Plângere contravenţională. Decizia nr. 645/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 645/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 645/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.1614/30.05.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ,, POȘTA R." SA, cu sediul în București, sector 2, ..
Având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului instanța a amâna pronunțarea la data de 30 octombrie 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 14.01.2014, sub nr._ petenta C. Națională Poșta R. S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. T., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 17.12.2013, prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 5.000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 17.12.2013 a fost sancționată pentru săvârșirea abaterii contravenționale prevăzute de art. 3 pct. 16 din H.G. nr. 301/2012, cu modificările și completările ulterioare.
Petenta a invocat excepția prematurității aplicării amenzii raportat la termenul de 24 luni acordat prin H.G. nr. 301/2012, conform prevederilor art. 7 alin. 1, în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității. Sub acest aspect, petenta a arătat că potrivit art. 7 din H.G. nr. 301/2012, în termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice.
În continuare, art. 2 alin. 1 din Legea nr. 303/2003 prevede că ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu ori titlu, sunt obligate să asigure paza acestora.
Din coroborarea acestor articole rezultă că amenda stabilită de agentul constatator a fost prematur aplicată, fără respectarea termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative.
Termenul de 24 luni este unul suspensiv care indică data până la care unitățile în cauză trebuie să îndeplinească criteriile impuse de aces tact normativ.
Petenta a mai invocat excepția lipsei calității Companiei Naționale Poșta R. S.A., de subiect activ al contravenției reținute, motivat de interpretarea coroborată a art. 3 alin. 1, art. 4 și art. 26 alin. 5 din Legea nr. 333/2003.
Totodată, petenta a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.
Pe fondul cauzei, petenta a arătat că fapta reținută în sarcina sa de agentul constatator nu a fost individualizată în funcție de volumul și natura măsurilor care trebuie întreprinse pentru . unităților, pentru că aceste condiții pot fi îndeplinite numai în urma efectuării unor acte de dispoziție, de importanța valorilor umane și materiale iar, pornind de la definiția legală prevăzută de art. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu există nici vinovăția ca element subiectiv al abaterii contravenționale.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată întrucât procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, iar petenta se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. A susținut intimatul că termenul de 24 luni acordat de legiuitor în vederea adoptării cerințelor de securitate, calculat de la data de 16.06.2012, se referă la modul de funcționare potrivit noii metodologii de aplicare a legii privind paza bunurilor, care înlocuiește H.G. nr. 1010/2004 și nu suspendă și nici nu atrage inexistența măsurilor de funcționat. În plus, a mai arătat intimatul, legiuitorul nu a prevăzut în mod expres după termenul de 24 luni, ci în termen de 24 luni.
De asemenea, intimatul a înaintat documentația care a stat la baza încheierii procesului-verbal contestat.
La termenul din data de 22.05.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, probe pe care le-a considerat pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Soluționând cauza Judecătoria T. prin sentința civila nr.1614/30.05.2014 a admis plângerea si a anulat procesul verbal de contravenție. Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție .> PA, nr._ încheiat la data de 17.12.2013 petenta C. Națională Poșta R. S.A. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei reținându-se în sarcina sa că la aceeași dată, ora 08:00, pe . municipiul T. a derulat transport de valori monetare cu autovehiculul marca Volkswagen Crafter, cu nr. de înmatriculare_, pe relația T. – Babadag, în cuantum de 367.135 lei, echivalent al sumei de 82.322,47 Euro, cu personal necalificat, neatestat profesional, neînarmat și fără plan de pază al transportului, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 3 pct. 16 din H.G. nr. 301/2012 și ale art. 57 alin. 1 lit. c) din anexa la aceeași hotărâre.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secțiile Unite, în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general, a statuat prin Decizia nr. 22/2007 (publicată în M.O. nr. 833/2007) că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de contravenție să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Astfel, cu privire la faptul alegat de către petentă, în sensul că nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanta a avut în vedere faptul că toate criticile referitoare la încheierea procesului-verbal au fost expuse în fața instanței de judecată, urmând să fie analizate de către aceasta.
În ceea ce privește excepția prematurității aplicării amenzii dar și excepția lipsei calității de subiect activ al contravenientei, instanța a apreciat că acestea nu sunt veritabile excepții, calificându-le ca apărări de fond.
În susținerea prematurității aplicării amenzii, petenta a invocat dispozițiile art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 potrivit căruia în termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice de aplicare (în forma în vigoare începând cu data de 16.12.2013).
Prin procesul-verbal contestat petenta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 pct. 16 din H.G. nr. 301/2012 raportat la art. 57 alin. 1 lit. c) din anexa la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Or, având în vedere că art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 stabilește untermen de 24 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, în care modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 (între care se încadrează petenta) trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice, precum și aceea că fapta imputată se referă la nerespectarea de către petentă a cerințelor stabilite prin art. 57 alin. 1 lit. c) din aceste norme aprobate prin H.G. nr. 301/2012, instanța a concluzionat că obligația petentei de a-și conforma conduita dispozițiilor legale mai sus arătate nu exista la data încheierii procesului-verbal.
H.G. nr. 301/2012 a intrat în vigoare la data de 18.04.2012 iar termenul de 24 luni prevăzut de art. 7 alin. 1 din același act normativ s-a împlinit la data de 18.04.2014.
Termenul de 24 luni prevăzut de art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ. Răspunderea contravențională poate fi angajată numai după împlinirea termenului dacă până atunci unitățile vizate nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ sancționator.
În procesul-verbal de contravenție s-a reținut ca dată a săvârșirii contravenției data de 17.12.2013, deci anterior împlinirii termenului de 24 luni prevăzut de art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012.
A mai reținut prima instanța ca într-adevăr, în speță, nu a operat o suspendare a obligațiilor instituite prin Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, în baza căreia se putea atrage răspunderea contravențională potrivit art. 57 raportat la art. 60, însă normele invocate de organul constatator și care au fundamentat aplicarea sancțiunii contravenționale în sarcina petentei au constat în cele prevăzute de H.G. nr. 301/2012, afectate la acel moment de un termen legal suspensiv de 24 luni.
Întrucât instanța a apreciat critica petentei sub aspectul ce precede, ca fiind întemeiată, nu a mai analizat și celelalte susțineri cu privire la lipsa calității de subiect activ al contravenției sau netemeinicia procesului-verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel organul constatator intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN T. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Se solicita sa se contate că hotărârea pronunțată este dată cu interpretarea greșită a legii, raportat la termenul de 24 luni acordat prin HG 301/2012, art.7 alin 1, termen dat în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității bunurilor. Or, termenul de 24 de luni acordat de către legiuitor în vederea adoptării cerințelor de securitate de către unități, se referă la modul de funcționare al acestora potrivit noii metodologii de aplicare a legii privind paza bunurilor, care înlocuiește HG nr.1010/2004, abrogată.
Astfel, modul de funcționare presupune existența anterioară a unor măsuri care funcționează deja, însă sub o altă formă și nicidecum suspendarea ori inexistența măsurilor de funcționat. Mai mult decât atât, expresia „în termen de 24 luni” permite aplicabilitate înăuntrul acestui termen și nu înlătură obligațiile specifice de asigurare, iar imperativitatea modului de funcționare întocmai nu decurge cu necesitate de la împlinirea acestui termen, întrucât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres după termenul de 24 de luni, ci în termen de 24 luni.
Interpretarea că termenul de 24 luni este suspensiv, iar răspunderea unităților intervine după împlinirea termenului este eronată întrucât metodologia de aplicare a legii nu suspendă obligațiile prevăzute de aceasta. Interpretarea că metodologia este suspensivă și, prin urmare, nu mai există norme specifice pe linia îndeplinirii cerințelor minimale de securitate de către unități la scară națională pe o perioadă de 24 luni, este lipsită de realism.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii pronunțate, în sensul respingerii plângerii.
Examinând hotărârea atacata in raport de criticile aduse acesteia cat si a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 Tribunalul retine ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție .> PA, nr._ încheiat la data de 17.12.2013 petenta C. Națională Poșta R. S.A. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei reținându-se în sarcina sa că la aceeași dată, ora 08:00, pe . municipiul T. a derulat transport de valori monetare cu autovehiculul marca Volkswagen Crafter, cu nr. de înmatriculare_, pe relația T. – Babadag, în cuantum de 367.135 lei, echivalent al sumei de 82.322,47 Euro, cu personal necalificat, neatestat profesional, neînarmat și fără plan de pază al transportului, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 3 pct. 16 din H.G. nr. 301/2012 și ale art. 57 alin. 1 lit. c) din anexa la aceeași hotărâre.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor:
(1) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.
Art. 7 alin. (1) din HG. NR. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor, publicata in Monitorul Oficial al României nr. 335/17.05.2012, modificata prin HG. NR. 1017/2013
"(1) În termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, a societăților specializate de pază și protecție și a celor care desfășoară activități de proiectare, producere, instalare și întreținere a sistemelor de alarmare împotriva efracției, licențiate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum și a dispeceratelor de monitorizare a sistemelor de alarmare, înființate până la aceeași dată, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre."
Astfel, prin art. 7 (1) din HG nr. 301/2012 legiuitorul a inteles sa acorde termenul de 24 luni persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 333/2003 in vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite in normele metodologice aprobate prin acest act normativ.
HG a intrat in vigoare la data de 16 iunie 2012, legiuitorul acordând un termen de 24 luni pentru . companiilor in privința prevederilor legale de paza si securitate, termen calculat astfel pana la data de 16.06.201. Ori, după cum se constata agentul constatator a încheiat procesul-verbal la data de 17.12.201, anterior expirării termenului de 24 luni.
Termenul prevăzut de art. 7 alin.1 din HG Nr. 301/2012 este un termen legal suspensiv care indica data pana la care unitățile prevăzute trebuie sa îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ. Răspunderea unitatilor poate fi angajata numai după împlinirea termenului daca pana atunci nu s-a conformat masurilor stabilite prin actul normativ.
In consecința, având in vedere ca la data constatării contravenției in sarcina petentei nu exista obligația de a se conforma masurilor prevăzute de art. 57 alin. (1) lit. c) din HG NR. 301/2012, in mod corect prima instanța a reținut ca petenta intimata nu se face vinovata de savarsirea contravenției reținute in sarcina sa.
Prin urmare, in lipsa unor motive de nulitate de ordine publica a sentinței apelate, constatând ca prima instanța a procedat la o analiza si soluționare corecta a motivelor de nulitate a procesului verbal de contravenție invocate de petentul-recurent prin plângerea contravenționala formulata, in temeiul art. 34 alin. 2 sin OG NR. 2/2001 si art. 480 c.proc.civ. instanța a respins apelul si a menținut ca legala si temeinica sentința apelata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.1614/30.05.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ,, POȘTA R." SA, cu sediul în București, sector 2, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Red.tennored. NE.10.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 624/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 252/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
