Contestaţie la executare. Decizia nr. 687/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 687/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 687/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 687
Ședința publică de la 24 Octombrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenții-contestatori P. V. și P. C., ambii domiciliați în loc. Văcăreni, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 489 din data de 13 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata C. E. B. - S.. B., cu sediul în mun. B., Calea Călărașilor, nr. 53, .>
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții-contestatori, mandatar av. M. A., în baza procurii judiciare autentificată sub. nr. 469/17.05.2012-fila 16 din dosarul nr._, pentru P. C. și în baza procurii judiciare autentificată sub. nr. 468/17.05.2012-fila 10 din dosarul nr._, pentru P. V., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că termenul de judecată s-a acordat pentru studiul întâmpinării, după care
La interpelarea instanței, mandatarul recurenților-contestatori, având cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Mandatarul recurenților-contestatori, având cuvântul, arată că s-a formulat recurs împotriva hotărârii instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin sentința civilă atacată, instanța de fond a respins contestația la executare, în sensul că în temeiul art. 399 alin. 3 cod proc civ contestatoarea avea și o altă cale de atac în ceea ce privește caracterul abuziv al clauzelor contractuale.
Prin cererea introductivă s-a solicitat instanței de judecată admiterea contestației la executare și desființarea actelor de executare dispuse în calitate de garanți ai .>
S-a arătat că în cauză exista un viciu de consimțământ, la data încheierii contractului contestatorii nu au fost informați cu privire la întinderea răspunderii pe care o aveau, iar în cazul în care ar fi fost informați în scris prin contract, ca în caz de insolvență a societății, urmează să suporte toate datoriile, acest contract nu l-ar fi semnat, capăt asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat și a respins orice probatoriu.
Contractul de garanție este accesoriu la un contract principal și de regulă urmează calea principalului, având în vedere că societatea împrumutată a fost declarată în insolvență fiind descărcată astfel de toate datoriile existente și contestatorii în calitate de garanți sunt descărcați de datoriile acestei firme împrumutate.
Cu privire la clauzele abuzive din contractele de credit bancar, acestea sunt cuprinse într-un contract preformulat, iar comisioanele din contracte sunt, de fapt, dobânzi.
În contracte au fost inserate clauze penale, care sunt lovite de nulitate absolută în condițiile în care creditoarea pârâtă beneficiază și de dobânda convențională în temeiul art. 1,2,3 din decizia nr. 11 a ÎCCJ, decizia nr. 524 din 1997 a Curții Constituționale. Clauza este abuzivă și în temeiul Legii nr. 193-2000, în sensul că stabilesc prestații disproporționate în sarcina contestatorului, în raport cu prestațiile pârâtei.
În sfera titlurilor executorii rezultate din contracte legea nu prevede o cale procedurală specială, analiza fondului titlului putând fi analizată și în cadrul contestației la executare, în special în cazul garantului care nu a intrat în posesia unui contract pentru o ulterioară analiză sau o eventuală contestație.
De asemenea, mandatarul recurenților-contestatori, arată că nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele arătate și expuse pe larg în recursul promovat, mandatarul recurenților-contestatori, solicită admiterea recursului așa cum s-a formulat și casarea în întregime a hotărârii instanței de fond cu trimiterea spre rejudecare.
De asemenea, mandatarul recurenților-contestatori, arată că nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea și înregistrată sub număr_, contestatoarea P. V. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite de C. E. B. – Sucursala B. C., solicitând instanței să se dispună ca fiind lovite de nulitate anumite clauze contractuale din Contractele de credit nr. 26/008 și nr. 27/2008, precum și anularea actelor de executare silită.
Prin Sentința civilă nr. 671/2012, Judecătoria Tulcea a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Măcin, instanță care prin Sentința civilă nr. 489 din 18 iulie 2012, a respins contestația la executare formulată de contestatorii P. V. și P. C., în contradictoriu cu intimata C. E. B. – SUCURSALA B., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Măcin a reținut că dispozițiile art. 399 alin. 3 Cod proc. civ, potrivit cu care, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se puteau invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dar numai dacă legea nu prevedea în acest scop o altă cale de atac.
Or, motivele contestației vizau caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractele de credit menționate.
Prin contestația la executarea propriu-zise, așa cum a rezultat din analiza prevederilor art. 399 alin 1 Cod proc. civ., nu se putea cerceta decât legalitatea executării silite sau a actelor de executare silite, neputându-se invoca, pe această cale, apărări de fond. Prin excepție, dispozițiile art. 399 alin. 3 Cod proc. civ. permit formularea, în cadrul contestației la executare, apărări de fond împotriva titlului executoriu, numai în cazul în care executarea se face in temeiul unui titlul ce nu este emis de instanță, iar legea nu prevede o alta cale de atac în acest scop.
Instanța de fond a apreciat că, pentru analiza jurisdicțională a caracterului abuziv al unei clauze contractuale contestatorul avea posibilitatea de a formula o acțiune de drept comun, cum ar fi acțiunea în nulitate sau acțiunea în constatarea caracterului abuziv.
In aceste condiții, instanța de fond a apreciat că, pe calea contestației de executare, nu se puteau pune în discuție chestiuni privitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale, atât timp cat debitorul avea la îndemână o acțiune de drept comun, astfel încât susținerile invocate apar ca neîntemeiate.
În aceste condiții, dat fiind faptul că din analiza considerentelor contestației la executare instanța de fond nu a reținut existența vreunei cauze de nulitate a actelor de executare, pentru motivele expuse anterior, contestația la executare fiind respinsă ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentințe au formulat recurs contestatorii P. V. și P. C., criticând-o ca nelegală, motivat de faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra vicierii consimțământului datorită erorii în care s-au aflat prin necunoașterea întinderii răspunderii, respectiv cu privire la insolvența societății, în momentul încheierii convenției. Totodată, instanța nu s-a pronunțat cu privire la caracterul accesoriu al contractului de garanție care și-ar fi încetat efectele ca urmare a intrării societății garantate în insolvență.
De asemenea, recurenții au invocat nepronunțarea instanței și cu privire la nulitatea unei clauze penale în condițiile în care aceasta este inserată pe lângă dobânda legală sau convențională așa cum rezultă din dispozițiile art. 1, 2, 3 din Legea nr. 313/1879 și Decizia nr. 11/2005 a Inaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii și Decizia nr. 524/1997 a Curții Constituționale.
S-a mai susținut și că, în mod eronat s-au respins proba cu expertiza contabilă și proba testimonială, arătându-se și faptul că multe din clauzele contractuale sunt abuzive, respectiv cele privind disimularea dobânzii și comisioanele bancare, ceea ce îmbracă chiar forma dolului care nu a putut fi probat datorită respingerii probatoriilor.
Recurenții au subliniat și că în sfera titlurilor executorii rezultate din contracte legea nu prevede o cale de atac specială, analiza fondului titlului putând fi realizată și în cadrul contestației la executare.
Invocând în final că prima instanță nu a acordat ceea ce s-a cerut și a interpretat greșit legea, contestatorii au solicitat admiterea recursului și casarea în întregime a sentinței civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare către aceeași instanță.
In drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 6 și art. 3041) Cod proc. civ.
In apărare, intimata C. E. B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că vicierea consimțământului prin dol nu a fost dovedită, iar garanții au consimțit la garantarea creditului, cunoscând de la început întinderea exactă și completă a obligațiilor lor.
Tot prin întâmpinare s-a mai susținut și că dispozițiile privind încadrarea unor clauze contractuale drept abuzive, sunt aplicabile conform Legii nr. 193/2000 doar consumatorilor persoane fizice, beneficiarii direcți ai serviciilor ce formează obiect al contractelor comerciale.
Analizând cauza în raport de criticile invocate de recurenți, și în raport de dispozițiile art. 3041) Cod proc. civilă, tribunalul constată următoarele aspecte de fapt și de drept:
Nepronunțarea primei instanțe cu privire la vicierea consimțământului datorită erorii asupra întinderii răspunderii contractuale sau cu privire la caracterul accesoriu al contractului de garanție cât și privitor la nulitatea unei clauze penale în condițiile înserării acesteia pe lângă dobânda legală sau convențională, nu va fi reținută de instanța de control judiciar în condițiile în care nu este invocată nepronunțarea primei instanțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu și în condițiile în care lipsa referirii instanței la aceste aspecte nu conduce la pronunțarea unei soluții diametral opusă față de cea deja pronunțată.
Astfel, conform art. 399 alin. 3 Cod proc. civ., în cazul în care executarea silită, se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Ori, împotriva convenției de credit era posibilă introducerea unei căi de atac speciale prin formularea unei acțiuni în anularea convenției încheiate, pe calea dreptului comun.
De asemenea, și invocarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, respectiv cele referitoare la comisioanele bancare și disimularea dobânzii este o împrejurare care ține tot de posibilitatea atacării titlului executoriu pe calea unei acțiuni formulată în baza prevederilor dreptului comun și nu în temeiul special al contestației la executare.
In acest context, în mod corect prima instanță a procedat la respingerea probei cu expertiza contabilă și a probei testimoniale cu motivarea că acestea nu sunt utile pentru soluționarea cauzei, contestația fiind în mod corect respinsă ca nefondată.
Față de toate aceste considerente și în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., recursul formulat este apreciat ca nefondat și va fi respins în acest mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții-contestatori P. V. și P. C., ambii domiciliați în loc. Văcăreni, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 489 din data de 13 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Măcin – județul Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata C. E. B. - SUCURSALA B., cu sediul în mun. B., Calea Călărașilor, nr. 53, . nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
L. D. P. R. A. V. D. B.
Ș. R.
07.12.2012
Red.jud.LDP
Tehnored. DS/ex. 2
11.12.2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 409/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 484/2015. Tribunalul... → |
|---|
