Pretenţii. Decizia nr. 577/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 577/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 577/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 577/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - reclamant M. M., cu domiciliul în . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat S. F., cu sediul în oraș Măcin, .. 5, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 582 din data de 23 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât D. G., cu domiciliul în . având ca obiect pretenții și repunere pe rol.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelantul personal și asistat de av. S. F. și av. I. D. A., pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și a depus și dovada achitării diferenței de taxă de timbru pentru cerea de apel și dovada achitării taxei de timbru pentru cererea de repunere pe rol a cauzei, după care;
Av. S. F. având cuvântul pentru apelant solicită repunerea cauzei pe rol.
Av. I. D. A. având cuvântul pentru intimat solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Instanța, deliberând repune cauza pe rol.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în apel pentru dezbateri.
Av. S. F. având cuvântul pentru apelant în apel pentru dezbateri arată că, din probele administrate în cauză rezultă faptul că sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate.
Referitor la faptul că, raportul de expertiză s-a efectuat fără ca intimatul să fi fost citat, apărătorul apelantului a mai arătat că raportul de expertiză a fost un raport extrajudiciar datorită caracterului urgent al acestui mod de probațiune.
De asemenea, a mai precizat că pentru efectuarea raportului de expertiză, expertul s-a deplasat la fața locului cu apelantul care a indicat cele 2,50 ha de teren.
În concluzie, av. S. F. a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Av. I. D. A. având cuvântul pentru intimat în apel pentru dezbateri a arătat că, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
A mai arătat faptul că, apelantul a solicitat lucruri pe care de fapt nu le-a avut niciodată.
Apărătorul intimatului a mai arătat că, mai multe persoane u fost afectate de mai multe turme de animale, însă nu s-a stabilit procesul de distrugere.
La data pretinsei fapte, la terenul aflat în litigiu s-a deplasat o comisie de la primărie care a constatat că suprafețele sunt pășunate, precum și existența urmelor de ovine, întocmind în acest sens un act de constatare în mod subiectiv.
A mai arătat că ulterior aceeași comisie s-a deplasat la fața locului, înaintea recoltării culturii de grâu și a constatat că suprafața cultivată s-a refăcut în totalitate.
Apărătorul intimatului a mai arătat că nu s-a putut stabili legătura de cauzalitate și valoarea prejudiciului.
În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat, apărătorul intimatului a mai arătat că, acesta nu a fost convocat pentru a participa la efectuarea expertizei, luând cunoștință de conținutul acestuia abia în cadrul prezentei cauze, când i-a fost comunicat odată cu cererea de chemare în judecată.
În concluzie, apărătorul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate.
Văzând că nu mai sunt motive de amânare a cauzei, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr._ din 26.02.2014 reclamantul M. M., a solicitat obligarea pârâtului D. G. la plata prejudiciului creat în sumă de 3441 lei reprezentând contravaloarea pagubei produsă prin distrugerea parțială a unei culturi de grâu, lucernă și triticale de pe o suprafață de 2,50 ha. teren agricol prin pășunatul ovinelor aparținând pârâtului.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea pretențiilor reclamantei motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. A fost invocată nulitatea absolută a raportului de expertiză motivat de faptul că aceasta s-a efectuat fără ca reclamantul să fi fost înștiințat.
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 582 din data de 23 septembrie 2014 a respins acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamantul M. GHE. M., în contradictoriu cu pârâtul D. G. și a obligat reclamantul să-i plătească pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, compuse din c/valoare onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 1375 cod civil proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Astfel, instanța a avut în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de animale și anume: existența unui prejudiciu cauzat de către animal, iar la data cauzării prejudiciul se afla în paza juridică a persoanei de la care se pretinde plata despăgubirilor.
În cauză s-a dovedit doar faptul că în cultura de lucernă a reclamantului au intrat în data de 28.12.2013 niște oi. Din conținutul raportului agentului de poliție din cadrul Postului de Poliție Văcăreni (fila nr. 42 dosar) rezultă că acest agent s-a deplasat la tarlaua cu lucernă a reclamantului în ziua respectivă, la sesizarea acestuia din urmă unde a constatat că pe suprafața cultivată „se vedeau urme de copite de oaie precum și excremente de oaie iar lucerna era mâncată pe alocuri” fără însă a fi stabilit cui aparțineau oile respective, în condițiile în care în preajmă se aflau două cârduri de oi ce aparțineau pârâtului dar și numitului N. N..
Așadar, instanța a avut în vedere că nu s-a putut proba care ovine au fost cele care au intrat pe terenul reclamantului: cele ale pârâtului sau cele ale numitului N. N.. Acesta a fost și raționamentul pentru care poliția a sancționat contravențional pe ambii ciobani ai celor doi proprietari ai ovinelor.
Instanța a reținut că nici declarațiile martorilor N. C. și R. C. nu sunt în măsură a dovedi cu certitudine împrejurarea că oile pârâtului au intrat în cultura de lucernă a reclamantului.
De asemenea, instanța a avut în vedere că raportul de expertiză depus la dosar de către reclamant nu poate fi avut în vedere decât ca o probă extrajudiciară care la rândul ei comportă o . discuții, întrucât:
S-a menționat în cuprinsul raportului că expertiza a fost efectuată la cererea reclamanților M. M. și R. S., în contradictoriu cu pârâții D. G. și R. V. M., în condițiile în care la acel moment nu exista vreun litigiu care să confere acestor persoane calitatea de reclamanți și pârâți.
Deși expertul menționează la începutul raportului că expertiza a avut loc la cererea reclamanților, în cuprinsul raportului se menționează că s-a realizat convocarea părților de către Postul de Poliție Văcăreni, aspect neconfirmat cu nici un mijloc de probă.
Totodată, expertul precizează că s-a deplasat la fața locului în sola tronson VII și tronson VIII, lucru aproape imposibil de realizat în condițiile în care cei doi martori audiați ce au calitatea de primar și respectiv agent agricol al Primăriei . faptul că cele două tronsoane menționate au fiecare de aproximativ 100 ha. Se naște întrebarea firească, cum a putut expertul să identifice în 200 ha. exact suprafețele lucrate de către reclamant în condițiile în care reclamantul nu a putut prezenta actele de proprietate (necesare pentru individualizarea exactă a suprafețelor), el lucrând maia multe suprafețe de teren pe baza unor înțelegeri verbale cu 20 proprietari ai terenurilor, singura dovadă a faptului că reclamantul lucrează o . terenuri în tronsoanele VII și VIII fiind declarația sa pe propria răspundere (filele 7 – 8 dosar).
Expertul stabilește întinderea pagubei raportându-se la faptul că lucerna era în anul I-îi de cultură, fără a preciza ce anume a avut în vedere când a stabilit anul culturii.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel reclamantul M. M., criticând-o sub aspectul netemeiniciei.
A arătat apelantul că, instanța de fond nu a lut în considerare probele care au fost administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză extrajudiciară și înscrisurile depuse la dosar.
De asemenea, a mai arătat că a dovedit că, animalele care au fost găsite la locul săvârșirii prejudiciului, aparțin pârâtului D. G., că a fost indentificată și persoana care a avut în ” grijă” animale pârâtului, respectiv R. C., care de altfel a și primit o sancțiune contravențională în ziua în care a fost depistat cu animalele la păscut, sancțiune dată de către organele de poliție ale Postului de Poliție Văcăreni.
Referitor la faptul că, s-a solicitat efectuarea unei expertize extrajudiciare, apelantul a arătat că, acest lucru s-a datorat caracterului urgent al acestui mod de probațiune.
De asemenea, a mai precizat că pentru efectuarea raportului de expertiză, expertul s-a deplasat la fața locului cu reclamantul, care a indicat cele 2,50 ha de teren.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului și rejudecarea cauzei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Intimatul, deși legal citat nu a formulat întâmpinare în termen procedural.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed:
Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile produse de animale poate fi atrasă în condițiile art. 1375 NCC dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu produs de un animal și existența pazei juridice a animalului în persoana pârâtului care a fost chemat în judecată și de la care se pretinde plata despăgubirilor.
În cauză potrivit procesului verbal de la fila nr. 42 întocmit de șeful Postului de Poliție Văcăreni, jud. Tulcea, rezultă că agentul de poliție deplasându-se la fața locului a constatat că în preajma tarlalei aparținând reclamantului se aflau două cârduri de oi despre care reclamantul a precizat că aparțin atât pârâtului cât și numitului N. N., ambii din loc. Văcăreni. Ulterior, la data de 30.12.2014 proprietarii respectivelor animale au recunoscut că au lăsat oile fără supraveghere, fiind sancționate contravențional.
Declarațiile martorilor audiați în cauză nu sunt de natură însă să contureze împrejurarea că doar oile pârâtului au produs distrugerea culturii de lucernă a reclamantului, cei doi declarând doar că pârâtul D. G. a fost chemat la poliție. Deși martora R. C. a precizat că distrugerea produsă de animale se întinde pe întreaga suprafață cultivată cu lucernă a reclamantului, nu se poate stabili cu exactitate dacă această pagubă a fost produsă doar de către oile pârâtului, cum nu se poate stabili nici măsura în care acestea au produs paguba pretinsă de reclamant.
Așa cum corect a reținut prima instanță raportul de expertiză depus la dosar de către reclamant nu poate fi apreciat decât ca o probă extrajudiciară în cadrul căreia în plus nu rezultă cu claritate modalitatea în care s-a stabilit procentul de distrugere al culturii, cu atât mai mult cu cât după 12 zile de la data producerii pagubei pe terenul reclamantului puteau intra și alte animale.
În aceste condiții în mod corect prima instanță a concluzionat în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, probele administrate nefiind în măsură de a demonstra cu certitudine că oile aparținând pârâtului au produs prejudiciul solicitat de reclamant.
Față de toate aceste considerente în temeiul art. 480 lin. 1 N.C.P.C. apelul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul-reclamant M. M., cu domiciliul în . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat S. F., cu sediul în oraș Măcin, ..5, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 582 din data de 23 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât D. G., cu domiciliul în . având ca obiect pretenții și repunere pe rol, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.G.M.F.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/30.06.2015
Tehnored.gref.B.F.V./30.06.2014./4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 586/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 454/2014. Tribunalul... → |
|---|
