Plângere contravenţională. Decizia nr. 103/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 103/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 103
Ședința publică de la 12 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. N.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-petentă S.C. P. DISTRIBUȚION S.R.L., cu sediul în mun. T., ., Birou 1, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 4091 din data de 05 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângerea contravențională”, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. T.-DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALĂ, cu sediul în mun. T., ..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 12.03.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea formulată la data de 28.08.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr. 6508 /327/2013, petenta . a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._ din 15.08.2013 încheiat de intimata P. M. T., DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că nu folosește acest camion in mod frecvent, in acea zi fiind o situație de excepție. Se mai arată că s-a aflat în imposibilitatea de a obține autorizația de « Libera Trecere », întrucât la acea ora P. nu mai avea program și următoarele doua zile au fost zile nelucrătoare.
In subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Petenta nu și-a motivat cererea în drept.
Intimata a depus la dosar întâmpinare arătând că procesul verbal este legal și temeinic, în data de 14.08.2013 s-a constatat că autocamionul marca IVECO EUROCARGO aparținând petentei circula pe raza mun.T. fără a deține autorizația de « Libera Trecere ».
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 4091 din data de 05 decembrie 2013 a respins plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata P. M. T., Direcția Poliție Locală împotriva procesului - verbal . nr._ din 15.08.2013 și a menținut procesul – verbal . nr._ din 15.08.2013 încheiat de intimată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Având în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanța de fond a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contraveniente, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a constatat că procesul verbal . nr._ din 15.08.2013cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia instanța de fond a reținut următoarele:
Faptul ca procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu face proba contrarie, nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție, ci o modalitate de stabilire legală a vinovăției în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Petenta avea posibilitatea să probeze că cele reținute în cuprinsul procesului verbal nu corespund adevărului însă nu a făcut acest lucru, în cuprinsul plângerii nefăcând referire la situația de fapt reținută de către agentul constatator. Potrivit art. 28 lit a din HCL nr. 247/2011 coroborat cu art.1, pentru camioane se percepe tarif de liberă trecere. Nerespectarea acestor prevederi constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantum de 2500 lei. Din aceste considerente instanța reține că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 28 lit a din HCL nr. 247/2011.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, având în vedere dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr. 5/ 2001 și față de împrejurarea că, prin procesul verbal s-a aplicat amendă in cuantum de 2500 lei, instanța de fond a constatat că prin procesul verbal contestat s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii, neexistând niciun motiv pentru care s-ar putea aplica sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a promovat apel petenta ., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că, în mod greșit prima instanță a reținut că s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii, în sensul dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OUG nr.2/2001, sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, neținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită.
Constatarea faptei contravenționale a fost făcută la data de 14.08.2013, în jurul orei 17.50, oră la care era imposibil ca societatea să obțină un permis de liberă trecere, întrucât programul de lucru al primăriei se încheiase. Și în zile următoare nu a fost posibilă obținerea unui permis întrucât 15-16.08.2014 au fost zile nelucrătoare.
Hotărârea Consiliului Local nr. 247/24.11.2011 nu prevede posibintatea aplicării unui avertisment și nici a unei amenzi mai reduse pentru contravenția reținuta în sarcina societății, însa având în vedere împrejurările (la care face referire art. 21 alin. 3 din OG 5/2001) în care aceasta a fost săvârșită, amenda de 2.500 lei este excesivă.
În temeiul dispozițiilor art. 7 raportat art. 21 din OG 2/2001 apelanta a solicitat să se dispună înlocuirea măsurii amenzii contravenționale cu măsura avertismentului, având în vedere că este prima abatere și că la momentul săvârșirii faptei nu avea posibilitatea să obțină un permis de libera trecere.
Totodată, s-a susținut că, prin adoptarea acestui act normativ Consiliul Local trebuia să faciliteze eliberarea de permise de liberă trecere și pentru astfel de zile și să nu împiedice activitatea economică. Fiind o solicitare urgentă obținerea unui permis de liberă trecere trei zile mai târziu (când s-a reluat programul de lucru), ar fi fost tardivă, societatea nu ar fi realizat venituri iar clientul s-ar fi reorientat către alți genți economici.
Față de aceste considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirii sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 7 și 21 din OG nr.2/2001.
Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul T.-Direcția Poliției L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal și a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente neexistând cauze de invocare a nulității absolute. În mod corect instanța a constatat urmare a examinării probelor administrate, că petenta se face vinovată de încălcarea dispozițiilor legale invocate în procesul verbal și că a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale s-a susținut că instanța de fond a reținut că aceasta a fost făcută corect, cu respectarea prevederilor legale.
Pe ale de consecință s-a solicitat respingerea apelului promovat și menținerea sentinței civile nr. 409/05.12.2013 a Judecătoriei T. ca temeinică și legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile și sentința civilă apelată, tribunalul reține că apelul este neîntemeiat.
În acest sens, se concluzionează că prima instanță a reținut în mod corect legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, se reține că probatoriul administrat face dovada că apelanta S.C. P. D. S.R.L. este culpabilă de comiterea contravenției prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. a din Hotărârea Consiliului Local al M. T. Nr. 247/2011, potrivit cu care constituie contravenție și se sancționează cu amendă în cuantum de 2.500 lei, circulația autovehiculelor pe străzile cu interdicție de circulație fără licență de transport.
În privința aprecierii faptei ca fiind lipsită în mod vădit de importanță astfel încât să se concluzioneze asupra oportunității aplicării măsurii avertismentului, tribunalul reține că, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanță, la stabilirea în concret a pericolului social trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, prevederile art. 7 alin. 2 și 3 din aceeași ordonanță reglementează că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere criteriile legale menționate, tribunalul concluzionează că fapta comisă nu este de o gravitate redusă astfel încât să justifice sancționarea sa cu avertisment.
S-a invocat că fapta a fost comisă la data de 14.08.2013, când era imposibilă obținerea permisului de liberă trecere, fiind o zi nelucrătoare. Aceasta, deși se sărbătoreau Zilele M. T. și s-ar fi impus ca instituția pârâtă să se preocupe și de asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea evenimentului, inclusiv prin asigurarea unui program de lucru adecvat.
Tribunalul reține că apărarea formulată sugerează nevoia unui transfer al culpei către instituția care ar fi trebuit să-și schimbe programul așa încât să faciliteze obținerea licenței, ceea ce nu este permis. Este adevărat că instituțiile publice trebuie să vină în sprijinul cetățeanului, însă această obligație nu trebuie extinsă în maniera în care a făcut-o apelanta. Aceasta avea posibilitatea de a obține autorizarea necesară în zilele lucrătoare anterioare. Probele nu au demonstrat că transportul a fost determinat de un eveniment imprevizibil, invincibil și inevitabil.
Că fapta a fost comisă într-o zi nelucrătoare și în care municipiul era aglomerat nu constituie un argument care să determine aprecierea că fapta este lipsită de gravitate. Cu atât mai mult, în astfel de situații, este necesară respectarea disciplinei în circulația pe drumurile publice, inclusiv pe străzile cu interdicție de circulație fără licență de transport.
Date fiind aceste argumente, văzând și dispozițiile art. 480 din Legea Nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca neîntemeiat cu consecința păstrării sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul promovat de către apelanta petentă S.C. P. DISTRIBUȚION S.R.L., cu sediul în mun. T., ., Birou 1, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 4091 din data de 05 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. T., cu sediul în mun. T., ..
Păstrează hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 12 martie 2014.
Președinte, L. N. | Judecător, L. D. P. | |
Grefier, D. B. |
Red. jud. fond .M.L.Ș.
Red.tehnored. dec.civ. jud.L.N./20.03.2014
Tehnored.gref. DB/4 ex./.. apelantă/1 ex. intimată
| ← Pretenţii. Decizia nr. 62/2014. Tribunalul TULCEA | Anulare act. Decizia nr. 4/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
