Plângere contravenţională. Decizia nr. 484/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 484/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 484/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 484/2015
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul petent A. P. cu domiciliul procesual ales la CN POȘTA R. SA în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.14/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea din 27 mai 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 11.09.2014 și înregistrată sub nr._, petentul A. P. a solicitat în principal admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și constatarea nulității absolute a procesului verbal contestat motivat de inexistența caracterului contravențional al faptei imputată acestuia și exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, în ipoteza reținerii elementelor constitutive ale unei contravenții, dispunerea în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 5 alin. 2 lit. a și alin. 5, art. 7 și art. 34 din O.G. 2/2001 cu modificările ulterioare publicării înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii reclamantei ca nefondată și menținerea procesului verbal . nr._ din 17.07.2014, ca temeinic și legal.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.14 din 27 ianuarie 2015 instanța a respins plângerea contravențională, formulată de petentul P. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/17.07.2014 întocmit de I. T. – POSTUL DE POLIȚIE SARICHIOI.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la 17.07.2014 de I. T. – Poliția Orașului Babadag, petentul P. A., în calitate de conducător al Companiei Naționale Poșta R. S.A., a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 5000 lei. S-a reținut, în fapt, că petentul nu a asigurat paza unităților, bunurilor, valorilor pe care le deține cu orice titlu societatea, respectiv nu a asigurat paza imobilelor din localitățile Sarichioi, Zebil, Enisala (oficii poștale) unde își desfășoară activitatea factorii poștali, faptă prevăzută de art. 58 lit. f din Legea nr. 333/2003 rep. și sancționată potrivit art. 59 alin. 1 lit. b din Legea nr. 333/2003 rep..
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că procesul-verbal . nr._ încheiat la 17.07.2014 de I. T. – Post Poliție Sarichioi cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, instanța de fond a reținut că actul sancționator a fost încheiat în lipsa contravenientului de locul întocmirii procesului verbal, acesta fiindu-i comunicat la data de 25.08.2014 potrivit confirmării de primire aflată la fila 50 dosar, motiv pentru care prima instanță a reținut că atât comunicarea, cât și plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 11.09.2014, au fost realizate în termenul de 15 zile de la data comunicării procesului verbal.
Cu privire la critica de nelegalitate adusă actului sancționator privind neacordarea posibilității de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal, instanța de fond a reținut că, la data încheierii procesului verbal, petentul nu se afla de față la locul și momentul încheierii procesului verbal, astfel încât agentul constatator nu a avut cui să dea posibilitatea să formuleze obiecțiuni. Prin urmare, agentul constatator a dat eficiență prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001, împrejurarea lipsei contravenientului de la locul întocmirii procesului verbal fiind atestată de martorul I. V..
În ceea ce privește critica potrivit căreia din cuprinsul procesului verbal lipsesc datele de identificare ale Companiei Naționale Poșta R. S.A., aceasta având calitatea de contravenient, iar nu petentul, instanța de fond a reținut că sancțiunea a fost în mod legal aplicată persoanei fizice întrucât, potrivit art. 3 din HG nr. 301/2012 „(1) Pentru unitățile care își desfășoară activitatea printr-o rețea formată din subunități sau puncte de lucru distribuite teritorial, responsabilitatea asigurării măsurilor de securitate în întreaga rețea revine conducerii unității centrale”.
Totodată, potrivit art. 61 din Legea nr. 333/2003, „(1) Contravențiile prevăzute la art. 60 se sancționează după cum urmează: (2) Sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice”. Din acest text legal, rezultă, că sancțiunea se aplică inclusiv persoanei fizice, conducătoarea persoanei juridice.
În consecință, sancțiunea a fost aplicată în mod corect persoanei fizice, respectiv conducătorului CN Poșta R. SA, contrar celor susținute de către petent prin plângerea sa.
În ceea ce privește prematuritatea sancționării contravenientului, cu nerespectarea termenului de 24 luni, acordat de art. 7 al. 1 din HG 301/2012, potrivit căruia: „1) În termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre”, instanța de fond a reținut că termenul în cauză nu este incident față de prevederile normelor metodologice cuprinse în art. 13 din HG 301/2012. Astfel, potrivit acestui text de lege, „(1) Măsurile de securitate destinate unităților poștale trebuie să fie conforme cu prezentele cerințe minimale de securitate”.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că nu au fost propuse probe de natură a răsturna prezumția relativă de adevăr de care se bucură actul sancționator. De asemenea, prima instanță a reținut că înscrisurile depuse de către organul constatator în susținerea temeiniciei procesului verbal sunt apte și suficiente pentru a proba contravenția reținută în sarcina petentului.
Pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei.
Ceea ce deosebește contravenția de infracțiune, este gradul de pericol social și de aici și sancțiunea diferită a unor astfel de fapte, individualizarea sancțiunii reflectând dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii.
În aprecierea gradului de pericol social, agentul constatator a avut în vedere limitele sancțiunii prevăzute de lege, făcându-se o individualizare corectă a sancțiunii în raport de pericolul social al faptei, sancțiunea impunându-se a se menține și în considerarea îndeplinirii actului educativ și preventiv al legii.
În cauză, individualizarea sancțiunii reflectă dimensiunea gradului concret de pericol social al faptei, acest raport reflectând rațiunea proprie a sancțiunii, agentul constatator orientându-se de altfel în aplicarea sancțiunii spre limita minimă ce sancționează contravenția reținută, aplicând petentului o amendă contravențională în cuantum de 5000 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petentul A. P..
Se susține în motivarea apelului că amenda contravențională este neîntemeiată deoarece Compania Națională Poșta R. SA, al cărei reprezentant este in calitate de Director General, la momentul constatării contravenției avea mijloace suficiente de asigurare a pazei. Chiar legiuitorul a prevăzut alternativa montării de diferite sisteme de securitate în funcție de valorile deținute de unitatea respectivă.
Astfel, pornind de la definiția legală prevăzută de art. 1 din OG nr. 2/2001, arată apelantul că a învederat instanței de fond că nu există vinovăția ca element subiectiv al abaterii contravenționale, în absența căruia nu se putea aplica sancțiunea prevăzută de lege.
Precizează apelantul că Legea nr. 333/2003 stabilește o . responsabilități în sarcina conducătorilor unităților deținătoare de valori, aceste responsabilități fiind enunțate, iar în finalul legii se desemnează persoana cu atribuții în domeniul organizării pazei, dar acest lucru nu înseamnă că în același mod desemnează și subiectul activ al contravenției, în situația în care persoana respectivă acționează, în numele și în interesul persoanei deținătoare de valori.
De asemenea, a aratat si faptul ca trăsătură esențiala a contravenției si anume pericolului social, nu exista. In doctrina, precum si in practica se remarca obligativitatea organelor judiciare de a analiza gradul de pericol social de la caz la caz.
Asa cum deja a precizat si in fata instantei de fond, in speța de fata, in mod evident această analiză nu a fost efectuată.
Neexistând nici un prejudiciu real și concret, fie de natură financiară, fie de natură socială, prin fapta reținută de către agentul constatator consideră apelantul că fapta contravențională nu există.
Apreciază apelantul că în pronunțarea acestei hotarari, instanta de fond nu a luat in considerare nici unul dintre inscrisurile depuse in susținerea apararii sale, ca de altfel nici motivele de respingere a plângerii contravenționale.
Prin sentinta civila nr. 14/27.01.2015, instanta de fond a apreciat, in primul aliniat din pagina 9, astfel "in ceea ce privește prematuritatea sanctionarii contravenientului cu nerespectarea termenului de 24 iuni,acordat de art. 7 ai. 1 din H.G. 301/2012(...) instanta retine ca termenul în cauza nu este incident fata de prevederile normelor metodologice cuprinse in art. 13 din H.G. 301/2012."
În acest sens, subliniază apelantul că termenul de 24 de luni, prevăzut de art. 7 al. 1 din H.G. 301/2012, este un termen in care unitatile vizate ia masurile necesare pentru a respecta obligatiile impuse, termen necesar in raport cu multitudinea operațiunilor necesare si impuse (tot) de legiuitor, operațiuni ce necesita timp, personal si fonduri.
De asemenea, învederează apelantul că termenul acordat de legiuitor fiind un termen suspensiv, in perioada de pana la împlinirea lui, faptele prevăzute de H.G. 301/2012, nu constituie contravenție. In concluzie, fapta constatata de agentul constatator prin procesul-verbal contestat se situeaza înăuntrul acestui termen, motiv pentru care nu trebuie sancționată.
Având in vedere motivele prezentate, tinand cont de toate inscrisurile pe care le-a depus in susținerea apararii in dosarul de fond, solicită apelantul admiterea apelului formulat și, in consecința, schimbarea in totalitate a sentinței civile nr. 14/27.01.2015 pronuntata de Judecatoria Babadag in sensul admiterii plângerii contravenționale.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.14 pronunțată la data de 27.01.2015, ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la 17.07.2014 de I.P.J. T. – Poliția Orașului Babadag, petentul în calitate de conducător al Companiei Naționale Poșta R. S.A., a fost sancționat contravențional în baza art. 58 lit. f din Legea nr. 333/2003, reținându-se că nu a asigurat paza unităților, bunurilor, valorilor pe care le deține cu orice titlu societatea, respectiv nu a asigurat paza imobilelor din localitățile Sarichioi, Zebil, Enisala (oficii poștale) unde își desfășoară activitatea factorii poștali.
Criticile apelantului referitore la prematuritatea aplicării sancțiunii contravenționale nu sunt întemeiate, întrucât acestuia nu i s-a imputat nerespectarea măsurilor de pază stabilite prin H.G. nr. 301/2012, ci neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin potrivit art. 50 din Legea nr. 333/2003 în conformitate cu care conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. 1, în care funcționează sisteme de pază, răspund de organizarea și funcționarea pazei unităților bunurilor și valorilor pe care le dețin, cu orice titlu.
Neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 50 constituie potrivit art. 58 lit. f din același act normativ contravenție și se sancționează cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei.
Apărările apelantului în sensul că la momentul controlului, oficiile poștale aveau mijloace suficiente de asigurare a pazei, legiuitorul prevăzând alternativa montării de diferite sisteme de securitate, nu pot fi reținute.
Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 arată că în funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu polițiști locali, pază proprie sau pază prin societăți specializate.
A.. (3) al aceluiași articol prevede că la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.
Așadar, montarea sistemelor de securitate enumerate în cuprinsul art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 este permisă doar în cazul în care nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, situație ce nu se regăsește în speța dedusă judecății.
Relevantă sub acest aspect este adresa nr. 320/2014 eliberată de Compania Națională Poșta R. S.A. (fila 27 dosar de fond) din cuprinsul căreia rezultă că paza unităților poștale a fost asigurată de o societate specializată în baza unui contract ce a încetat în luna decembrie 2013.
În aceste condiții, petentul în calitate de conducător al unității poștale avea obligația de a încheia un nou contract de prestări servicii în domeniul pazei, lucru pe care nu l-a făcut până în luna iulie 2014
În atare situație, în mod corect a reținut agentul constatator că petentul se face vinovat de comiterea contravenției prevăzută de art. 58 lit. f din Legea nr. 333/2003. Concluzionând că hotărârea apelată este legală și temeinică, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent A. P., cu domiciliul procesual ales la CN POȘTA R. SA în municipiul București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.14/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sentința civilă nr. 14/27.01.2015 a Judecătoriei Babadag ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 iunie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Jud. fond. A.C.
Redactat jud. S.G./8.06.2015
Tehnoredactat gref. L.R./G.R./17.06.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 687/2012. Tribunalul TULCEA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 494/2015.... → |
|---|
