2013 reprezentantul acesteia a precizat că executarea silită a fost suspendată într-un alt proces.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel intimata A.-DIRECȚIA G. R. a FINANȚELOR P. G.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ a FINANȚELOR P. TULCEA, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, instanța nu a analizat pe deplin fondul cauzei, fapt care a condus în mod greșit la soluția dată prin sentința atacată.
Din punctul de vedere al evaluatorului autorizat-F. I. și agreat de Administrația Județeană a Finanțelor P. Tulcea, raportul de evaluare efectuat de către expertul tehnic judiciar L. G. V. agreat de către Tribunalul Tulcea, este efectuat pentru întreaga proprietate amplasată la T. (teren și construcții) și în mod firesc, este mai mare pentru că include și construcțiile de pe terenul sechestrat.
Proprietarul debitor, în condițiile în care era de buna-credință, ar fi trebuit să sesizeze organul fiscal care a instituit sechestrul, în momentul în care a primit și înscrisul cu sechestrul asigurator și a constat că sechestrul era instituit numai pe teren, nu și pe construcții; în aceste condiții, prin executarea silită se obținea un preț mai mic decât cel ce s-ar fi obținut prin vânzarea întregii proprietății (teren cu construcții).
Acest fapt trebuia adus la cunoștința organului fiscal la acel moment și nu după efectuarea procedurilor de executare silită, respectiv să pună la dispoziție și actele de proprietate asupra construcțiilor.
Valoarea estimata de către expertul tehnic pentru teren este asemănătoare cu cea estimată de către evaluatorul ANEVAR desemnat de către A.J.F.P. Tulcea să efectueze raportul de evaluare.
De asemenea, a mai arătat apelanta că, raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul autorizat I. F. a fost efectuat numai asupra terenului din următoarele motive:
-sechestrul a fost instituit numai pe terenul cu suprafața de 6.000 mp;
-în urma efectuării inspecției la fața locului expertul evaluator a constat că pe teren existau și niște clădiri cu utilizare turistică ( ceea ce este menționat și în raportul de evaluare);
-din discuțiile purtate de evaluatorul agreat, cu proprietarul și cu reprezentantul proprietarului la data întocmirii raportului de evaluare rezultă faptul că nu exista documente care să ateste dreptul de proprietate asupra construcțiilor sau exista posibilitatea că proprietarul nu a vrut să pună la dispoziție aceste documente organului fiscal și evaluatorului agreat;
-sechestrul asigurator a fost instituit numai pe teren, întrucât proprietarul nu a pus la dispoziția organului fiscal și documentele din care să rezulte că este proprietar și pe construcțiile ce se afla pe teren (acestea neexistând la acea dată sau din rea credință);
-sechestrul asigurator se instituie de către organul fiscal în baza unui inventar cu mijloacele fixe ce aparțin debitorului;
-dacă sechestrul a fost instituit numai pe teren, înseamnă că, construcțiile nu existau în lista cu inventarul mijloacelor fixe, cum de altfel nici O.C.P.I. nu a făcut înscriere privitoare la sarcini pe construcții;
- normele A.N.E.V.A.R. prevăd că evaluarea se face asupra "dreptului de proprietate", cu alte cuvinte se evaluează un drept de proprietate care este atestat de către un document, în speță, evaluatorul nu a avut la dispoziție, un astfel de act, în ce privește construcțiile, astfel că, nu s-a putut efectua evaluarea și pentru construcțiile aflate pe terenul sechestrat;
-în raportul de evaluare efectuat pentru A.J.F.P. Tulcea, este menționat faptul că pe teren se află niște construcții;
-evaluatorul autorizat I. F. afirmă că raportul de evaluare a fost efectuat numai in baza documentelor puse la dispoziție de către solicitantul lucrării și a informațiilor primite de la proprietar și de la reprezentantul acestuia;
-prin anularea raportului de evaluare efectuat de către evaluatorul autorizat I. F., organul fiscal care a instituit sechestrul nu mai poate valorifica prin vânzare, proprietatea respectivă în întregul ei, întrucât sechestrul este instituit numai pe teren, nu și pe construcții;
-prin nepunerea la dispoziție de către proprietar a întregii documentații ce privește dreptul de proprietate, contestatoarea . asumă consecințele juridice ale acțiunii de executare silită.
Pe cale de consecința, apelanta a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, menținerea Raportului de evaluare efectuat de evaluatorul autorizat I. F. și executarea silită pornită ca fiind temeinică și legală.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 466 Cod Procedura Civilă coroborat cu dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
În termen procedural, intimata S.C. D. T. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat, ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 386/14.02.2014 a Judecătoriei Tulcea.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Inițial, la data de 16 august 2012 Administrația Finanțelor P. Tulcea a emis titlul executoriu și somația nr. 36/_ /200 pe numele S.C. ”D. T.” S.R.L. în cadrul dosarului de executare silită nr._/2012 pentru recuperarea sumei de 359.648 lei reprezentând ”creanțe externe Uniunea Europeană”. La data de 24 septembrie 2012 a fost emisă adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale acesteia pentru aceeași sumă, precum și adresa de înființare cu privire la luarea măsurii.
Ulterior, prin procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._ din 2 octombrie 2012 apelanta a dispus aplicarea sechestrului asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 6000 mp situat în localitatea T., . la suma de 135.300 lei. Reprezentanții organelor fiscale s-au deplasat la locul situării imobilului, dar nu au identificat reprezentanții intimatei.
Apelanta a procedat la evaluarea bunului sechestrat conform art. 147 din O.G. nr. 92/2003, sens în care a fost întocmit ”Raportul de evaluare în baza procesului-verbal de sechestru nr._/02 octombrie 2012 din data de 24 mai 2013 de către evaluator I. F., înregistrat la D.G.F.P. Tulcea sub nr._/27.05.2013.
S-a stabilit că valoarea terenului în suprafață de 6000 mp este de 253.898 lei fără TVA, echivalentul a_ Euro fără TVA.
Ulterior, apelanta a emis anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._ din 29 iulie 2013 prin care, în baza art. 162 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 se comunica vânzarea la licitație publică a imobilului la suma stabilită pin rapoartele de evaluare.
Susținerile apelantei potrivit cărora, în esență, intimata nu a fost de bună credință, nepunând la dispoziție actele de proprietate pentru construcții și neaducând la cunoștință acest aspect în momentul întocmirii raportului de evaluare de către evaluatorul I. F. nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute din perspectiva dispozițiilor incidente în cauză.
Astfel conform dispozițiilor art.154 alin. 2 din Codul de procedură fiscală executarea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul.
Or, intimata deține în proprietate terenul în suprafață de 6000 mp, dar a devenit și proprietarul construcției realizate pe respectivul teren în baza accesiunii reglementate de Codul civil, iar prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert L. G. V. s-a stabilit că suprafața de teren de 6000 mp valorează 254.000 lei iar construcțiile existente în incinta complexului turistic ce aparține S.C. D. T. S.R.L., au o valoare de piață de 2.616.000 lei, concluzionându-se că valoarea totală de piață a imobilului format din teren și construcții este de 2.870.000 lei.
În raport de toate aceste considerente, cum plecând de la premise exacte prima instanță a ajuns la o soluție corectă prin valorificarea întregului material probator administrat în cauză, urmează ca instanța să respingă apelul formulat ca nefondat și să păstreze hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelanta-intimată A.-DIRECȚIA G. R. a FINANȚELOR P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ a FINANȚELOR P. TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, . bis, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 386 din data de 14 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare-suspendare executare”, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. D. T. S.R.L., cu sediul social în satul T., .. Tulcea și sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în mun. B., ., nr.22A, ., jud. B., ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 20 Iunie 2014.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ. fond G.N.
Red.dec.civ.jud.R.A.V./20.06.2014
Tehnored.gref.DB/4 ex./ 17.07.2014
. ex.apelantă/1 ex. intimată
| ← Pretenţii. Decizia nr. 389/2014. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 12/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
