Reziliere contract. Decizia nr. 646/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 646/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 646/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 646/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta pârâtă ., cu sediul în Tulcea, ., ..C, ., împotriva sentinței civile nr.435/19.02.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect reziliere contract, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. A. T. I. - C. L. I., PRIN PRIMAR, cu sediul în I., ..25, jud. Tulcea.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința din data de 16 octombrie 2014, susținerile părții prezente fiind cosemnate în încheierea de ședință din aceea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța amânat pronunțarea la data de 30 octombrie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 5.09.2013 sub nr._ reclamanta U. A. T. I. - C. L. al Orașului I., prin Primar, a solicitat desființarea contractului de concesiune nr. 8159/8.10.2010 încheiat cu pârâta . Tulcea, repunerea părților în situația anterioară și constatarea faptului că pârâta nu și-a executat obligațiile contractuale, respectiv prevederile art. 1(2) lit. b) referitoare la înființarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie, precum și obligarea la plata sumei de 1157 lei reprezentând debit restant și majorări de întârziere în contul redevenței datorate în baza contractului.
Prin sentința civilă nr. 4540/11.12.2013 Tribunalul Tulcea a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 7.01.2014 sub nr._ .
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea Consiliului L. al Orașului I. nr. 41/2010 s-a aprobat concesionarea prin licitație publică a terenului în suprafață de 45 ha, aflat în domeniul privat al localității, pentru amplasarea de sere legume și anexele acestora. În temeiul acestei hotărâri s-a încheiat cu pârâta contractul de concesiune nr. 8159 din 08.10.2010, unde la art. 1 s-a prevăzut că obiectul acestuia privește exploatarea unei suprafețe de teren de 2,5 ha, situată în extravilanul Orașului I., tarlaua T13, ., pârâta asumându-și obligația valorificării superioare a potențialului agricol, înființarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie, precum și plata redevenței.
Precizează reclamanta că prin referatul nr. 5346/07.06.2013 întocmit de C. cadastru, registru agricol, fond funciar din cadrul Unității A. Teritoriale I. s-a constatat că terenul este însămânțat cu porumb, iar din verificările efectuate a rezultat că pârâta, din momentul încheierii contractului și până la data respectivă, nu a întreprins nici un demers pentru a valorifica superior potențialul agricol al terenului sau de a înființa ferme legumicole de înaltă tehnologie, fapt ce constituie o nerespectare a clauzelor contractuale.
Se mai arată că din referatul nr. 5091/30.05.2013 încheiat de Direcția economică compartiment impozite și taxe din cadrul autorității locale rezultă că la data introducerii acțiunii pârâta datora suma de 1157 lei cu titlul de redevență neachitată, din care 1014 lei debit restant și 143 lei majorări de întârziere.
În drept au fost invocate prevederile art. 4 și 7 din contractul de concesiune, art. 55 alin. 1 din OUG nr. 54/2006, art. 8 alin. 2 și art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată. A arătat, în esență, că nu există nicio hotărâre a C. L. al Orașului I. de reziliere a contractului, a plătit redevența contractului și a început realizarea obiectivelor propuse, iar pe rolul instanțelor este în curs de judecată un litigiu cu Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care împiedică finalizarea obligațiilor contractuale.
Mai precizează pârâta că atribuirea contractului de concesiune s-a realizat printr-o licitație la care au mai participat încă 14 societăți comerciale, obținându-se concesiunea a 45 ha teren, și s-a avut în vedere de către toți beneficiarii obținerea unor finanțări din fonduri europene pentru constituirea unei asociații legumicole. Arată că Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București a declarat toate cele 15 proiecte ale întreprinzătorilor ca neeligibile, motiv pentru care se află în stare de judecată cu această instituție, iar reclamanta, cu rea credință, nu ar fi adus la cunoștință acest aspect instanței de judecată.
Susține pârâta că ar fi intervenit o situație independentă de voința sa, care o exonerează de răspundere, că s-ar afla într-o situație de impreviziune potrivit Codului civil, iar în condițiile în care termenul de realizare inițială a investiției s-a prelungit până la pronunțarea instanței, a solicitat Consiliului L. al Orașului I. realizarea unor activități pe teren pe cheltuială proprie, fapt ce a fost aprobat. Precizează că după schimbarea primarului în anul 2012, mai multe persoane care se ocupă cu agricultura în zonă au devenit interesate de terenurile ce fac obiectul concesiunii și au început să facă presiuni asupra conducerii administrative a orașului.
Concluzionează pârâta că situația prezentată constituie un caz fortuit care a împiedicat-o să își finalizeze obligațiile contractuale și întrucât s-a achitat de obligația de plată a redevenței acțiunea reclamantei ar trebui respinsă.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională prin care a reluat, în esență, aceleași argumente din întâmpinare, și a solicitat instanței modificarea și completarea art. 3 din contractului de concesiune nr. 8165/8.10.2010 cu prevederi referitoare la redevența anuală.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentinta civila nr. 435/19.02.2014 a admis acțiunea reclamantei-pârâte U. A. T. I. - C. L. al Orașului I., prin Primar, în contradictoriu pârâta – reclamantă . Tulcea.
A dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 8159/8.10.2010 încheiat între C. L. al Orașului I. și pârâta-reclamantă . Tulcea.
A obligat-o pe pârâta-reclamantă . Tulcea la plata sumei de 1157 lei către reclamanta-pârâtă U. A. T. I. - C. L. al Orașului I., cu titlul de debit restant și majorări de întârziere în contul redevenței datorate în baza contractului.
A respins cererea reconvențională a pârâtei-reclamante cu privire la modificarea contractului, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
În fapt, între C. L. al Orașului I. și . Tulcea s-a încheiat contractului de concesiune nr. 8159/8.10.2010, având ca obiect exploatarea de către pârâta-reclamantă a suprafeței de 2,5 ha teren agricol din domeniul privat al orașului I., situat în extravilanul localității, tarlaua T13, .. Contratul a fost încheiat în baza Hotărârii Consiliului L. al Orașului I. nr. 41/2010 prin care s-a aprobat concesionarea prin licitație publică a suprafeței de 45 ha teren din domeniul privat al localității, pentru amplasarea de sere legume și anexe.
Obiectivele concedentului au fost menționate la art. 1 din contract printre care, conform pct. 1 lit. b) „înființarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie”.
Obligațiile concesionarului au fost inserate la art. 7 din contract, iar potrivit pct. 1 „Concesionarul este obligat să asigure exploatarea eficace în regim de continuitate și de permanență a bunurilor proprietate publică ce fac obiectul concesiunii, potrivit obiectivelor stabilite de către concedent” și potrivit pct. 7 „concesionarul este obligat să plătească redevența”.
Pârâta-reclamantă a intrat în folosința terenului concesionat în baza procesul-verbal de predare/primire a amplasamentului încheiat la data de 8.10.2010.
Prin referatul nr. 5346/07.06.2013 întocmit de C. cadastru, registru agricol, fond funciar din cadrul Unității A. Teritoriale I. s-a constatat, urmare verificărilor efectuate la fața locului, că la data întocmirii terenul este însămânțat cu porumb, nefiind puse în executare prevederile contractuale.
Instanța reține că pârâta-reclamantă . Tulcea împreună cu celelalte societăți care au preluat în aceleași condiții terenuri în concesiune de la reclamantă s-au adresat cu o cerere Consiliului L. al Orașului I. și Primarului, prin care au expus situația generată de respingerea proiectelor de finanțare europeană și existența litigiului în acest sens pe rolul instanțelor, solicitând până la soluționarea cauzei încheierea unui act adițional în vederea utilizării terenului concesionat în scopuri agricole, pentru a putea plăti redevența și a evita degradarea acestuia.
Prin adresa nr. 8171/22.09.2011 Primăria Orașului I. a comunicat pârâtei-reclamante, sub semnătura Primarului că „Luând în considerare art. 2 și art. 7 alin. 1 privind obiectivele concedentului și obligațiile concesionarului, concedentul este de acord ca până la rezolvarea proiectelor de finanțare să se exploateze suprafața respectivă prin culturi agricole, în scopul asigurării exploatării eficace în regim de continuitate și de permanență a bunurilor ce fac obiectul concesiunii și nu în ultimul rând a valorificării superioare a bunului concesionat”.
Acest răspuns emis de autoritatea locală nu constituie însă o modificare a clauzelor contractuale și nu a dat dreptul pârâtei-reclamante de a își încălca obligațiile asumate, în condițiile în care constatările materializate prin referatul nr. 5346/07.06.2013 întocmit de C. cadastru, registru agricol, fond funciar al Unității A. Teritoriale I. au fost efectuate după un interval de aproximativ un an și 9 luni.
Prin referatul nr. 5091/30.05.2013 încheiat de Direcția economică compartiment impozite și taxe din cadrul autorității locale s-a stabilit că în conformitate cu art. 3 din contract, pârâta-reclamantă . Tulcea avea obligația să plătească o redevența anuala în primul an de concesiune corespunzător contravalorii in lei a unei cantități de 640 kg grâu concesionat, calculat la prețul zilei al grâului dat de B. de la Londra. Intre anii al II-lea si al VI-lea, pârâta-reclamantă avea obligația să plătească contravaloarea în lei a unei cantități de 1040 kg grâu/ha concesionat, calculată la prețul zilei al grâului dat de B. de la Londra, iar după anul al VI-lea 1,5 % din producția anuală realizată și scoasă pe piață.
S-a constatat că redevența cum este calculata astfel prin contract trebuia plătită până la finele trimestrului I, însa la data introducerii acțiunii, pârâta-reclamantă figura cu un debit restant de 1014 lei si 143 lei majorări de întârziere.
Pârâta-reclamantă a fost notificată cu adresa nr. 9058 din 10.10.2012, depusă la dosar, dar nu a făcut dovada că si-ar fi executat aceste obligații.
Ca atare, instanța a constatat că acțiunea reclamantei-pârâte U. A. T. I. - C. L. al Orașului I., prin Primar, este admisibilă, întrucât pârâta-reclamantă . Tulcea nu a făcut dovada faptului că și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate prin art. 1 pct. 2 lit. b și respectiv art. 7 pct. 1 și 4 din contractul concesiune nr. 8159 din 8.10.2010, respectiv înființarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie și plata redevenței.
Din verificări s-a constatat că pe rolul Curții de Apel C. a fost înregistrat dosarul nr._ în care pârâta-reclamantă a formulat acțiune în contradictoriu cu Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Oficiul Județean de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Tulcea și Centrul Regional de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit ce a avut ca obiect contestația formulate împotriva respingerii proiectului de finanțare pentru realizarea obiectivului stabilit în contractul de concesiune. Acțiunea a fost respinsă la data de 11.09.2013 ca nefondată.
Sunt neîntemeiate susținerile pârâtei-reclamante în sensul că nu s-a dat o hotărâre a C. L. al Orașului I. de reziliere a contractului, întrucât nu există obligativitatea emiterii unui astfel de act pentru a se constata încetarea contractului.
Totodată, faptul că nu s-a obținut finanțarea din fonduri europene și existența litigiului cu Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, nu sunt motive pentru a justifica neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în condițiile în care nu a existat nicio clauză între părți care să condiționeze realizarea obiectivelor concesiunii de obținerea unor astfel de finanțări.
Sunt nefondate și susținerile pârâtei-reclamante privind intervenirea unei situații independente de voința sa, în măsură să o exonereze de răspundere în îndeplinirea obligațiilor contractuale. Situația de impreviziune invocată în întâmpinare nu are aplicabilitate în speță, aceasta fiind o împrejurare ce se referă la situațiile în care executarea unui contract ar deveni excesiv de oneroasă pentru una din părți datorită unei schimbări excepționale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligației, ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, situația expusă de pârâta-reclamantă nu constituie un caz fortuit care ar împiedicat-o să își finalizeze obligațiile contractuale, așa cum a susținut aceasta, iar afirmațiile privind schimbarea primarului și faptul că alte persoane au devenit interesate de terenurile ce fac obiectul concesiunii și ar fi început să facă presiuni asupra conducerii administrative a orașului sunt nerelevante în raport cu obiectul litigiului dedus judecății.
În condițiile în care pârâta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate, privind înființarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie, precum și cele de plată a redevenței, argumentele sale în sensul respingerii acțiunii sunt nefondate.
Ca atare, a fost admisă acțiunea reclamantei-pârâte U. A. T. I. - C. L. al Orașului I., prin Primar.
Cu privire la solicitarea reclamantei-pârâte din cererea de chemare în judecată privind constatarea faptului că pârâta-reclamantă nu și-a executat obligațiile contractuale, această împrejurare constituie de fapt motivul admiterii acțiunii și a fost expusă în considerentele prezentare anterior, iar repunerea părților în situația anterioară cerută de asemenea de reclamantă este o consecință firească a admiterii prezentei acțiuni.
Referitor la cererea reconvențională prin care pârâta-reclamantă a solicitat instanței modificarea și completarea art. 3 din contractului de concesiune cu prevederi referitoare la plata redevenței începând cu primul an de la punerea în funcțiune a investiției, aceasta a fost respinsă ca nefondată,
Instanța are în vedere principiul forței obligatorii a contractului, reglementat de art. 960 din vechiul cod civil aplicabil în cauză, potrivit căruia „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege”. Prin urmare, instanța nu poate interveni și modifica contractul, care reprezentă manifestarea de voință a părților, la cererea uneia din părți astfel cum a fost formulată de pârâta-reclamantă . Tulcea.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel parata reclamanta . Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Astfel, sustine apelanta ca prima instanța a soluționat cauza cu nerespectarea dispozitiilor legale privind competenta instanței, Judecătoria Tulcea fiind investita in mod greșit de Tribunalul Tulcea cu soluționarea cauzei urmare sentinței nr. 4540/11.12.2013 prin care acesta, investit inițial, a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea acestei instanțe.
De asemenea, in mod greșit prima instanța respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare in judecata pentru lipsa procedurii concilierii, medierii, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Mai sustine apelanta ca este greșita si soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantei parate. Arata in acest sens că între aceasta si reclamant a existat un raport juridic care a avut ca obiect concesionarea unei suprafețe de teren de 2,5 hectare teren agricol pentru înființare sere de legume finanțate printr-un proiect din fonduri europene pe măsura 121, urmând ca realizarea investiției să se facă după aprobarea proiectului de finanțare.
Parcurgând etapele de verificare și aprobare a proiectului de finanțare APDRP Tulcea a declarat proiectul eligibil și l-a înaintat spre aprobare Centrului Regional CPRDP 2 C. care la rândul său a declarat proiectul eligibil.
În urma verificărilor făcute de APDPR București acesta a constatat în mod subiectiv că proiectul de finanțare nu este eligibil motivând lipsa asigurării utilităților. Pe rolul Curții de Apel Constanta s-a aflat dosarul nr._ ce avut ca obiect contestația pe care apelanta a formulat-o împotriva respingerii proiectului de finanțare pentru realizarea obiectivului stabilit in contractul de concesiune, dosar care nu este soluționat definitiv.
Mai arata apelanta ca reclamantul prin adresa nr.8171/22.09.2011, întocmita de un consilier local, semnata de primar si seful serviciului urbanism, a fost de acord si a acceptat ca pana la rezolvarea proiectelor de finanțare sa se exploateze suprafața respectiva prin culturi agricole, astfel a promovat acțiunea cu rea-credința in condițiile in care deja apelanta efectuează plăti parțiale ale redevenței stabilite prin contract.
Examinând hotărârea atacata prin prisma criticilor formulate Tribunalul retine ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.129 c.proc.civ.
(1) Necompetenta este de ordine publică sau privată.
(2) Necompetenta este de ordine publică:
1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești;
2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;
3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
(3) În toate celelalte cazuri, necompetenta este de ordine privată.
Potrivit ART. 130 c.proc.civ.
Invocarea excepției
(1) Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.
(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
(3) Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
(4) Dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetentei.
In speța apelanta sustine ca soluționarea cauzei s-a făcut de prima instanța cu incalcarea normelor de competenta materiala, litigiul fiind unul in materia contenciosului administrativ, soluționarea cauzei in prima instanța revine tribunalului.
Prin sentința civila nr. 4540/11.12.2013 Tribunalul Tulcea, investit inițial cu soluționarea cererii reclamantei, a admis excepția necompetentei materiale a acestuia, invocata din oficiu de instanța si a declinant competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Tulcea, apreciind ca litigiul este de natura civila si nu in materia contenciosului administrativ.
După înregistrarea cauzei la Judecătoria Tulcea, aceasta la primul termen de judecata din 14.02.2014 verificându-si competenta conform art. 131 c.proc.civ. s-a declarat competenta sa soluționeze general, material si teritorial cauza. Parata apelanta nu a exprimat un punct de vedere cu privire la competenta de soluționare a cauzei nici in fata Tribunalului si nici in fata Judecătoriei Tulcea, neinvocând in primei instanțe excepția de necompetenta materiala.
Prin urmare in raport de dispozițiile legale arătate mai sus parata apelanta nu poate invoca in apel nelegalitatea încheierii prin care prima instanța s-a declarat competenta sa soluționeze cauza, întrucât excepția de necompetenta materiala fiind de ordine publica, putea fi invocata conform art. 130 alin. 2 c.proc.civ. pana la primul termen de judecata in fata primei instanțe.
Instanța mai retine ca litigiul fiind de natura civila nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind obligativitatea parcurgerii procedurii plângerii prealabile, așa cum sustine apelanta prin apelul formulat.
Cat privește critica referitoare la lipsa indeplinirii procedurii medierii si aceasta este neîntemeiata.
Astfel, instanța constata potrivit art. 2 alin. (1) si art. 11 din Legea nr. 192/ 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, in forma acesteia in vigoare la momentul introducerii acțiunii:
(1) Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege.
(1^1) Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței.
De asemenea potrivit alin. (13) al aceluiași articol :
(1^3) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.
In speța, reclamanta a făcut dovada ca a invitat-o pe parata la ședința de informare privind avantajele medierii prin avocat, respectiv prin Cabinet de avocat Bicov Ș. in ziua de 29.08.2013 ora 1100, data la care potrivit procesului verbal nr. 13 încheiat in aceiași zi, informarea parților nu s-a putut realiza deoarece reprezentantul paratei a parasit ședința de informare asupra medierii.
Este neîntemeiata si critica referitoare la modul de soluționare de către prima instanța a fondului cauzei, in sensul ca instanta nu a reținut împrejurarea ca a operat o modificare a clauzelor contractului urmare adresei nr. 8171/22.09.2011 emisa de Primarul Orașului I..
Contractul de concesiune in discuție a fost încheiat in baza Hotărârii Consiliului L. al Orașului I. nr. 41/2010, prin care s-a aprobat concesionarea prin licitație publica a suprafeței de 45 ha teren din domeniul privat al localității, pentru amplasarea de sere legume si anexe.
Obiectivele concedentului au fost menționate la art. 1 din contract printre care, conform pct. 1 lit. b) „înființarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie”.
Obligațiile concesionarului au fost inserate la art. 7 din contract, iar potrivit pct. 1 „Concesionarul este obligat să asigure exploatarea eficace în regim de continuitate și de permanență a bunurilor proprietate publică ce fac obiectul concesiunii, potrivit obiectivelor stabilite de către concedent” și potrivit pct. 7 „concesionarul este obligat să plătească redevența”.
Nu s-a facut dovada îndeplinirii de către parata apelanta a obligațiilor contractuale asumate, privind înființarea de ferme legumicole de înalta tehnologie, precum si cele de plata a redevenței, astfel ca este justificata cererea de reziliere a contractului si de plata a sumelor solicitate cu titlu de redevența si majorări.
Nu se poate retine ca a operat o modificare a clauzelor contractului prin adresa nr. 8171/22.09.2011 emisa de Primar, in sensul arătat de apelanta, cat timp calitatea de concedent o are este C. L. al Orașului Iasccea, care este administratorul bunurilor din domeniul privat al U.A.T. Orașul I., acesta fiind singura persoana in măsura sa hotărască o astfel de modificare a contractului.
In condițiile in care nu a operat o modificare a contractului, iar in contractul de concesiune încheiat intre parți nu a fost inserata o clauza care sa condiționeze realizarea obiectivelor concesiunii de obținerea unei finanțări din fondurile europene reclamanta nu justifica neîndeplinirea obligațiilor contractuale, așa cum corect, a apreciat prima instanța.
A mai susținut parata apelanta ca s-a dispus in mod greșit rezilierea contractului deoarece a efectuat plăti in contul redevenței, fara insa sa arate in mod explicit care este suma pe care a plătit-o si cu ce acte face dovada acestor plăti. Aceasta a depus la dosar copia a doua chitanțe ambele emise la data de 14.04.2014, insa sunt emise pentru încasarea unor sume care fac obiectul facturii fiscale nr. 28/21.02.2014 . I., factura care este ulterioara datei introducerii acțiunii de către reclamanta intimata.
In consecința, in temeiul art. 480 c.proc.civ. apelul a fost respins si a fost obligata parata apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata către reclamanta intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta pârâtă ., cu sediul în Tulcea, ., ..C, ., împotriva sentinței civile nr.435/19.02.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect reziliere contract, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. A. T. I. - C. L. I., PRIN PRIMAR, cu sediul în I., ..25, jud. Tulcea, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Jud.fond GN
Red.Tehnored.jud./NE/18.11.2014
4 ex./..2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 43/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 624/2014. Tribunalul... → |
|---|
