Contestaţie la executare. Decizia nr. 962/2015. Tribunalul TULCEA

Tribunalul TULCEA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 962/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 962/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 962/2015

Ședința publică de la 28 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE:L. D. P.

Judecător: L. N.

Grefier:B. F. V.

Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - contestatoare . T., cu sediul în T., .. 7, jud. T., împotriva Încheierii din data de 08.07.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. C., cu domiciliul ales la Sindicatul Liber al Salariaților . din T., ., jud. T. având ca obiect contestație la executare +suspendare executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic Duzinschi V. pentru apelantă, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat în termen, motivat, timbrat, precum și că intimatul nu a formulat întâmpinare în termen procedural, după care;

Consilier juridic Duzinschi V. având cuvântul pentru apelantă arată că, în ceea ce privește procedura de citare, intimatul ar mai putea fi citat la domiciliul din Cataloi, jud. T..

Instanța, apreciază că nu se mai impune citarea intimatului și la domiciliul din Cataloi, având în vedere că acesta are domiciliu ales, unde a fost și citat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în apel pentru dezbateri.

Consilier juridic Duzinschi V. având cuvântul pentru apelantă în apel pentru dezbateri arată că, a formulat contestație la executare împotriva încheierii a B. Ș. A. pe motiv de ilegalitate.

Codul de procedură civilă în materia executării silite este foarte riguros și exact având în vedere că o astfel de activitate este de o mare însemnătate care poate produce lezarea intereselor unor persoane.

Din acest punct de vedere art. 663 Cod procedură civilă obligă pe cel care cere executarea silită să știe că acea creanță care se solicită a fi executată este certă, lichidă și exigibilă.

Din punctul său de vedere lichiditatea creanței care i s-a cerut nu a fost stabilită și nici calculată de executorul judecătoresc, care era obligat să facă aplicarea dispozițiilor art. 666 alin. 3 Cod procedură civilă.

Reprezentatul apelantei a mai arătat că, atât executorul judecătoresc cât și creditorul aveau posibilitatea să determine această sumă pe baza unor sume primite anterior în baza aceleiași hotărâri judecătorești care trebuia pusă în executare.

Criticabilă este și maniera în care instanța de fond a stabilit în sarcina sa, cuantumul taxei de timbru și a cauțiunii în această cauză, contrar prevederilor art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 și a celor de la art.718 alin. 2 Cod procedură civilă

Consilier juridic Duzinschi V. a mai arătat că, în dosarele nr._ și_, soluționate de Judecătoria T., instanța a admis contestația la executare pe acest motiv de ilegalitate al încuviințării executării..

Față de cele arătate, reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.

Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 20.01.2015 sub nr._ contestatoarea S.C. T. P. S.A. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatul B. C., solicitând anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 12/2015 al Biroului executorului judecătoresc Ș. A. și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.

În motivarea în fapt a acțiunii, contestatoarea a arătat, în esență, că încuviințarea executării silite s-a realizat de către executorul judecătoresc în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar măsurile dispuse de instanța de judecată cu privire la intimat au fost aduse la îndeplinire în mod corespunzător de societate prin reintegrarea acestuia în funcție și plata unor drepturi salariale.

Contestatoarea a precizat că nu se justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de executare silită și a cerut obligarea intimatului la plata sumei de 1.000 lei cu titlul de daune-interese, motivat de atitudinea acestuia de a exercita presiune asupra societății și de a avea un comportament șicanatoriu și iresponsabil în privința solicitărilor de acordare a drepturilor salariale.

Contestatoarea a achitat și cauțiunea aferentă cererii de suspendare a executării silite în cuantum de 1.365 lei, conform recipisei de consemnare nr._/1 din 4.03.2015, depusă în copie la dosar.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. A precizat că are o creanță certă, lichidă și exigibilă ce rezultă din hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii, iar contestatoarea a refuzat să își îndeplinească în totalitate obligațiile de plată a drepturilor salariale.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reluat în esență susținerile din cererea de chemare în judecată, aducând argumente suplimentare în sensul admiterii acțiunii.

În probațiune instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și efectuarea unei expertize contabile.

A fost depus in copie certificată dosarul de executare silitanr. 12/2015 al Biroului executorului judecătoresc „Ș. A.”.

Asupra cererii de suspendare a executării silite, instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 25.03.2015, în sensul admiterii acesteia.

Soluționând cauza, Judecătoria T. prin Încheierea din data de 08 iulie 2015 a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. T. P. S.A. T., în contradictoriu cu intimatul B. C., ca nefondată.

De asemenea, a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimatului la plata de daune-interese, ca nefondată, și a obligat contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către intimat în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu expert.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, intimatul B. C. a fost angajat al contestatoarei S.C. T. P. S.A. T., iar ca urmare a încetării raporturilor de muncă din inițiativa societății, între părți au avut loc litigii pe rolul instanțelor judecătorești.

Astfel, prin sentința civilă nr. 3992/21.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, instanța a admis în parte acțiunea intimatului având ca obiect contestație decizie concediere și a anulat în parte decizia nr. 132/14.03.2013 emisă de S.C. T. P. S.A. T. numai sub aspectul individualizării sancțiunii disciplinare. Totodată, contestatoarea a fost obligată la reintegrarea intimatului pe postul deținut anterior concedierii prin decizia contestată, precum și să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei de la data concedierii acestuia și până la reintegrarea sa efectivă.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de contestatoare, prin decizia civilă nr. 164/CM/29.04.2104 a Curții de Apel C..

Prin sentința civilă nr. 1837/13.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, instanța a admis în parte acțiunea intimatului având ca obiect contestație decizie de concediere și a anulat în parte decizia nr. 31/14.05.2014 emisă de S.C. T. P. S.A. T., ca netemeinică și nelegală. Totodată, contestatoarea a fost obligată la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul în perioada cuprinsă între data de 14.05.2014 și data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Prin cererea depusă la data de 12.01.2015 intimatul a solicitat Biroului executorului judecătoresc „Ș. A.” punerea în executare silită a titlurilor executorii, fiind constituit dosarul de executare nr. 12/2015.

Prin încheierea din data de 12.01.2015 executorul judecătoresc a admis cererea creditorului și a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei S.C. T. P. S.A. conform titlurilor executorii, pentru recuperarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei de la data concedierii acestuia și până la reintegrarea sa efectivă, cât și pentru perioada 14.05.2014 și până la data rămânerii definitive a titlurilor executorii.

La data de 13.02.2015 executorul judecătoresc a comunicat încheierea de încuviințare a executării silite contestatoarei și intimatului.

Din înscrisurile depuse la dosar de contestatoare a rezultat că efectuarea unor plăți către intimat prin dispozițiile de plată nr. 38/16.01.2014 în sumă de 2497 lei și nr. 213/12.03.2014 în sumă de 4177 lei.

Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert F. C. I. s-a stabilit cuantumul exact al sumelor reprezentând drepturile salariale cuvenite intimatului potrivit contractului colectiv de muncă și conform celor două hotărâri judecătorești, pentru perioadele 18.03.2103 – 13.05.2104 și respectiv 14.05.2014 – 18.11.2014, actualizate cu indicele de inflație.

Totodată, s-a arătat că suma ce trebuie plătită de angajator cu titlul de drepturi salariale, prin diferența dintre totalul drepturilor cuvenite în baza hotărârilor judecătorești și cele achitate cu dispozițiile de plată nr. 38/16.01.2014 și nr. 213/12.03.2014 este de 20.459 lei.

În drept, potrivit art. 711 alin. 1 din codul de procedură civilă „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”, iar conform prevederilor alin. 3 „de asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale”.

Din analiza motivelor expuse în cererea de chemare în judecată, a rezultat că principala critică adusă de contestatoare se referă la inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile, situație în care, în opinia sa, încuviințarea executării silite s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 662 și art. 663 din Codul de procedură civilă, argumente care însă nu pot fi primite de instanță.

Sub acest aspect, potrivit art. 662 alin. 1 din Codul de procedură civilă „executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă”, iar conform dispozițiilor alin. 2 - 4 ale aceluiași articol, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Instanța a constatat că prin cele două hotărâri judecătorești ce constituie titlurile executorii s-a stabilit în mod cert obligația contestatoarei de a achita intimatului sume cu titlul de drepturi salariale, iar hotărârile conțineau elemente care permiteau stabilirea obiectului creanței, în condițiile în care s-a dispus obligarea la plata unor despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat angajatul. În același timp, obligația de plată era ajunsă la scadență, întrucât sentințele pronunțate erau executorii.

Fiind vorba de drepturi salariale pentru perioade determinate prin hotărâri judecătorești pronunțate în litigii în care a fost parte, contestatoarea S.C. T. P. S.A. avea în mod cert posibilitatea de a realiza un calcul al acestora și a-și îndeplini de bună voie obligațiile stabilite prin titlurile executorii, având cunoștință despre conținutul celor două hotărâri judecătorești pronunțate încă din luna octombrie 2014.

Pe de altă parte, legea dă posibilitatea și executorului judecătoresc de a stabili cuantumul acestor sume, astfel cum rezultă din prevederile art. 628 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.”

Ca atare, instanța a constatat că încuviințarea executării silite s-a realizat de către executorul judecătoresc cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în baza titlurilor executorii ce conțineau o creanță certă, lichidă și exigibilă, nefiind incidente ale cauze din cele de la art. 665 alin. 5 din Codul de procedură civilă care să fi constituit impedimente la încuviințare.

Față de argumentele expuse, instanța a respins contestația la executare, ca nefondată.

A fost respinsă ca nefondată și cererea contestatoarei privind obligarea intimatului la plata sumei de 1000 lei cu titlul de daune-interese, motivele invocate în susținerea acesteia nefiind întemeiate.

În calitatea sa de creditor în temeiul unor hotărâri judecătorești prin care i s-au conferit drepturi salariale restante, intimatul era îndreptățit să inițieze procedurile de executare silită, astfel cum rezultă și din prevederile art. 662 alin2. Din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

Pe cale de consecință, nu s-a putut considera că demersurile întreprinse de intimat în vederea recuperării sumelor datorate de contestatoare ar constitui o presiune asupra societății sau ar reprezenta un comportament șicanatoriu și iresponsabil aducând prejudicii societății, așa cum s-a susținut prin acțiune.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în sensul că „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Pe cale de consecință, a fost obligată contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către acesta în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu expert, cheltuieli dovedite prin chitanțele depuse la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel contestatoarea S.C. T. P. S.A., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.

A arătat apelanta că instanța de fond și-a argumentat respingerea contestației în principal pe raportarea motivelor sale din contestație la textele de lege care stabilesc condițiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească orice creanță pentru a putea fi executată silit - certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea - ori aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ și nu selectiv. Atât prin contestație, cât și prin răspunsul la întâmpinare și notele noastre scrise la dezbaterile pe fond a susținut și argumentat temeinic că încuviințarea executării hotărârilor judecătorești nu îndeplinește condițiile legale, executorul judecătoresc încălcând, printre altele, și dispozițiile art. 665 (3) din Codul de procedură civilă, care prevăd imperativ că încheierea de încuviințarea a executării trebuie să cuprindă suma de executat atunci când este determinabilă. Ori această sumă putea fi stabilită chiar și aproximativ de executor, împreună cu intimatul-creditor, deoarece instanța a apreciat că “hotărârile conțineau elemente care permiteau stabilirea obiectului creanței”, iar intimatul-creditor cunoștea și primise anterior despăgubiri în temeiul hotărârilor judecătorești pentru anumite perioade. în acest context și invocarea de către instanță a prevederilor art. 628 (2) din Codul de procedură este eronată, deoarece acestea se referă la alte sume accesorii debitului de bază determinabil.

Consideră apelanta că, pe astfel de motive de nelegalitate și-au motivat hotărârile și completele de judecată care au soluționat prin admitere contestațiile sale la executare în dosarele nr._ și_, cu același obiect și pentru situații similare, încuviințările de executare fiind pronunțate tot de B.E.J. Ș. A..

Din alt punct de vedere, instanța de fond nu a dat valoare probelor depuse la dosar și nu a făcut o legătură juridică între cele două hotărâri judecătorești puse în executare în acord cu situația de fapt reală existentă în societate: prima hotărâre nu putea fi pusă în executare decât pentru perioada 18.03- 31.07.2013, dată până la care posturile de șoferi au ființat în societate, iar prin cea de-a doua s-a dispus plata drepturilor de la data de 14.05.2014, când s-a emis decizia de concediere individuală și nicidecum de la data de 01.08.2013, deoarece creditorul-intimat nu a solicitat instanței repunerea în situatia anterioară prin cererea de anulare a acestei decizii. Prin urmare, constată apelanta că instanța de fond nu a reținut printre considerente situația de fapt argumentată și probată de în executarea celor două hotărâri, față de care trebuia să respingă încuviințarea executării silite.

Procedând în acest mod, instanța de fond nu a făcut decât să gireze o gravă atingere adusă patrimoniului societății sale, să ignore dreptul unui angajator de a-și organiza și conduce activitatea conform obiectivelor și intereselor sale economice și să susțină comportamentul antidisciplinar al unui salariat la locul de muncă, deoarece, inițial, intimatul-creditor a fost concediat disciplinar împreună cu alți colegi ai dumnealui, care, la rândul lor au solicitat executări silite identice.

Mai consideră apelanta că societatea sa nu datorează intimatului-creditor suma de bani stabilită prin raportul de expertiză efectuată în acest dosar, deoarece nefiind repus în situația anterioară, scriptic și faptic, acesta nu a mai fost salariatul societății și nu a mai prestat niciun minut de muncă în folosul nostru.

În ce privește incorectitudinea și nelegalitatea acestei executări silite și în legătură cu cele arătate la pct. 1 de mai sus solicită a se observa comentariile și susținerile sale de la lit. A a notelor scrise aflate la dosar, în care a caracterizat încuviințarea executării, dar a arătat și situația incomodă, neplăcută și atipică în care a fost pusă instanța de a calcula taxele de timbru și a cauțiunii la valoarea unor sume pe care societatea le plătise intimatului și nicidecum la valoarea unei creanțe certe și lichide rezultate din titlul executoriu .

A mai arătat apelanta că, insistă și în menținerea celorlalte două capete de cerere ale contestației - obligarea intimatului la plata de daune-interese si cheltuieli de judecată - deoarece, așa cum a arătat în contestație și în notele scrise, aceste cereri sunt justificate, societatea nefiind dispusă să facă cheltuieli fără o temeinică și corectă motivație, contribuind la îmbogățirea fără justă cauză a creditorului-intimat.

În concluzie, apelanta a solicitat anularea încheierii din data de 08.07.2015 a Judecătoriei T. pronunțată în dosarul civil nr._ și, prin efectul devolutiv al apelului, să rejudece cauza pe fond și să admită contestatia la executare împotriva încheierii din data de 12.01.201R a B.E.J. Ș. A. pronunțată în dosarul de executare nr. 12/2015.

Totodată a solicitat obligarea intimatului și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 ș.u. din Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul, B. C., deși legal citat nu a formulat întâmpinare în termen procedural legal.

Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat potrivit celor ce succed:

În fapt, intimatul B. C. a fost angajat al contestatoarei S.C. T. P. S.A. T..

Prin Încheierea nr. 12/12.01.2015 emisă de B. S. A. a fost încuviințată cererea de executare silită a sentințelor civile nr. 3992/21.10.2013 și nr. 1837/13.10.2014 ale Tribunalului T..

Prin sentința civilă nr. 3992/21.10.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului T., definitivă prin decizia civilă nr. 164/CM/29.04.2104 a Curții de Apel C., s-a dispus anularea parțială a deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă încheiat de apelantă și intimat numai sub aspectul individualizării sancțiunii disciplinare, astfel că s-a hotărât reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior concedierii, angajatoarea fiind obligată să plătească salariatului sancționat o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei de la data concedierii acestuia și până la reintegrarea sa efectivă.

Cu privire la criticile aduse în apel, constând în faptul că a fost încuviințată executarea silită a unor crenațe care nu au caracter cert, lichid și exigibil, tribunalul reține că, potrivit art. 662 din Codul de procedură civilă, ,, (1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.”

Or, creanțele ce derivă din cele două hotărâri judecătorești îndeplinesc în mod cumulativ cele trei condiții necesare executării lor silite. Existența creanțelor rezultă din cuprinsul celor două hotărâri în care sunt prevăzute elementele necesare determinării cuantumului astfel că, prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert F. C. I., s-a stabilit întinderea drepturilor salariale cuvenite intimatului pentru perioadele 18.03.2013 – 13.05.2104 și respectiv 14.05.2014 – 18.11.2014, actualizate cu indicele de inflație.

Faptul că prin încheiere de încuviințare a executării silite nu este indentificată în concret suma ce face obiectul executării nu constituie un motiv de nulitate a executării silite.

Este adevărat că, potrivit art. 665 din Codul de procedură civilă, în redactarea în vigoare la data încuviințării executării, ,,Încheierea va cuprinde, […..], arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile […..].”, fapt care ar justifica susținerea că încuviințarea executării este admisibilă numai în situația unei creanțe determinate. Un atare punct de vedere vine în contradicție cu prevederile art. 662 din Codul de procedură civilă, din interpretarea cărora rezultă că executarea silită este permisă și în situația unei creanțe determinabile, determinarea urmând a se realiza în cadrul procedurii de executare silită, prin efectuarea unei expertize tehnice, cum este cazul în speță.

Legat de perioadele pentru care sunt stabilite despăgubirile, se reține că, în procedura de executare silită având ca obiect hotărâri judecătoreaști, nu se poate interveni asupra fondului litigiilor în urma cărora au fost pronunțate acestea, fiind inadmisibilă o contestare a titlului. Prin cele două sentințe civile ce fac obiectul executării silite sunt prevăzute perioadele pentru care intimatului i se cuvin despăgubirile, respectiv de la data concedierii până la data reintegrării efective. Ca atare nu pot fi avute în vedere alte perioade.

Susținerea că intimatul nu a prestat muncă astfel că nu i se cuvin drepturile bănești constituie de asemenea o apărare referitoare la fondul titlurilor și care nu poate fi analizată în această procedură.

În considerarea motivelor de fapt și de drept prezentate, tribunalul reține că sentința apelată este legală și temeinică astfel că va respinge apelul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul civil formulat de apelanta – contestatoare . T., cu sediul în T., .. 7, jud. T., împotriva Încheierii din data de 08.07.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. C., cu domiciliul ales la Sindicatul Liber al Salariaților . din T., ., jud. T. având ca obiect contestație la executare +suspendare executare, ca neîntemeiat

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

L. D. P. L. N. B. F. V.

Red.sent.civ.jud.G.N..

Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L./19.11.2015

Tehnored.gref.B.F.V./19.11.2015./4 ex.

.. apelant/1 ex. intimat

← Plângere contravenţională. Decizia nr. 880/2015. Tribunalul...		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1222/2015. Tribunalul TULCEA →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 962/2015. Tribunalul TULCEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 962/2015. Tribunalul TULCEA