Plângere contravenţională. Decizia nr. 454/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 454/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 454/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul H. I. M. cu sediul ales la C.. AV. D. A. V., G., ..56, jud. G., împotriva sentinței civile nr.118/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă de timbru în sumă de 20 lei, s-a depus întâmpinare de către intimat, s-a comunicat un exemplar de pe întâmpinare apelantului, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ din 08.11.2013, petentul H. I. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._ întocmit la data de 05.11.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului T..
Prin sentința civilă nr. 118/18.02.2014, Judecătoria Măcin a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatarea a contravenției ., nr._ întocmit la data de 05.11.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului T. petentului H. I. M. i-a fost aplicată o amendă contravențională în sumă de 720 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002.
S-a reținut prin procesul-verbal de constatare a contravenției că în data de 05.11.2013, orele 11:30 în localitatea Văcăreni, județul T., petentul a fost surprins de aparatul radar Autovision . 478 în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 101 Km/h.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
A arătat judecătorul primei instanțe că, la soluționarea plângerii, a avut în vedere dispozițiile Ordinului Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009 privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML 021-05 conform cărora utilizarea cinemometrelor trebuie să fie efectuată de către operatori calificați, cinemometrele trebuie să fie verificate metrologic, iar înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrelor trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; viteza reținută și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Văzând aceste dispoziții legale, instanța a constatat că, în cauză, au fost respectate cerințele prescrise de Norma de Metrologie Legală NML 021-05, iar înregistrarea autoturismului contestatorului are forță probantă și constituie mijloc de probă în accepțiunea legii.
Instanța a mai constatat că, din înscrisurile depuse, rezultă că aparatul radar utilizat era verificat în termenul de valabilitate, iar agentul de poliție era autorizat a utiliza aparatura radar și a acționat în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar din planșa foto depusă la dosar rezultă cu claritate autoturismul condus de petent, numărul de înmatriculare și viteza de deplasare, aspecte ce concordă întru-totul cu situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție.
Referitor la vitezele maxime admise, instanța de fond a reținut că acestea sunt prevăzute de art. 49 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată: pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h; în localități - 50 km/h, iar această din urmă limită de viteză ar fi trebuit să fie respectată de contestator, având în vedere că a fost surprins de aparatul radar în interiorul localității.
Prima instanța a considerat că, față de jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului, într-adevăr, prin asimilarea procedurii contravenționale celei penale, „acuzatul” beneficiază de prezumția de nevinovăție, statuată de art. 6 din Convenția EDO, dar așa cum prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție nu are caracter absolut, nici cea a nevinovăției nu are acest caracter.
A arătat instanța că aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor poate fi privită doar din perspectiva nuanțată a invocării sarcinii probațiunii, în raport de modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, însă în limite rezonabile.
A mai arătat prima instanță că, în măsura în care organul constatator a dovedit prin probe că fapta ilicită reținută în sarcina contestatorului a fost săvârșită de către acesta, nu mai operează în beneficiul contestatorului prezumția de nevinovăție, în vreme ce prezumția de veridicitate a procesului-verbal poate fi invocată și având în vedere dispozițiile legale invocate și situația de fapt reținută a apreciat că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia reținerii vinovăției contestatorului în săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.
A apreciat instanța de fond că invocarea de către petent a prevederilor art. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 este lipsită de relevanță, întrucât prevederile menționate au fost abrogate implicit prin emiterea Ordinului nr. 187/2009 privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML 021-05, ordin ce a modificat Ordinul nr. 301/23.11.2005.
De asemenea, instanța a avut în vedere prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciind că în speța de față aceste dispoziții nu au fost încălcate, sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 720 lei aplicată petentului fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în condițiile în care acesta a depășit cu 51 Km/h limita maximă legală de viteză în localitate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel petentul H. I.-M., criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală
Susține apelantul-petent că planșa foto nu dovedește cu certitudine că a condus auto marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 101 km/h în interiorul localității, astfel cum s-a reținut în procesul-verbal de constatare a contravenției, având în vedere imaginile de la pozițiile 2 și 3 din planșa foto depusă de intimată la dosar, care dovedesc că în aceeași clipă, ora 11:03:10, aparatul radar a înregistrat două viteze, respectiv viteza de 100 km/h și viteza de 101 km/h.
Consideră apelantul-petent că acest fapt al diferenței de 1 km/h la măsurarea unei viteze, în același timp, care poate părea insignifiantă în mod normal, nefiind de natură a influența în vreun mod pericolul social concret al faptei contravenționale de depășire a vitezei legale, decât în viziunea legiuitorului care a stabilit anumite praguri în depășirea vitezei legale pentru stabilirea contravențiilor, devine tocmai din această perspectivă ca fiind foarte importantă și, prin urmare, apreciază că probele în cauză nu dovedesc, dincolo de orice dubiu, temeinicia procesului-verbal contestat și solicită instanței de control judiciar să facă aplicația principiului „in dubio pro reo” și să se dispună admiterea apelului și schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În apărare, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare a contravenției se reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G nr. 2/2001
Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenție, se reține că apelantul-petent a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional și anume că în data de 05.11.2013, orele 11:30 în localitatea Văcăreni, jud. T., a fost surprins de aparatul radar Autovision . 478 în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 101 km/h.
Potrivit Ordinului Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009 privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML 021-05 utilizarea cinemometrelor trebuie să fie efectuată de către operatori calificați, cinemometrele trebuie să fie verificate metrologic, iar înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrelor trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; viteza reținută și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
În raport de aceste dispoziții legale, se reține că, în cauză, au fost respectate cerințele prescrise de Norma de Metrologie Legală NML 021-05, iar înregistrarea autoturismului contestatorului are forță probantă și constituie mijloc de probă în accepțiunea legii.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că aparatul radar utilizat era verificat în termenul de valabilitate, iar agentul de poliție era autorizat a utiliza aparatura radar și a acționat în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Astfel, din planșa foto depusă la dosar rezultă cu claritate autoturismul condus de apelantul-petent, numărul de înmatriculare și viteza de deplasare, aspecte ce concordă întru-totul cu situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Relativ la vitezele maxime admise, se reține că acestea sunt prevăzute de art. 49 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.: pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h; în localități - 50 km/h. Această din urmă limită de viteză ar fi trebuit să fie respectată de apelant, având în vedere că a fost surprins de aparatul radar în interiorul localității.
Invocarea de către apelantul-petent a prevederilor art. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 nu are relevanță întrucât prevederile menționate au fost abrogate implicit prin emiterea Ordinului nr. 187/2009 privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML 021-05, ordin ce a modificat Ordinul nr. 301/23.11.2005.
Totodată, în ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, în raport de prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 720 lei aplicată apelantului-petent este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de acesta, în condițiile în care a depășit cu 51 Km/h limita maximă legală de viteză în localitate.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul H. I. M., cu sediul ales la CABINETUL AVOCATULUI D. A. V. din municipiul G., .. 56, județul G., împotriva sentinței civile nr.118/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2014.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR,
D. N. E. N.
GREFIER,
N. M.
Jud. fond. G.M.F.
Redactat jud. D.N./29.09.2014
Tehnoredactat gref. N.M/G.R./09.10.2014/4 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 577/2015. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 439/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
