Contestaţie la executare. Decizia nr. 670/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 670/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.670
Ședința publică din data de 18 octombrie 2012
Președinte: I. A.
Judecători: D. N.
E. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurentul JUDEȚUL T. prin C. JUDETEAN T. cu sediul in T., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.1231 din 19.04.2012 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect contestatie la executare, in contradictoriu cu intimatul – contestator . cu sediul in . si sediul ales in T., ..10, . si intimatul – terț poprit . – S. T. cu sediul in T., ., judetul T..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat cons.jur. P. E. in calitate de reprezentant al recurentei-intimata in baza delegatiei existente la dosar si av. C. R. in calitate de aparator al intimatei-contestatoare, in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsa fiind reprezentantul intimatei-terț poprit.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Față de declaratiile partilor, prin reprezentanti, ca nu mai au alte cereri de formulat sau explicatii de dat in vederea completarii cercetarii judecatoresti, instanta constata ca dosarul se afla in stare de judecata, in temeiul art.150 C.pr.civ. declara inchise dezbaterile si acorda cuvantul in recurs.
Reprezentantul recurentei-intimata, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea in totalitate a hotararii recurate si respingerea contestatiei ca nefondata. Solicita a se avea in vedere si concluziile scrise depuse la dosarul de fond.
Arata ca in motivarea hotararii recurate, instanta de fond face referire la natura contractului de concesiune, apreciind acest tip de contract ca fiind un contract civil pornind doar de la dispozitiile art.110 alin.3 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Dar contractul de concesiune nr.165/1999 este titlul de creanță întrucât calificarea acestuia este dată de dispozițiile art.110 alin.2 si 3 din O.G. nr.92/2003 si prin acest contract se stabilesc raporturi contractuale între părți și se individualizează atât obiectul concesiunii, cât și redevența ce constituie venit la bugetul de stat, iar obligația de plată a prețului concesiunii rezultă din contract.
Apreciază că instanța de fond a încălcat dispozițiile O.U.G. nr.54/2006 și ale Codului civil când a calificat contractul de concesiune ca și contract civil. Mai mult, arata ca dupa apariția O.G. nr.29/2011 C. Județean T. nu a mai procedat la efectuarea de acte de executare, această ordonanță ridicând dreptul de a proceda la executarea silită în temeiul unui titlu executoriu care nu este o hotărâre judecătorească.
În ce privește anularea titlului executoriu nr.48/2010, apreciază că și sub acest aspect hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, neavându-se în vedere natura juridică a titlurilor executorii emise în cadrul procedurii de executare silită de către organele fiscale.
Aparatorul intimatei-contestatoare, avand cuvantul în recurs, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse in scris. Arată că natura obligației fiscale este redevența tranșa a doua, iar din înscrisurile depuse la dosar instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt, în esență nici contractul și nici factura nu constituie titluri de creanță.
Menționează că raportul juridic de concesiune intervenit între o unitate administrativ teritorială și un concesionar, având ca obiect un teren agricol, nu poate fi calificat raport de drept fiscal. Potrivit art.21 alin.1 C.pr.fiscală creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal și întrucât raportul juridic de concesiune dintre părți nu poate fi calificat raport de drept fiscal, drepturile și obligațiile născute din contractul de concesiune nefiind fiscale. Raportat la prevederile O.G. nr.29/2011 redevența este scoasă dintre creanțele contractuale cărora li se pot aplica prevederile Codului de procedură fiscală.
Reprezentantul recurentei, avand cuvantul in replica, arata ca aparitia O.G. nr.29/2011 a determinat C. Județean T. să nu mai continue procedura executării silite.
Aparatorul intimatei-contestatoare, avand cuvantul, arata ca daca ar fi încetat procedura prin efectul legii, aceasta nu a fost operată, neexistând nici un act în sensul că voluntar s-a dispus încetarea executării silite.
TRIBUNALUL:
P. cererea înregistrată la Judecătoria T. sub nr._ din 01.02.2011, contestatoarea . a formulat în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN T., contestație împotriva executării silite prin poprire pornită împotriva sa în dosarul de executare nr. 32/2010 al Consiliului Județean T., solicitând anularea titlului executoriu și a popririi. De asemenea contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației contestatoarea a arătat că are în folosință două suprafețe de teren agricol pe raza comunelor C. și Pardina din anul 1998-1999, în baza unor contracte de concesiune încheiate cu intimatul.
A mai arătat contestatoarea că intimatul nu și-a îndeplinit obligațiile în considerarea cărora au fost încheiate actele adiționale nr. 7 la Contractul nr. 165/1999 și nr. 6 la Contractul nr. 61/1998, cu privire la creșterea redevenței și a dat dispoziție de spargere a digurilor de contur ale amenajării agricole și inundarea unei suprafețe de peste 6000 ha., pentru care consideră că nu mai datorează redevența în anul agricol 2010-2011.
De asemenea, contestatoareaa a solicitat analizarea executării silite prin procedura fiscală, având în vedere că contractele de concesiune nu sunt titluri de creanță, în sensul art. 110 din Codul de procedură fiscală.
În susținerea cererii contestatoarea a depus copii de pe înscrisuri.(filele nr.6-18)
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondata a contestației la executare, menținerea executării silite și a adresei de
înființare a popririi nr. 3.1/877/28.01.2011, ca legale și temeinice.
P. întâmpinare, intimatul a arătat că în urma verificărilor privind modul de utilizare a terenului ce face obiectul Contractului de concesiune nr. 165/1999, încheiat cu contestatoarea, Comisia de verificare a modului de utilizare a terenurilor constituită la nivelul Consiliului Județean T., a constatat că din suprafața totală de 5.056 ha., este cultivată suprafața de 4.900 ha., pentru care a emis Factura fiscală nr. 0419/3.11.2010, în sumă de 265.440 lei, reprezentând contravaloarea redevenței terenului agricol. Contestatoarea a refuzat plata redevenței, apreciind că nu datorează suma solicitată, însă a achitat suma de 88.056 lei. Pentru diferența de 177.384 lei, s-a procedat la executarea silită, în baza Titlului executoriu nr. 48/13.12.2010, fiind emisă adresa nr. 3.1/877/28.01.2011 către C. B., prin care s-a înființat poprirea contului contestatoarei, însă nu a fost încasată nici o sumă la buget.
În probațiune, intimatul a depus la dosar copii de pe înscrisuri.(filele nr. 31-60)
Contestatoarea a achitat cauțiunea în cuantum de 10% din suma contestată, respectiv suma de 17.738 lei cu recipisa . nr._ din 10.03.2011.
P. încheierea din data de 18.03.2011, instanța a admis cererea de suspendare a executării silite, până la soluționarea definitivă a contestației la executare ce face obiectul cauzei.
În baza art. 174 alin. 1 din OUG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, instanța a dispus și citarea în cauză a terțului poprit, . S. T..
Terțul poprit nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la instanță.
P. sentința civilă nr. 1231/19 aprilie 2012, Judecătoria T. a admis contestația și a dispus anularea titlului executoriu nr. 48/13.12.2010 și popririi înființată de intimat în dosarul de executare silită nr. 32/2010.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între C. JUDEȚEAN T., în calitate de concedent și ., în calitate de concesionar, s-a încheiat Contractul de concesiune nr. 165/01.04.1999, care a fost prelungit și modificat prin mai multe acte adiționale.
La data de 03.11.2010, intimata a emis factura fiscală nr. 0419/3.11.2010, în sumă de 265.440 lei, pentru ., reprezentând contravaloarea redevenței terenului agricol 2009-2010, transa II, 70%, cu termen scadent la 30.11.2010.
La data de 13.12.2010 intimatul a emis Titlul executoriu nr. 48 privind pe debitoarea ., natura obligației fiscale în sumă de 265.440 lei reprezentând-o, redevența transa II, 70%, sezon 2009-2010, conform Contract de concesiune 165/2009, și a somat contestatoarea să achite debitul, în baza art. 145 din OUG nr. 92/2003.
La data de 29.12.2010, contestatoarea a achitat suma de 88.056 lei, reprezentând contravaloare redevență tranșa 2 conform Contract 165/2009.
La data de 31.01.2011, intimatul a înaintat către . S. T., adresă de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești aparținând contestatoarei, pentru suma de 177.384 lei.
Referitor la procedura urmată de intimat, pentru recuperarea creanței rezultată din contractul de concesiune, instanța a constatat că în mod greșit intimatul a uzat de prevederile OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală.
Conform art. 1 alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003, în forma existentă la data executării, Codul de procedură fiscală „reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal”, aplicându-se „și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel”.
Potrivit art. 1 alin. 3 din OG nr. 92/2003, „P. administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se înțelege ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu: a) înregistrarea fiscală; b) declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.”
P. urmare, Codul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, și activitatea de administrare a drepturilor vamale, a creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, respectiv activitatea de înregistrare fiscală, declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat și soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Creanța intimatului, deși este inclusă în bugetul propriu care face parte din bugetul general consolidat, nu reprezintă impozit sau taxă pentru a fi reglementată de Codul de procedură fiscală, ci reprezintă alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, pentru care Codul de procedură fiscală se aplică numai în ceea ce privește administrarea.
Astfel, se poate observa că executarea silită a creanțelor provenite din alte surse decât impozite și taxe nu este reglementată de Codul de procedură fiscală, nefiind un act de administrare în sensul art. 1 alin. 3 din OG nr. 92/2003.
De altfel, această problemă a fost reglementată de Ordonanța nr. 29 din 31 august 2011, pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin care a fost introdus alineatul 4 la art. 1 din OG nr. 92/2003, care precizează în mod expres că: „Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția redevențelor miniere și a redevențelor petroliere.”
Referitor la titlul de creanță, instanța constată cu privire la Contractul de concesiune nr. 165/01.04.1999, că acesta nu poate constitui titlu de creanță în sensul art. 110 alin. 3 din OG nr. 92/2003.
Potrivit art. 110 alin. 3 din OG nr. 92/2003, „Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.”
În cauză, nu este vorba despre vreun act întocmit de organele competente ale intimatului pentru a stabili și individualiza o creanță fiscală, ci este vorba despre un contract civil, încheiat între părți.
Referitor la Titlului executoriu nr. 48/13.12.2010, emis de intimat, instanța a constatat că acest înscris nu are valoarea unui titlu executoriu conform art. 141 alin 2 din OG nr. 92/2003, care prevede că „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
În lipsa unui titlu de creanță, devenit titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, potrivit art. 141 alin. 2 din Ordonanța nr. 92/2003, nu se poate solicita executarea silită a creanțelor fiscale în procedura prevăzută de Ordonanța nr. 92/2003.
Astfel, instanța a constatat că înscrisul emis de intimat cu denumirea de Titlul executoriu nr. 48/13.12.2010, nu poate avea această calitate în lipsa titlului de creanță fiscală întocmit conform Ordonanței nr. 92/2003.
În condițiile în care lipsește titlul de creanță fiscală și titlul executoriu, în procedura contestației la executare nu are relevanță dacă creanța solicitată de intimat era sau nu justificată conform contractului de concesiune și a constatărilor cu privire la suprafețele de teren cultivate.
Împotriva acestei hotărâri intimatul C. județean T. a formulat recurs în termenul legal.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că contractul de concesiune este titlu de creanță, conform art. 110, alin. 2 și 3 din OG 92/2003, prin acest contract stabilindu-se raporturi contractuale între părți, individualizându-se atât obiectul concesiunii cât și redevența care se face venit la buget, iar obligația de plată a concesiunii rezultă din contract.
Mai arată recurenta că contractul de concesiune încheiat de părți nu este un contract civil, așa cum susține instanța de fond, ci unul administrativ.
Tot recurenta arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, deoarece motivarea s-a bazat doar pe dispozițiile OG 29/2011, fără a se observa că aceasta se aplică numai situațiilor juridice ivite după ..
Se mai susține că hotărârea este nelegală și în ce privește opinia potrivit căreia în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile OG 92/2003 în ce privește executarea silită.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 299 și urm. c.pr.civ.
Intimata . a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de recurenta C. județean T., Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 110, alin. 2 și 3 din OG 92/2003, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Or, așa cum corect a reținut instanța de fond, contractul de concesiune încheiat între părți nu este un act întocmit de organele competente prin care se stabilește și individualizează creanța fiscală, ci este un contract încheiat între părți. Natura juridică civilă sau administrativă a acestui contract nu are relevanță în calificarea actului ca titlu de creanță.
Contractul de concesiune nefiind titlu de creanță, în cauză nu se poate începe executarea silită prevăzută de OG 92/2003, aceasta putând fi pornită doar în prezența unui astfel de titlu de creanță.
Tribunalul mai arată că titlul executoriu reprezentat de titlul de creanță ajuns la scadență nu se confundă (deși au aceeași denumire) cu titlul executoriu ca act de executare emis conform art. 141 din OG 92/2003.
P. urmare, așa cum s-a reținut și de către prima instanță, executarea silită începută în lipsa unui titlu de creanță ajuns la scadență nu este legală, astfel că toate actele de executare emise sunt nelegale.
Așa fiind, în mod corect a fost admisă contestația la executare și au fost anulate actele de executare întocmite.
În ce privește aplicabilitatea OG 92/2003 la executarea silită în cauză, Tribunalul constată că într-adevăr, actelor de executare contestate nu le sunt aplicabile dispozițiile OUG 29/2011, act normativ emis ulterior emiterii actelor de executare respective, astfel că instanța de fond în mod greșit a apreciat că executarea silită, la momentul emiterii actelor de executare contestate nu putea fi urmată conform OG 92/2003.
Pentru motivele arătate, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat și va menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de către recurentul JUDEȚUL T. prin C. JUDETEAN T. cu sediul in T., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.1231 din 19.04.2012 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect contestatie la executare, in contradictoriu cu intimatul – contestator . cu sediul in . si sediul ales in T., ..10, . si intimatul – terț poprit . – S. T. cu sediul in T., ., judetul T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
I. A. D. N. P. L.
E. N.
Jud.fond.A.S.
Red.+tehnored.jud.A.I./16.11.2012
Tehnored.gref.P.L./04.12.2012/2ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 520/2012. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 409/2015. Tribunalul... → |
|---|
