Plângere contravenţională. Decizia nr. 282/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 282/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 282/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta S.C. E. T. S.R.L., cu sediul în București, ., împotriva sentinței civile nr.8/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu
intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru apelantă av. G. S., în baza împuternicirii avocațiale nr.14/2014, depusă astăzi la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a depus întâmpinare de către intimat, s-a comunicat un exemplar de pe întâmpinare apelantei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Apărătorul apelantei, av. G. S., având cuvântul, arată că, din relațiile solicitate de către instanța de fond, intimatul nu a putut face dovada că deține logistica necesară verificării aparatelor tahograf digitale, logistică deținută de altfel doar de către ISCTR din cadrul Ministerului Transporturilor.
Apreciază apărătorul apelantului că, lucrătorul de poliție care a constatat contravenția, este de fapt un agent neatestat care mai mult de atât nu deține logistica necesară pentru verificarea aparatelor tahograf digitale.
În concluzie, av.G. S., solicită admiterea apelului, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și exonerarea de la plata amenzii, fără plata cheltuielilor de judecată.
Instanța în temeiul art. 394 NCPC, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin plângerea formulată și înregistrată la JUDECATORIA M. sub nr._ din 17.06.2013, petenta S.C. E. T. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 16 mai 2013 încheiat de I.P.J. T. – Serviciul Poliției Rutiere T. și exonerarea de la plata amenzii.
In motivarea plângerii petenta a arătat că în realitate nu se face vinovata de săvârșirea acestor faptelor reținute in sarcina sa deoarece șoferul care a fost oprit în trafic a respectat prevederile legale cu depășirea săptămânală de conducere, adică perioada respectivă urma să fie recuperată în zilele următoare.
În ceea ce privește cea de a doua sancțiune, petenta învederează că art.8 alin.1 pct.6 din OG 37/3007 sancționează nerespectarea perioadei minime de odihnă redusă cu 2 ore sau mai mult. În cauza de față conducătorul autovehiculului din timpul efectiv de odihnă de 8 ore a stat 6 ore și 40 de minute, adică nu a respectat perioada de odihnă cu 1 oră și 20 de minute, situație în care nu i se putea aplica prevederile art.8 alin.1 din OG 37/2007.
Se mai invocă faptul că în mod greșit a fost amendată deoarece în data de 16 mai 2013 a respectat prevederile legale ale OG 37/2007 așa cum prevede la perioadele săptămânale de conducere și odihnă.
Soluționând cauza JUDECATORIA M. prin sentința civila nr.8/08.01.2014 a respins plângerea ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
În procesul verbal de contravenție se reține că la data de 16 mai 2013, ora 09,37, pe DJ 222A, Km.33+500, înafara loc. Luncavița, jud.T., conducătorul auto M. Antonel a condus autotractorul marca Daf cu număr de înmatriculare_ și semiremorca cu număr de înmatriculare_ pe relația Luncavița – N., iar în urma verificării rapoartelor de activitate printate din memoria cardului conducătorului auto s-a constatat că acesta în ziua de 15 mai 2013 a depășit perioada maximă de conducere zilnică cu 1 oră și 20 minute.
Totodată, acesta nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică cu mai mult de 2 ore, efectuând practic o perioadă de odihnă de doar 6 ore și 43 minute în această perioadă de 24 de ore de la ultima odihnă zilnică realizată.
Faptele de mai sus constituie contravenții prev. de art.8 alin.1 pct.1 și respectiv art.8 alin.1 pct.6 din OG 37/2007.
În dovedire s-a solicitat ca agentul constatator să depună la dosar ordinul de deplasare din ziua respectivă a autoturismului și a agentului constatator, graficul aprobat de conducerea I.P.J. T. cu zonele și intervalul orar de acțiune pe traseele aflate în competență, atestatul agentului care a întocmit procesul verbal de agent constatator și logistica de verificare a aparatului tahograf.
Cu privire la competența lucrătorului de poliție care a constatat contravenția prima instanța reținut că potrivit art.57 lit.b din HG nr.69/2012, privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier constatarea contravențiilor prevăzute la art. 3 - 5 și aplicarea sancțiunilor se face de către polițiști rutieri, în cazul efectuării controlului în trafic în lipsa personalului prevăzut la lit. a), în cazul constatării contravențiilor prevăzute la art. 3 pct. 1 - 6, 9, 10, 12, 14, 15, 22, 30, 38 - 41, la art. 4 pct. 1, 5, 10, 13, 14, 37, 40, 41, 49, 50, 57, 61, 72, 73, 76, 77 și la art. 5 pct. 5, 6, 25, 26 și 30.
Potrivit art.9 alin.4 din OG 37/2007, contravențiile prevăzute în prezenta ordonanță se constată și se sancționează de către personalul cu atribuții de inspecție și control din cadrul Autorității Rutiere Române - A.R.R., de către personalul cu atribuții de inspecție și control din cadrul Inspecției Muncii - I.M., Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și de către polițiștii rutieri, potrivit competențelor ce le revin.
De asemenea, I.P.J. T. a depus la dosar și certificatul privind participarea și absolvirea de către agentul constatator (agentul de poliție rutieră care a încheiat procesul verbal) a cursului de specializare privind aplicarea reglementărilor în domeniul perioadelor de conducere și repaus ale conducătorilor auto care efectuează transport de mărfuri sau persoane, precum și anexa 42 a dispoziției inspectorului general al Poliției Române care cuprinde tabelul nominal cu ofițerii și agenții de poliție desemnați ca polițiști rutieri, tabel în care este prins și agentul de poliție în cauză.
Din cele arătate mai sus, rezultă fără dubiu că agentul de poliție care a încheiat procesul verbal îndeplinea condițiile legale în vederea constatării contravenției.
Pe fond, faptele reținute în procesul verbal sunt reglementate de art.8 alin.1 pct.1 și pct.6 din OG 37/2007 potrivit cărora:
(1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale:
1. depășirea perioadei zilnice de conducere, respectiv a perioadei maxime zilnice de conducere cu două ore sau mai mult;
6. nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult;
Raportând faptele reținute în sarcina petentului prin procesul verbal la dispozițiile normative citate anterior, instanța a constatat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor stabilite de organul constatator prin procesul verbal contestat.
Procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa și care conduce în mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt care, pentru a putea fi înlăturate, necesită susțineri întărite de probe din partea celui sancționat.
Petenta nu a administrat probe prin care să răstoarne prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Mai mult, instanța a reținut că probele administrate de I.P.J. T. conduc la concluzia temeiniciei procesului verbal contestat.
Astfel, din cele două rapoarte printate din memoria cardului conducătorului auto rezultă fără dubiu că în intervalul de timp de 24 de ore de la efectuarea ultimei perioade de repaus zilnic, la data de 15 mai 2013, ora 02,18 până la data de 16 mai 2013, ora 02,18, conducătorul auto a realizat o durată de conducere zilnică de 11 ore și 20 de minute, depășind astfel perioada maximă de conducere zilnică de 10 ore cu 1 oră și 20 de minute.
Din cele de mai sus rezultă că perioada de conducere zilnică normală nu poate depăși 9 ore, prin excepție de la regula aceasta putând fi prelungită de două ori pe săptămână la maximum 10 ore, iar conducătorul auto M. Antonel a condus efectiv 11 ore și 20 de minute, deci cu mult peste cele 10 ore maxim admise de două ori pe săptămână.
În același timp nu s-a respectat nici perioada minimă de odihnă zilnică redusă neîntreruptă de 9 ore, odihnindu-se practic numai 6 ore și 43 de minute.
Potrivit actului normativ mai sus indicat, perioada de odihnă zilnică normală trebuie să fie de 11 ore, iar prin excepție aceasta poate fi redusă la minim 9 ore de maxim trei ori între perioadele de repaus săptămânal, perioada de odihnă minim 9 ore neputând fi întreruptă.
În perioada analizată conducătorul auto a efectuat o perioadă de odihnă neîntreruptă de doar de 6 ore și 43 de minute în intervalul de 24 de ore de la ultima perioadă de odihnă zilnică efectuată, reducând perioada minimă de odihnă cu 2 ore și 17 minute.
În consecință, instanța a reținut că faptele petentei întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute și sancționate de art.8 alin.1 pct.1 și 6 din OG37/2007.
Verificând conform dispozițiilor art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG 2/2001 proporționalitatea sancțiunilor, instanța a apreciat că acestea au fost corect individualizate în raport de gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel petenta . criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Arata apelanta ca instanța de fond nu a avut in vedere ca agentul constatator in ziua respectiva, cea de 16.05.2013, conform graficului depus la dosar de către intimata, începând cu ora.12,00 nu se mai afla in atribuțiile de serviciu, el ieșind din tura.
A mai arătat apelanta ca in ce privește atestatul agentului constatator de verificare a aparatelor tahograf digitale, acesta nu avea acest atestat, el arătând ca a absolvit cursuri ca orice alta persoana din tara.
Nu s-a făcut dovada ca intimata deține logistica necesara verificării aparatelor tahograf digitale, aceasta logistica fiind deținuta pe teritoriul României numai de I.S.C.T.R din cadrul Ministerului Transporturilor.
Sustine apelanta ca prima instanța a reținut in mod greșit ca se face vinovata de savarsirea contravențiilor reținute in sarcina sa, ca șoferul oprit in trafic a respectat prevederile legale cu depășirea saptamanala de conducere, perioada respectiva urmând sa fie recuperata in zilele următoare. In ceea ce privește cea de a doua sancțiune prev. de art. 8 alin.1 pct. 6 din OG NR. 37/2007 aceasta este sancționata conform art. 9 alin. 1 lit.c.
Ori, in speța conducătorul autovehiculului, din timpul efectiv de odihna de 8 ore, așa cum este prevăzut de legislația in vigoare, a stat numai 6 ore si patruzeci de minute ,adică nu a respectat perioada de odihna cu 1 ora si 20 de minute, neputând sa-i fie aplicate prevederile art. 8 alin. 1 pct. 6.
In consecința, apelanta a solicitat admiterea apelului si schimbarea hotărârii atacate, sensul admiterii plângerii si anularii procesului verbal de contravenție contestat, in principal, iar in subsidiar, sa se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Examinând hotărârea atacata in raport de criticile aduse acesteia, precum si din oficiu, in conformitate cu prevederile art. 34 alin. 3 din OG nr. 2/2001, Tribunalul retine ca apelul nu este întemeiat, fiind respins ca atare pentru următoarele considerente:
Se constata ca prima instanța a reținut in mod corect ca procesul verbal de contravenție este întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de forma prevăzute de lege.
S-a reținut deasemeni, in mod corect, ca petenta se face vinovata de savarsirea contravențiilor reținute in sarcina sa.
Din raportul agentului constatator rezulta ca la data de 16.05.2013, in timp ce se afla in exercitarea atribuțiilor de serviciu, a identificat in trafic autocamionul marca DAF cu nr. de înmatriculare_ si semiremorca cu numărul de inmatriculare_ ce aparțin petentei condus de M. Antonel, ce efectua transport rutier de mărfuri, pe DJ 222A, pe relația Luncavita-N.. Cu ocazia controlului efectuat agentul constatator i-a solicitat conducătorului auto sa printeze doua rapoarte de activitate din memoria cardului acestuia. S-a constatat ca in intervalul de 24 de ore de la efectuarea ultimei perioade de repaus zilnic, la data de 15.05.2013 ora.02,18 (UTC), pana la data de 16.05.2013 ora.02,18 (UTC), conducătorul auto a realizat o durata de conducere zilnica de 11 ore si 20 minute, depășind astfel perioada maxima de conducere de 10 ore cu 1 ora si 20 de minute. S-a mai constatat ca in același interval de timp, conductorul auto nu a respectat perioada minima de odihna zilnica redusa neîntrerupta de 9 ore, realizând doar o perioada de odihna zilnica redusa neîntrerupta de 9 ore, realizând doar o perioada de odihna zilnica de neîntrerupta de 6 ore si 43 de minute.
Perioada de conducere zilnica normala nu poate depăși 9 ore, prin excepție de la regula aceasta putând fi prelungita de doua ori pe saptamana la maxim 10 ore, iar conducătorul auto M. Antonel a condus efectiv 11 ore si 20 de minute.
Legislația in vigoare prevede ca perioada de odihna zilnica normala trebuie sa fie de 11 ore, iar prin excepție, aceasta poate fi redusa la minim 9 ore de maxim trei ori intre perioadele de repaus saptamanal, perioada de odihna de minim 9 ore neputând fi întrerupta. In perioada analizata, conducătorul auto a efectuat o perioada de odihna neîntrerupta de doar 6 ore si 43 de minute in intervalul de 24 de ore de la ultima perioada de odihna zilnica efectuata, nerspectand astfel perioada minima de odihna zilnica redusa de i 9 ore cu mai mult de 2 ore.
Instanța retine si faptul ca pentru constatarea contravențiilor prev. de O.G. NR. 37/2007, polițiștii nu trebuie sa aibă un atestat special, neexistând o dispoziție legala in acest sens, singura calitate ceruta de lege fiind cea de polițist rutier, așa cum rezulta din art. 9 alin. 4 din OG 37/2007, calitate pe care agentul constatator in cauza Melca G. D. o are, in baza dispoziției Inspectorului general al Politiei Romane nr.50/28.08.2008, acesta fiind in orele de serviciul când a făcut constatarea faptelor.
Se mai retine ca Serviciul Rutier T. nu deține o logistica speciala pentru verificarea aparatelor tahograf digitale, insa verificarea înregistrărilor realizate de aceste aparate se poate efectua de către polițiștii rutieri in momentul efectuării controlului, prin simpla printare a mai multor tipuri de rapoarte din memoria tahografului sau din memoria cardului conducătorului auto, cum dealtfel s-a si procedat in cazul de fata.
Referitor la critica ce vizează individualizarea sancțiunii, instanța retine ca prima instanța a apreciat in mod corect ca sancțiunea stabilita de agentul constatator, s-a făcut cu aplicarea corecta a dispozitiilor art. 21 alin. 3 si art. 5 alin. 5 din OG NR. 2/2001.
In consecința, fata de aceste considerente, in temeiul art. 480 c.proc.civ. apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta S.C. E. T. S.R.L., cu sediul în București, ., împotriva sentinței civile nr.8/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud. T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 mai 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond AD
Red.tehnored.jud.EN/04.06.2014/4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 219/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 382/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
