Contestaţie la executare. Decizia nr. 252/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 252/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 252/2014
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. S.
Judecător E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta DIRECȚIA G. R. A F. P.-G.-ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. P. TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2110/25.07.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare restituire cauțiune, în contradictoriu cu intimatul . SA, cu sediul în S., Incinta Ateliere, nr.1, jud.Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, apărătorul intimatului a depus cerere de amânare, întrucât la această dată susține o cauză aflată pe rolul Curții de Apel C., după care:
Instanța, deliberând respinge cererea de amânare formulată de apărătorul intimatului.
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 12.07.2013, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. R. A F. P.-G.-ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. P. TULCEA, a formulat contestație la executare, solicitând anularea raportului de evaluare nr._/14.06.2013.
Ulterior, respectiv la data de 20.06.2014, a formulat cerere completatoare a acțiunii inițiale, solicitând suspendarea executării silite și anularea anunțului privind vânzarea pentru bunuri imobile din data de 27.05.2014.
Prin sentința civilă nr.2110/25.07.2014, Judecătoria Tulcea, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoare, a anulat Raportul de evaluare, a respins cererea privind anularea Anunțului privind vânzarea pentru bunuri imobile din data de 27.05.2014, a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect, și a obligat intimata la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile din data de 11.07.2012, întocmit în dosarul de executare nr._/2012 – s-a instituit sechestrul asupra terenului intravilan în suprafață de 44.400 mp și a construcțiilor aferente, conform cărții funciare nr._ a orașului S..
În dosarul de executare, creditoarea intimată a dispus întocmirea unui raport de evaluare cu privire la bunurile debitoarei . și asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator.
Prin Raportul de evaluare întocmit de evaluator I. F. – s-a stabilit că valoarea de piață a proprietății imobiliare evaluate, este (la data de 11.06.2013) de 2.632.692 lei.
Evaluatorul a precizat că, la determinarea acestei valori a aplicat trei metode, respectiv cea a costului de înlocuire, metoda comparației pentru teren și metoda randamentului.
Potrivit Raportului de expertiză judiciară întocmit de expertul tehnic M. V. – valoarea proprietății imobiliare este de 4.205.526 lei.
Procesul de evaluare în întregul său este rezultatul coroborării procedurilor integrate, menite să conducă la o estimare convingătoare și rezonabilă a valorii proprietății imobiliare.
Deși, raportul de evaluare întocmit de evaluatorul I. F. este întocmit cu respectarea normelor de evaluare a proprietăților imobiliare – cu toate acestea, prin prisma prețului mult inferior celui determinat prin expertiza judiciară, acesta produce debitoarei-contestatoare o vătămare a intereselor legitime și de aceea se impune anularea sa.
Referitor la cererea completatoare:
Un prim aspect care trebuie precizat este acela că, prezenta contestație este supusă prevederilor OG 92/2003 și a Codului de procedură civilă, anterior.
Potrivit art.24 din Legea nr.134/2010 privind codul de procedură civilă - dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Cum, executarea silită provine din anul 2012, rezultă în mod evident că soluționarea contestației la executare se face ținând cont de prevederile Codului de procedură civilă, anterior.
Astfel, văzând prevederile art.132 rap. la art.134 Cod proc.civ. – instanța opiniază că, contestatoarea a depășit cu mult, momentul „primei zile de înfățișare” când putea pretinde completarea/modificarea acțiunii.
Cu toate acestea, nu se pot omite dispozițiile 172 din OG 92/2003 rap. la art. 399 și art.401 Cod proc.civ. – potrivit cărora, împotrivă oricărui act de executare se poate formula contestație la executare, în termen de 15 zile de la comunicare.
Iar, cât privește cererea de suspendare – aceasta poate fi formulată, pe tot parcursul contestației la executare, conform art.403 Cod proc.civ.
Date fiind cele precizate, întrucât nu se tergiversează soluționarea cauzei, instanța consimte asupra modificării cadrului procesual.
Anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile din data de 27.05.2014, cuprinde un număr de 22 de bunuri imobile, aparținând debitoarei . S..
Cât privește prețul de pornire al licitației, instanța observă că valorile înscrise sunt cele determinate de expertul M. V., prin expertiza judiciară și nicidecum cele stabilite de evaluatorul I. F..
Acest aspect însă, nu atrage nelegalitatea anunțului de vânzare.
Organul de executare are obligația, conform prevederilor art.159 alin.2 Cod proc.fisc., ca operațiunile de executare silită să fie realizate astfel încât să se obțină cele mai avantajoase rezultate, ținând seama atât de interesul legitim și imediat al creditorului, cât și de drepturile și obligațiile debitorului urmărit.
Nu se poate reține, nici încălcarea prevederilor art.147 Cod proc.civ. – întrucât bunurile supuse evaluării, fuseseră evaluate.
Criticile contestatoarei asupra prețului de pornire al licitației, sunt neîntemeiate și sub aspectul că, în ipoteza admiterii acestora, instanța ar putea dispune cel mult anularea parțială a anunțului de vânzare, în sensul diminuării prețului de pornire al licitației la valorile estimate de evaluatorul I. F., iar prin aceasta s-ar aduce o vătămare concretă a intereselor debitoarei-contestatoare.
Referitor la aspectul că, evaluarea inițială nu a inclus trei construcții speciale, din ansamblul de bunuri imobile deținute de către debitoarea-contestatoare, instanța observă următoarele:
Bunurile evaluate de evaluatorul I. F. și ulterior de expertul judiciar sunt cele asupra cărora s-a aplicat sechestrul asigurator prin procesul-verbal din data de 11.07.2012 și menționate în cartea funciară nr._ a orașului S..
Or, verificând extrasul de carte funciară nr._/13.07.2012 (care a fost avut în vedere atât de organele de executare cât și de evaluator) – se observă că cele trei bunuri imobile despre care face referire contestatoarea (estacadele maritime și fluviale) nu se regăsesc.
Prin urmare, nu se poate imputa organului de executare nicio culpă, sub acest aspect.
Împotriva sentinței civile nr.2110/25.07.2014, a declarat în termen legal recurs intimata Direcția G. Regională a Finanțelor P. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. Tulcea.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nejustificat instanța de fond a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către contestatoare.
Astfel, potrivit art.451-453 din Cod pr.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionale de proces, însă pentru aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să se fi determinat aceste cheltuieli, dar în cazul de față culpa procesuală nu rezultă implicit din soluția dată procesului.
Mai mult decât atât, efectuarea expertizei tehnice judiciare, întocmită de expertul tehnic M. V. a fost dispusă la solicitarea părții interesate, și anume a contestatoarei, în acest caz trebuind să suporte cheltuielile generate de expertiză.
Iar potrivit art.453 C.pr.civ. care se referă la poziția judiciară a părții care a câștigat procesul, în ceea ce privește raportul de cauzalitate, din cele învederate de contestatoare rezultă că între fapta intimatei și prejudiciul cauza, nu există raport de cauzalitate.
O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se putea acorda cheltuielile de judecată este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în cazul de față nu se încadrează în această categorie.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma motivelor invocate în recurs si a probatoriului administrat, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Recurenta a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a cererii privind cheltuielile de judecata.
Tribunalul retine ca sub acest aspect criticile sunt nefondate. Astfel, litigiul a fost inițiat de intimata S.C.S. N. S. S.A, care a contestat raportul de evaluare întocmit la solicitarea creditoarei ANAF-DGFP TULCEA in cadrul executării silite ce a formează obiectul dosarului nr._/2012.
În susținerea contestației, reclamanta S.C.S. N. S. S.A a solicitat administrarea unei expertize imobiliare pentru stabilirea valorii de circulație a bunurilor ce făceau obiectul executării silite. Prin raportul întocmit de expert M. V., s-a stabilit o alta valoare de circulație decât cea stabilită de evaluatorul I. F., astfel încât, instanța a anulat raportul de expertiza a celui din urma.
Având in vedere ca raportul de expertiza întocmit la cererea creditoarei a fost anulat de instanța de fond, reclamanta-intimata este îndreptățită la recuperarea cheltuielilor ocazionate pentru soluționarea acestei cereri, astfel încât, în mod judicios recurenta a fost obligată la plata acestor cheltuieli.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul constând ca hotărârea atacată este temeinică și legală, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta DIRECȚIA G. R. A F. P.-G.-ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. P. TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2110/25.07.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare restituire cauțiune, în contradictoriu cu intimatul . SA, cu sediul în S., Incinta Ateliere, nr.1, jud.Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2014.
Președinte, M. L. S. | Judecător, E. N. | Judecător, D. N. |
Grefier, N. M. |
Jud.fond VI
Red.jud.MLS/17.12.2014
Tehnored.gref.NM/18.12.2014/2ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 645/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 732/2014. Tribunalul... → |
|---|
