Plângere contravenţională. Decizia nr. 369/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 369/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.369
Ședința publică din data de 12 iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul organ constatator INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. cu sediul în T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.11/14.01.2014 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent N. V. domiciliat în localitatea C., ., jud. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.P. A.-M. in calitate de aparator al intimatului-petent, in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Față de sustinerea aparatorului intimatului-petent ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Apărătorul intimatului-petent, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Solicită ca din planșele foto depuse la dosar să se observe fotografia nr.4 în care apare înregistrată viteza de 104 km/h ca fiind viteza autoturismului petentului, însă nu se distinge numărul de înmatriculare al mașinii și aceeași situație este și în următoarea planșă foto.
Menționează că din probele administrate în cauză reiese că petentul nu a condus autoturismul în localitatea S. Rusă, ci în apropiere, unde viteza legală nu era de 50 km/h. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 04.09.2013 și înregistrată sub nr._, petentul N. V. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 27.08.2013 de I.P.J. T. - Poliția or.Babadag, jud. T. ca nelegal și netemeinic.
Prin sentința civilă nr.11/14.01.2014 Judecătoria Babadag a admis plângerea contravențională formulată de petentul N. V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.08.2013 de către I. T. – Serviciul Rutier și a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.08.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la 27.08.2013 întocmit de I. – Poliția Orașului Babadag, petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă contravențională în valoare de 720 lei și suspendarea permisului de conducere pentru o perioada de 90 de zile, ocazie cu care i-a fost reținut permisul de conducere. În sarcina contravenientului a fost reținută săvârșirea faptei prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Fapta a fost constatată cu ajutorul aparatului radar Autovision, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI-_.
Potrivit art.121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”. De asemenea, potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
De asemenea, instanța de fond a reținut că petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” în actul sancționator s-au consemnat următoarele: „consider că nu am avut această viteză”.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor și nu conține și nici alte vicii de formă care să atragă constatarea din oficiu a nulității actului sancționator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție instanța de fond a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția relativă de adevăr până la proba contrară.
În ceea ce privește declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța de fond a înlăturat declarația martorului Plugau C. care a susținut că vehiculul condus de către petent a fost înregistrat de către aparatul radar în afara localității iar petentul a fost oprit tot în afara localității, întrucât această declarație nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu procesul verbal contestat și cu susținerile martorului B. D. care, la finalul declarației, a susținut că atât aparatul radar cât și echipajul de poliție care l-a oprit pe petent, se găseau în localitatea S. Rusă. În ceea ce privește declarația martorului B. D., instanța de fond a reținut că pe parcursul audierii acestuia de către instanță, acesta a dat declarații contradictorii, nefiind sigur dacă petentul a fost depistat in localitate sau in afara localității, astfel încât instanța de fond a apreciat că nici această declarație nu poate fi reținută drept temei pentru răsturnarea prezumției relative de adevăr actului contestat.
Astfel, a arătat judecătorul fondului că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanța a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiile codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat.
Consideră judecătorul fondului că în soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Contravențiile reținute în sarcina petentului întrunesc elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
A apreciat judecătorul fondului, pe cale de consecință, că în speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional.
Potrivit prevederilor art.109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art.121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, nerespectarea regimului de viteză, stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
A mai arătat judecătorul fondului că în conformitate cu prevederile art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct.3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul Biroului român de metrologie nr.301/2005, modificat prin ordinul Biroului român de metrologie legală nr.153/2007, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la cerințele prevăzute în actul normativ sus menționat.
De asemenea, potrivit prevederilor pct.4.2 din Norme, măsurătorile și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați, iar potrivit pct.4.3., cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate, iar potrivit pct. 4.4 măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe dacă nu sunt respectate cerințele 4.1.- 4.3. din Norme, precum și în următoarele cazuri:
- dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună;
- dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare;
- dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.
Potrivit art.49 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002, limitele maxime de viteză în afara localităților sunt:
a) pe autostrăzi – 130 km/h;
b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) – 100 km/h;
c) pe celelalte categorii de drumuri – 90 km/h.
Având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic, instanța de fond a apreciat că organul constatator are obligația de a proba contravenția reținută prin procesul verbal atacat. În acest scop, la dosarul cauzei au fost înaintate de către intimat actele care au stat la baza emiterii procesului verbal și anume, planșele fotografice conținând un număr de patru fotografii, procesul verbal contestat, buletinul de verificare metrologică nr._/27.02.2013. atestatul de operator radar al agentului constatator, certificatul de aprobare de model nr. 012/13.03.2009.
Din analiza buletinului de verificare metrologică nr._ din 27.02.2013 emis de către Biroul Român de Metrologie Legală – Laboratorul Institutului Național de Metrologie, depus la dosarul cauzei, reiese că verificarea cinemometrului de control rutier cu care s-a realizat măsurarea vitezei în cauză era valabilă, valorile măsurate de acesta constituind în mod indubitabil probe pentru aplicarea legislației rutiere.
A apreciat judecătorul fondului că planșa fotografică este singurul document concludent pe baza căruia se poate verifica temeinicia procesului verbal de contravenție și prin care se probează că cele consemnate în actul sancționator corespund adevărului. Analizând dovada de înregistrare fotografică, instanța de fond a reținut că singura fotografie în care este vizibil numărul de înmatriculare CT-09-CR este cea efectuată la ora 13.04.24, însă această fotografie indică viteza de 52 km/h înregistrată pentru vehiculul condus de către petent, iar din celelalte planșe fotografice depuse la dosar nu rezultă că vehiculul înregistrat cu viteza respectivă ar fi fost cel condus de către petent.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel organul constatator Inspectoratul de Poliție Județean T., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, consideră apelantul că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, iar motivarea acesteia nu poate fi primită întrucât din planșa fotografică rezultă fară nici un dubiu că petentul a circulat cu viteza de 104 km/h. Planșa fotografică redă în mod cronologic viteza cu care petentul a circulat, putându-se observa cu ușurință că în fotografia efectuată la ora 13:04:14 petentul circula cu viteza de 102 km/h, în fotografia efectuată la ora 13:04:15 petentul circula cu viteza de 104 km/h, după care a început să reducă viteza de deplasare, așa cum rezultă din fotografia efectuată la ora 13:04: 6, unde circula cu 98 km/h, și din fotografia efectuată la ora 13:04:24, când autoturismul condus de către petent s-a apropiat de aparatul radar și a fost posibilă punerea în evidență a numărului de înmatriculare. Numărul de înmatriculare nu poate fi pus în evidență imediat ce autoturismul intră în vizorul radarului și când se măsoară viteza cea mai mare de deplasare deoarece acesta se află la o distanță care nu permite acest lucru.
În susținerea apelului a fost depus la dosar CD-ul cu înregistrarea video a abaterii, care confirmă susținerile relatate și din care rezultă că petentul a circulat cu viteza de 104 km/h.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii plângerii petentului.
Intimatul-petent nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea apelată în raport de critica formulată, Tribunalul constată apelul întemeiat.
Din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că procesul-verbal de contravenție este legal încheiat și face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la proba contrară, în condițiile în care fapta a fost constatată de către polițistul rutier cu mijloace omologate și verificate metrologic, în conformitate cu art. 121 al. 2 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Viteza de 104 km/h cu care a circulat intimatul a fost înregistrată cu aparatul radar Autovision, omologat și verificat metrologic, montat pe autospeciala din dotarea Poliției Babadag și rezultă fără dubii din planșa fotografică aflată la dosar.
Deși instanța de fond a reținut corect situația de fapt și legalitatea procedurii de înregistrare a vitezei de deplasare a autoturismului, totuși concluzionează că viteza de 104 km/h nu se regăsește în planșa fotografică și că singura fotografie în care este văzut numărul de înmatriculare_ este cea efectuată la ora 13.04.24 însă această fotografie indică viteza de 52 km/h.
Concluzia la care ajunge în final prima instanță este una neîntemeiată în raport de probatoriul administrat în cauză în condițiile în care în planșa fotografică se regăsește viteza de deplasare în mod cronologic.
Chiar dacă atunci când autoturismul s-a apropiat de aparatul radar și a redus viteza fiind înregistrat cu viteza de 52 km/h, și când a fost vizibil numărul de înmatriculare al autoturismului, totuși este evident că la ora 13.04.14 același autoturism circula cu 102 km/h, la ora 13.04.15 cu 104 km/h, după care a început reducerea vitezei, astfel că la 13.04.16 circula cu 98 km/h.
Este lesne de înțeles că este vorba de același autoturism, că numărul de înmatriculare nu poate fi pus în evidență când se află la cea mai mare distanță, aparatul nepermițând această redare, astfel că acest aspect nu poate fi speculat încât să fie o dovadă că viteza de circulație a fost doar cea înregistrată în momentul în care numărul de circulație al autoturismului a fost vizibil.
Viteza de circulație rezultă din înregistrarea video și aceasta nu poate fi interpretată parțial doar pentru viteza cea mai mică, care l-ar favoriza pe petent, întrucât acest raționament nu se fundamentează pe nicio probă.
Față de aceste considerente, cum hotărârea instanței de fond este netemeinică, nelegală, se va admite apelul, se va schimba hotărârea în sensul că se va respinge plângerea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelantul organ constatator INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., impotriva sentintei civile nr.11/14.01.2014 pronuntata de Judecatoria Babadag in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent N. V., domiciliat în municipiul C., ., județul C..
Schimba in tot hotararea atacata in sensul ca respinge plangerea ca nefondata.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
D. N. G. E. B. P. L.
Jud. fond. A.C.
Redactat jud. E.B./07.07.2014
Tehnoredactat gref. P.L./gref. G.R./10.07.2014/4 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 382/2014. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 389/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
