Fond funciar. Decizia nr. 650/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 650/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-10-2012 în dosarul nr. 650/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 650/2012
Ședința publică de la 17 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții intervenienți în interes propriu . și C. L. AL C. M. ambii cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.1559/21.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. L. P. S. D. P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M. cu sediul în ., intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ P. S. D. P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea și intimata intervenientă R. NAȚIONALĂ A P. R. - DIRECȚIA S. TULCEA, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10 octombrie 2012, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 15.02.2012 sub nr._, reclamanta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea anularea prevederilor art. 2 din Hotărârea nr. 1/18.01.2012 și obligarea pârâtei la revalidarea documentației, așa cum a fost întocmită de C. locală M., ce cuprinde tabelul întocmit conform Anexei 14 din H.G. nr. 890/2005 și planul cadastral, cu 48 de poziții și suprafața totală de 2059,863 ha pășune, rezultând o majorare a izlazului comunal cu 688,363 ha prin includerea suprafeței de 273,676 ha teren din ./1 Amenajarea S. Păpădia.
În fapt, s-a arătat că prin Decizia nr. 312/31.05.1991 a Prefecturii Județului Tulcea a fost validat izlazul C. M.. Ulterior, ca urmare a măsurătorilor efectuate de către persoane autorizate, s-a constatat că suprafețele menționate în acea decizie nu corespund realității din teren. Astfel, C. locală M. a propus Comisiei județene Tulcea radierea a 30 de poziții cu suprafața de 647,90 ha pășune, care nu se mai regăseau în documentația aprobată de O.C.P.I. Tulcea și revalidarea tabelul nominal întocmit conform Anexei nr. 14 din H.G. nr. 890/2005 în sensul majorării izlazului comunal cu suprafața de 688,363 ha, rezultând o suprafață totală de 2059,863 ha pășune. P. Hotărârea nr. 1/18.01.2012 a fost aprobată radierea celor 30 de poziții cu suprafața de 647,90 ha pășune din tabelul întocmit în conformitate cu anexa 16 și a fost revalidată documentația dar numai pentru o suprafață de 1786,187 ha pășune, rezultând o majorare a izlazului comunal cu o suprafață de 414,687 ha față de 688,363 ha., așa cum s-a solicitat. S-a mai arătat că suprafața de 273,676 ha menționată la poziția 20 din tabel, a fost proprietatea Consiliului Popular al C. M., așa cum rezultă din adresele nr._/20.12.1979 și 1223//23.12.1979; acest teren a fost transmis din administrarea Biroului executiv al Consiliului popular al comunei M. în administrarea directă a Centralei Deltei Dunării Tulcea, potrivit Dispoziției nr. 407/29.07.1980. S-a concluzionat astfel că, terenul în suprafață de 273,676 ha din . S. Păpădia a aparținut Consiliului popular al comunei M. iar în aceste condiții este justificată solicitarea privind anularea prevederilor art. 2 din Hotărârea nr.1/18.01.2012 a Comisiei județene Tulcea și reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 169/1997, a Legii nr. 1/2000, HG 1172/2001 și H.G. nr. 890/2007.
C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes legitim. S-a arătat că prin H.C.J nr. 1/2012, s-a revalidat Anexa 14 din H.G. nr. 890/2005, întocmită de către C. locala M., cuprinzând reconstituirea islazurilor comunale, conform prevederilor legii, care vor fi date în administrarea consiliilor locale, unități administrativ-teritoriale constituite in baza Legii nr. 215/2001. De asemenea, s-a formulat cerere de chemare în judecată, conform prevederilor art. 57 Cod procedură civilă, a Regiei Naționale a P. R. - Direcția S. Tulcea, motivându-se că terenul din . Amenajării Silvice Păpădia, aparține domeniului public de interes național.
. local al comunei M. au formulat cerere de intervenție în înteres propriu, prin care s-a solicitat, de asemenea, anularea prevederilor art. 2 din Hotărârea nr. 1/18.01.2012 și obligarea pârâtei la revalidarea documentației, așa cum a fost întocmită de C. locală M., ce cuprinde tabelul întocmit conform Anexei 14 din H.G. nr. 890/2005 și planul cadastral, cu 48 de poziții și suprafața totală de 2059,863 ha pășune, rezultând o majorare a izlazului comunal cu 688,363 ha prin includerea suprafeței de 273,676 ha teren din . S. Păpădia.
În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că, urmare a măsurătorilor efectuate de către persoane autorizate, s-a constatat că suprafețele menționate în Decizia nr.312/31.05.1991 a Prefecturii Județului Tulcea privind validarea izlazului C. M., nu corespund realității din teren. D. urmare, C. locală M. a propus Comisiei județene Tulcea radierea a 30 de poziții cu suprafața de 647,90 ha pășune care nu se mai regăseau în documentația aprobată de O.C.P.I. Tulcea și revalidarea tabelul nominal întocmit conform Anexei nr. 14 din H.G. nr. 890/2005 în sensul majorării izlazului comunal cu suprafața de 688,363 ha, rezultând astfel o suprafață totală de 2059,863 ha pășune. Urmare acestor demersuri a fost adoptată Hotărârea nr. 1/18.01.2012 prin care a fost aprobată radierea celor 30 de poziții cu suprafața de 647,90 ha pășune din tabelul întocmit în conformitate cu anexa 16 și a fost revalidată documentația dar numai pentru o suprafață de 1786,187 ha pășune, rezultând o majorare a izlazului comunal cu o suprafață de 414,687 ha față de 688,363 ha solicitate. Această diferență a rezultat ca urmare a respingerii nemotivate a includerii în tabelul întocmit conform Anexei nr.14 a suprafeței de 273,676 ha menționată la poziția 20 din tabel. S-a mai arătat faptul că, suprafața în cauză a fost proprietatea Consiliului Popular al C. M., așa cum rezultă din adresele nr._/20.12.1979 și 1223/23.12.1979; prin Dispoziția nr. 407/29.07.1980, terenul a fost transmis din administrarea Biroului executiv al Consiliului popular al comunei M. în administrarea directă a Centralei Deltei Dunării Tulcea, concluzionându-se că, terenul în suprafață de 273,676 ha din ./1 - Amenajarea S. Păpădia a aparținut Consiliului popular al comunei M. și deci a făcut și face parte din domeniul comunei M..
R. Națională a Padurilor R. - Direcția S. Tulcea – a formulat note scrise, prin care s-a arătat că suprafața de teren de 273,676 ha aparține domeniului public de interes național, titularul dreptului de proprietate fiind statul roman - R. Naționala a P. R. prin Direcția S. Tulcea exercitând dreptul de administrare asupra terenurilor incluse în fondul național proprietate publică de stat pe teritoriul județului Tulcea. De asemenea, s-a învederat că, potrivit art. 5 alin 1 din Legea nr. 213/1998 coroborat cu dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile incluse în amenajamentele silvice la 01.01.1990, sunt proprietate de stat. La pct. 4 din lista anexă la Legea nr.213/1998 se arată în mod expres că pădurile și terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producție ori de administrare silvică, incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier național și nu sunt proprietate privată, fac parte din domeniul public al statului și statul este titularul dreptului de proprietate. S-a mai arătat faptul că, terenul în speță nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată în temeiul Legii nr. 18/1991 cu modificările si completările ulterioare. Conform art. 5 din Codul Silvic identificarea terenurilor care constituie fondul forestier național se face în baza amenajamentelor silvice existente la data adoptării codului silvic. Terenul în suprafață de 273,676 ha din tarlaua 38 . situat conform prevederilor amenajamentului silvic în U.P. III M. și este format din mai multe unități amenajistice evidențiate distinct.
P. sentința civilă nr. 1559/21.05.2012 pronunțată în dosarul_, Judecătoria Tulcea a admis excepția lipsei de interes, invocată de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea, și a respins atât acțiunea reclamantei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, cât cele formulate de intervenienții în interes propriu . local al comunei M., ca nefondate.
S-a reținut de către instanța de fond în ceea ce privește excepția lipsei de interes legitim invocată de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea prin întâmpinarea că, autoritatea publică cu activitate administrativă este C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., iar C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea este autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională (conform art. 52 din Legea nr. 18/1991).
A arătat judecătorul primei instanțe că, potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991, hotărârea comisiei județene se comunică celor interesați, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, acesta reținând că Hotărârea nr. 1/18.01.2012 – a fost comunicată către O.C.P.I. Tulcea, Comisiei comunale M. și Regiei Naționale a P. - Direcția S. Tulcea (art.5 din hotărâre).
În opinia instanței de fond, comunicarea hotărârii către C. locală de fond funciar M., nu conferă legitimitate interesului procesual, acest inters reprezintând o condiție de ordin subiectiv, ce reprezintă folosul practic, material sau moral pe care-l urmărește cel care promovează acțiunea, iar ceea ce caracterizează din punct de vedere procesual interesul de a uza de acțiunea în justiție, este principiul necesității practice a acțiunii și a autonomiei dreptului la acțiune, astfel că, dacă cel interesat n-ar recurge la valorificarea dreptului în instanță, s-ar expune unui prejudiciu inevitabil.
A reținut prima instanță că, în procedura de adoptare a Hotărârii nr. 1/18.01.2012, C. locală de fond funciar M. și-a îndeplinit diligențele funcționale prevăzute de H.G. nr. 890/2005 și nicidecum nu a urmărit realizarea vreunui interes propriu, terenul aferent islazului comunal trecând în proprietatea comunei M., potrivit Legii nr. 18/1991 și în administrarea Consiliului local al comunei M., potrivit H.G. nr. 890/2005 și că de altfel, comisiei locale nici nu îi este recunoscut dreptul de a ataca în instanță hotărârile comisiei județene, întrucât într-o atare manieră s-ar încălca principiul ierarhiei administrative instituită de legiuitor.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut de către instanța de fond că prin art. 2 la Hotărârea nr. 1/18.01.2012 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea s-a respins includerea în tabelul nominal întocmit în conformitate cu Anexa nr. 14 din H.G. nr. 890/2005 a suprafeței de 273,676 ha din . silvică Păpădia.
Instanța a reținut că islazul comunei M. a fost validat inițial în Anexa nr. 16 întocmită în conformitate cu prevederile H.G. nr. 131/1991 cu suprafața totală de 1371,50 ha prin Decizia nr.312/31.05.1991 a Prefecturii județului Tulcea. Ulterior, la nivelul comunei M. s-au efectuat măsurători cadastrale și s-a constatat că, suprafața validată nu corespunde cu situația de fapt, sens în care Comisia comunală de fond funciar M. a pretins Comisiei județene de fond funciar, revalidarea islazului comunal.
Astfel, a constatat prima instanță că din Anexa nr. 16 (întocmită potrivit HG nr. 131/1991) validată prin Decizia nr.312/31.05.1991 se regăsesc în Anexa nr.14 (întocmită potrivit HG 890/2005) doar 17 poziții care însumează o suprafață totală de 1228,1896 ha., care nu cuprinde și suprafața de 273,676 ha, amplasată în tarlaua 38 . sub denumirea Amenajarea silvică Păpădia.
Privitor la regimul juridic al acestei suprafețe de teren, s-a reținut de către instanță că, potrivit pct. 4 din Anexa nr.1 la Legea nr.213/1998, domeniul public al statului cuprinde […] pădurile și terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producție ori de administrație silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier național și nu sunt proprietate privată.
Instanța de fond a mai reținut și dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice.
A arătat judecătorul primei instanțe că prin adresa nr. 2971/23.04.2012 a Regiei Naționale a P. - Direcția S. Tulcea, se atestă faptul că incinta silvică Păpădia este formată din pădure și plantații cuprinse în unitățile amenajistice 2-5, 7-11, 13,16-18, aferente parcelei 590/1 din tarlaua 390 și faptul că suprafața de 273,676 ha aparține domeniului public de interes național,iar terenul a fost inventariat prin avizul CTAS nr._.03.2011 a Ministerului Mediului și P..
Instanța de fond a apreciat că, deoarece trecerea unui teren din domeniul public al statului în domeniul public al unei comune nu se poate realiza decât prin hotărâre de guvern, conform art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, în mod corect, C. județeană de fond funciar Tulcea a procedat la invalidarea propunerii, iar faptul că terenul aferent Amenajării silvice Păpădia ar fi aparținut comunei M., fiind transmis doar dreptul de administrare către Centrala Delta Dunării - Ocolul Silvic Tulcea (așa cum rezultă din înscrisurile existente la filele 84-90), nu poate fi apreciat în contextul unei operațiuni de validare a islazului comunal .
A arătat prima instanță că hotărârea de validare este documentul în baza căruia se emite ordinul prefectului care, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 2 din HG nr. 890/2005 și care atestă dreptul de proprietate privată asupra terenului și întrucât terenul aferent Amenajării silvice Păpădia aparține domeniului public de interes național – în mod evident, acesta nu poate fi atestat în domeniul privat al comunei M..
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs recurenții-intervenienți în interes propriu . și C. local al comunei M., criticând hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Astfel, învederează recurenții că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic: „Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național”, iar în conformitate cu art. 3 alin. (1) și (2) ale aceleași legi, „fondul forestier național este, după caz, proprietate publică sau privată și constituie bun de interes național, iar dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier național se exercită în conformitate cu dispozițiile prezentului cod”.
Arată în continuare recurenții că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin (1) ale aceluiași cod: „După forma de proprietate, fondul forestier național poate fi: a) fond forestier proprietate publică a statului; b) fond forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale; c) fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice; d) fond forestier proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale, iar confirm alin. (2) „Fondul forestier proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale cuprinde pășunile împădurite, incluse în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, care, prin efectul prezentului cod, se includ în fondul forestier național”.
Sunt invocate de către recurenți în susținerea motivelor de recurs și dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, care stipulează la art. 3 alin. (1) că „Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege”, iar la alin. (2) menționează că „Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege”.
Arată în continuare recurenții că, la art. 6 alin (1) al Legii nr. 214/1998 se precizează că: „Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat”, iar potrivit alin. (2) „Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație”. Totodată, conform prevederilor art. (3) „Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului”.
Concluzionează recurenții că, față de prevederile legale invocate, fondul forestier este un bun de interes național și poate avea regim juridic de proprietate publică sau privată a unităților administrativ teritoriale și cuprinde pășunile împădurite, iar domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexa la Legea nr. 213/1998, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege și declarate ca atare prin lege și consideră aceștia că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil pot fi revendicare de foștii proprietari.
Învederează recurenții că deși instanța de judecată a solicitat Direcției Silvice Tulcea să facă dovada inventarierii în domeniul public al statului a suprafeței în cauză, aceasta nu a prezentat nici un act normativ și nu a făcut dovada (așa cum stipulează art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998) că Amenajarea S. Păpădia face parte din domeniul public de interes național.
C. Județeană Tulcea, a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat
De asemenea R. Națională a P. Romsila a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele de nelegalitate și netemeinice invocate, instanța apreciază că recursul formulat de . local al comunei M. județul Tulcea este nefondat
Astfel, în mod corect instanța de fond, pe baza documentației prezentate, a apreciat că acțiunea reclamantei privind anularea prevederilor art. 2 din hotărârea nr. 1/18.01.2012 și obligarea pârâtei C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la revalidarea documentației este neîntemeiată.
În ceea ce privește suprafața de 273,776 ha, cu privire la care reclamanta a solicitat includerea acesteia în suprafața izlazului comunei M., aceasta este situată conform prevederilor amenajamentului silvic in UP III – Ocolul Silvic M., fiind inventariată in domeniul public de interes național prin avizul CTAS nr._.03.2011 al Ministerului Mediului si P..
Or, trecerea unei suprafețe de teren din domeniul public al statului, în domeniul public al unei comune, nu se poate realiza decât prin hotărâre de guvern în conformitate cu prevederile art. 9 al. 1 din Legea nr. 213/1998
Potrivit anexei 6 la H.G. nr. 131/1991, anexă validată prin decizia nr. 312 din 31 mai 1991 a Prefecturii Județului Tulcea, prin care este validată suprafața de teren ce reprezintă izlazul comunei M., aceasta este în suprafață totală de 1371,50 ha. Ulterior, după efectuarea unor măsurători cadastrale în ceea ce privește . nu a mai corespuns cu situația de fapt, astfel încât s-a solicitat Comisiei județene de fond funciar revalidarea suprafeței cu destinația de izlaz comunal.
A rezultat astfel că, din suprafața inițială de 1371,50 ha izlaz comunal, în prezent este inventariată o suprafață de 1228,1896 ha în care nu este inclusă și suprafața de 273,676 ha, cunoscută sub denumire de Amenajarea S. Păpădia.
Întrucât regimul juridic al acestei suprafețe de teren cuprins în amenajamentul silvic la 1 ianuarie 1990 nu s-a schimbat, acesta având în continuare destinația de fond forestier, în mod legal nu a fost inclus în anexa 16 validată de C. județeană de fond funciar, prin decizia nr. 312/1991 a Prefecturii Județului Tulcea.
P. urmare, în mod corect instanța a apreciat că suprafața de teren de 275,776 ha aparține domeniului public de interes național, titularul dreptului de proprietate fiind Statul Român - R. Națională a P. R. prin Direcția S. Tulcea, Ocolul Silvic Tulcea exercitând dreptul de administrare asupra terenurilor incluse în fondul național proprietate publică de stat pe teritoriul județului Tulcea.
Potrivit listei anexe la Legea nr. 213/1998, pct. 4, actualizată, pădurile și terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producție ori de administrare silvică... incluse în amenajamentele silvice care fac parte din fondul forestier național și nu sunt proprietate privată, fac parte din domeniul public al stratului, ori terenul în cauză nu a făcut obiectul reconstituiri dreptului de proprietate privată în temeiul Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare
P. urmare, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 și 2 Cod pr. civilă se va respinge recursul formulat, ca nefondat.
Pe cale de consecință, va fi menținută hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat recurenții-intervenienți în interes propriu . P. și C. L. AL C. M., ambii cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1559/21.05.2012, pronunțată de Judecătoria Tulcea în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. L. P. S. D. P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M., cu sediul în ., intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ P. S. D. P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea și intimata intervenientă R. NAȚIONALĂ A P. R. - DIRECȚIA S. TULCEA, având ca obiect fond funciar, ca nefondat.
Mențiune hotărârea atacată, a fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
C. B.
Jud. fond I.V.
Redactat jud. V.A./15.11.2012
Tehnoredactat gref. G.R./22.11.2012/2 ex.
| ← Cereri. Decizia nr. 679/2012. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 663/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
