Plângere contravenţională. Decizia nr. 696/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 696/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 696/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 696
Ședința publică de la 24 Octombrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenta-petentă G. F.-C. G. prin G. F. SECȚIA TULCEA, cu sediul procesual ales în mun. Tulcea, stzr. Portului, nr. 26, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1420 din data de 08.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriul cu intimata ., cu sediul în loc. Eforie Nord, .. 15, jud. C..
Procedura legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-petentă prin consilier juridic M. L. A., care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că termenul de judecată s-a acordat pentru lipsa de apărare a intimatei, după care:
La interpelarea instanței, recurenta-petentă prin reprezentant, având cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Recurenta-petentă prin reprezentant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul de a se respinge plângerea contravențională și de a se menține în totalitate procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ca fiind temeinic și legal, arătând că intimata avea obligația de a ștampila registrul special la organul fiscal competent în administrarea punctului de lucru, respectiv AFP Tulcea, aceasta trebuia să declare punctul de lucru la Administrația Finanțelor Publice Tulcea,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
P. plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 3.11.2011 sub nr._, petenta contestatoare S.C. „D.” S.R.L., prin avocat A. C., a solicitat, în contradictoriu cu intimata G. F. – C. G., prin secția Tulcea, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la 28.10.2011.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat, în esență, că are ca obiect de activitate jocurile de noroc și pariuri, având deschis un punct de lucru în ..
A mai arătat petenta, raportat la prima contravenție pentru care a fost sancționată, că registrul încasărilor zilnice și lunare a fost vizat la organul fiscal competent cu administrarea din punct de vedere fiscal a societății, respectiv Administrația Finanțelor Publice (în continuare A.F.P., brevitatis causa) Eforie Nord.
Cu privire la a doua contravenție, petenta a susținut că pe toate mărcile de control era inscripționată data, compusă din ziua, luna și ora (27.10.11 – numărul 11 reprezentând ora).
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului Ministerul Finanțelor Publice nr. 52/10.01.2011, O.U.G. nr. 870/2009 și OG 2/2001.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare și a comunicat copii certificate de pe nota explicativă nr. 669/28.10.2011, nota de constatare . nr._ încheiată la 27.10.2011, nota explicativă nr. 639/27.10.201, trei mărci de control.
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 33, 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petentă și proba testimonială cu martora A. M., audiată la 9.04.2012, apreciind că aceste dovezi sunt pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
La 30.04.2012, petenta a depus la dosar copia adresei nr._/4.02.2012 eliberată de către Ministerul Finanțelor Publice.
P. sentința civilă nr. 1420 din 08.05.2012 a Judecătoriei Tulcea a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. „D.” S.R.L. Eforie Nord, anulat în parte procesul-verbal de contravenție . nr._ din 28.10.2011, în ceea ce privește sancționarea petentei în raport de neîndeplinirea obligației de ștampilare a registrului privind situația încasărilor zilnice de către organul fiscal competent în administrarea punctului de lucru, contravenție prevăzută de art. 76 alin. 2 lit. b din H.G. nr. 870/2009; a fost exonerată în parte petenta de sancțiunea amenzii de 10.000 lei, menținută sancțiunea avertismentului și sancțiunea amenzi în cuantum de 2.000 lei aplicată petentei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimată la 28.10.2011 contestatoarea S.C. „D.” S.R.L. Eforie Nord a fost sancționată contravențional cu un avertisment și două amenzi, în cuantum de 10.000 lei și respectiv 2.000 lei, reținându-se, în urma unui control efectuat la 27.10.2011 la aparatele „Slot Machine”, în incinta barului aparținând S.C. „Ralisi .. din . Ț. A. nu avea încheiat contract de muncă, că registrul privind „Situația încasărilor zilnice” nu era ștampilat de către organul fiscal competent în administrarea punctului de lucru – A.F.P. Tulcea și că biletele de intrare nu aveau înscrisă ora emiterii pe datieră, faptele fiind prevăzute de art. 5-7 din O.G. nr. 2/2001, art. 76 alin. 2 lit. b) din H.G. nr. 870/2009 republicată și art. 76 alin. 2 lit. c) din H.G. nr. 870/2009, republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea opera de plin drept (ope legis).
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
A arătat judecătorul primei instanțe că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002), iar forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
A mai arătat prima instanță că în analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile care au fost încălcate au drept scop garantarea reglementărilor privitoare la obligația agenților economici de a organiza și a conduce contabilitatea și evidența proprie, adaptată la specificul activității, iar persoana sancționată conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001 are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, iar petenta nu a contestat decât comiterea ultimelor două fapte, pentru care i s-au aplicat amenzi.
Raport la împrejurarea că registrul privind „Situația încasărilor zilnice” nu era ștampilat de către organul fiscal competent în administrarea punctului de lucru – A.F.P. Tulcea, prima instanță a reținut, în acord cu adresa nr._/4.02.2012 eliberată de către Ministerul Finanțelor Publice, că organul fiscal competent în administrarea punctului de lucru, menționat de prevederile art. 23 alin. 4 din H.G. 870/2009 nu este A.F.P. Tulcea, ci A.F.P. C., pe raza căruia contestatoarea își are sediul, situat în loc. Eforie Nord, .. 15, județul C., iar în sensul celor arătate, punctul de lucru, ca dezmembrământ constituit în structura contribuabilului, este asimilat unui sediu secundar, definit de art. 74 alin. 3 și 4 Cod procedură fiscală (O.G. nr. 92/203 cu modificările și completările aferente datei redactării procesului-verbal, 28.10.2011) ca „locul prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit și altele asemenea.”
A învederat instanța de fond că obligația de a fi declarate de către contribuabil sediile secundare, instituită de art. 74 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, este distinctă de obligația de înregistrare fiscală, impusă de art. 72 Cod procedură fiscală, întrucât sediile secundare nu sunt subiecte de drept fiscal, excepția fiind constituită de sediile secundare plătitoare cu minimum 5 persoane care realizează venituri din salarii sau venituri asimilate salariilor, potrivit art. 74 alin. 5 Cod procedură fiscală, raportat la art. 32 alin. 7 din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale.
În speța dedusă judecății, instanța a apreciat că nu s-a dovedit că punctul de lucru al contestatoarei din . un minim de 5 salariați, astfel încât acestuia nu îi revine obligația de înregistrare fiscală la A.F.P. Tulcea, iar declararea sediului secundar s-a realizat la organul fiscal competent, respectiv A.F.P. C., care a vizat registrul mai sus menționat, astfel încât nu se află în ipoteza instituită de art. 34 alin. 2 Cod procedură fiscală, potrivit căruia „competența pentru înregistrarea fiscală a sediilor secundare ca plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află situate acestea”,întrucât nu este întrunit criteriul minimului de 5 angajați ai sediului secundar din . cu prevederile art. 32 alin. 7 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Ca atare, instanța a considerat că organul fiscal competent cu administrarea obligațiilor datorate de contestatoare este A.F.P. C., iar nu Tulcea, motiv pentru care sancțiunea amenzii de 10.000 lei aplicată pentru fapta reținută la pct. 2 din procesul verbal de contravenție este nelegală.
În ceea ce privește faptul că biletele de intrare nu aveau înscrisă ora emiterii pe datiera aplicată mărcilor de control, contravenție prevăzută de art. 76 alin. 2 lit. c), raportat la art. 76 alin. 2 lit. v) din H.G. nr. 870/2009 republicată, s-a reținut că această situație de fapt a fost constatată nemijlocit, prin propriile simțuri, de către agentul constatator, iar apărările contestatoarei în sensul că numărul „11” din „27.10.11” ar reprezenta ora, iar nu anul emiterii biletelor nu au fost primite, apreciindu-se că acestea nu sunt de natură a exonera petenta de angajarea răspunderii contravenționale.
A arătat judecătorul primei instanțe că, dacă s-ar accepta ipoteza că ultimele două cifre reprezintă ora, ar rezulta că din conținutul datei lipsește anul, fiind o chestiune de notorietate că orice dată este compusă din trei elemente esențiale: ziua, luna și anul
A considerat instanța că interpretarea dată de contestatoare nu poate fi primită, întrucât s-ar încălca scopul avut în vedere de legiuitor, care constă în determinarea cu exactitate a coordonatelor temporale în care au fost utilizate mărcile și biletele de intrare, iar dacă s-ar accepta ipoteza că legiuitorul nu a intenționat ca data să conțină și anul, ar însemna că nici menționarea lunii nu este obligatorie, pentru că s-ar tinde spre concluzia că data este compusă exclusiv din ziua emiterii, în contradicție cu ansamblul reglementării (interpretarea sistemică) și finalitatea actului normativ (interpretarea teleologică a normei juridice). Din aceleași motive, ora ar trebui să conțină și minutul eliberării biletelor de intrare și a mărcilor de control.
Mai mult decât atât, a arătat instanța de fond, criticile aduse de intimată cu privire la caracterul preconstituit (pro causa) al copiilor de pe mărcile de control depuse de contestatoare la 30.04.2011 sunt întemeiate, acestea fiind eliberate la 28 și 29.10.2011, ulterior semnării procesului-verbal în calitate de contravenient (aspect dovedit și de numărul de . mărcilor depuse de contestatoare, care este superior celor existente la momentul controlului, menționate în procesul verbal:_,_,_), iar contestatoarea avea posibilitatea să își confecționeze două dispozitive distincte, cu ajutorul cărora să aplice atât data, cât și ora cerută de norma juridică.
Pentru aceste considerente, instanța și-a format convingerea că a treia contravenție pentru care a fost sancționată petenta există și a fost comisă de aceasta.
Raportat la individualizarea sancțiunii, instanța de fond a reținut că nu este oportună înlocuirea amenzii în cuantum de 2.000 lei cu avertisment, în primul pentru că petenta nu a recunoscut comiterea contravenției și nu și-a asumat responsabilitatea pentru încălcarea normelor financiare-contabile, prin urmare există riscul perpetuării conduitei ilicite din partea contestatoarei, iar în al doilea rând, împrejurarea că ar exista fișe de inventar în care se păstrează mărcile de bilete nu este relevantă, pentru că fișele de magazie/inventar nu constituie documente justificative, în conformitate cu exigențele art. 74 alin. 1 lit. w din H.G. nr. 870/2009, care instituie regula că „organizatorii de jocuri de noroc sunt obligați să păstreze în arhivă toate mărcile de control de la biletele de intrare vândute, pe o perioadă de 5 ani, acestea constituind documente justificative”.
A arătat judecătorul primei instanțe că forța probatorie a fișelor de magazie în materia financiar-contabilă dedusă judecății nu este prevăzută de lege, astfel încât fișele ar putea fi pierdute, întocmite eronat sau lipsi cu desăvârșire, fără ca petenta să răspundă contravențional pentru această faptă, care nu este incriminată și că petentei i s-a aplicat o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege, fără a se putea nega starea de pericol creată pentru valoarea socială protejată prin lege.
Împotriva acestei sentințe organul constatator G. F. – Secția Tulcea a formulat recurs
În motivarea recursului s-a arătat că, urmare a unui control operativ și inopinat efectuat în data de 27 și 28.10.2011 în incinta barului S.C. Ralisicom” S.R.L. situat în localitatea Mahmudia, s-a constat că sunt instalate și în funcțiune 3 aparate cu jocuri de noroc de tip „slot machine” ce aparțin S.C. „D.” S.R.L., acestea fiind exploatate de către Ț. A., angajată a S.C. „Ralisicom” S.R.L.
Arată recurenta că potrivit art. 22 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009 „Nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (5), art. 12 alin. (2) și la art. 21 alin. (2), (3) și (4) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei”, iar potrivit art. 21 alin. (3) „Organizatorii de jocuri de noroc sunt obligați: a) să desfășoare exploatarea activităților pentru care au fost autorizați în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, indiferent de tipul acestora, numai cu personalul utilizat pe baze contractuale și să țină o evidență unitară a activității desfășurate, organizată la nivelul domiciliului fiscal, indiferent de numărul de locații în care se desfășoară activitatea, pentru nerespectarea acestor dispoziții legale referitoare la exploatarea mijloacelor de joc de către personalul angajat al S.C. „D.” S.R.L. comisarii Gărzii Financiare aplicând ca sancțiune principală „avertisment”.
Cu ocazia aceluiași control, arată recurenta, s-a constatat faptul că registrul încasărilor zilnice destinat evidenței încasărilor zilnice de la aparatele de jocuri de noroc seriile nr. NGF041, nr. NGC036 și NGF040 nu era ștampilat de către organul fiscal competent în administrarea punctului de lucru, respectiv A.F.P. Tulcea
Susține recurenta că potrivit art. 76 alin. 1 lit. e) din H.G. nr. 870/2009 „constituie contravenției la regimul exploatării jocurilor de noroc următoarele fapte: [...] e) nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (3), art. 21 alin. (3) și (5), art. 28 alin. (2), art. 29 alin. (3), art. 36, 37, 39, art. 40-41, art. 47, art. 51-53, art. 56, art. 58-59, art. 68, 70, art. 74 alin. (1) lit. a), i), l, m) - q), s) și t), precum și a regulamentului turneului de poker aprobat de comisie, potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) din ordonanța de urgență”
Art. 74 lit. o din H.G. nr. 87/2009 prevede că: „(1) Organizatorii de jocuri de noroc au, în funcție de specificul activității de jocuri de noroc desfășurate, următoarele obligații: [...] să respecte reglementările specifice stabilite în secțiunile aplicabile din prezenta hotărâre, conform tipului de joc autorizat”, iar potrivit art. 18 alin (2) al aceleași hotărâri de guvern, „Exploatarea jocurilor tip slot-machine este permisă numai în incinta unor imobile și numai în condițiile în care spațiul respectiv este înregistrat ca punct de lucru de către organizatorul activității la oficiul registrului comerțului, precum și cu respectarea prevederilor art. 15 alin. (6) din ordonanța de urgență.”
Totodată, precizează recurenta că potrivit prevederilor art. 74 alin. (1) din O.G. nr. 93/2003, „Contribuabilii au obligația de a declara organului fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile, înființarea de sedii secundare [...] în alin. (3) menționându-se că „în sensul prezentului articol, prin sediu secundar se înțelege un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea contribuabilului, cum ar fi birou, magazin, atelier, depozit și altele asemenea”,
Recurenta arată în continuare că petenta avea obligația de a declara sediul secundar de la Mahmudia și la Administrația Finanțelor Publice Tulcea, iar potrivit prevederilor art. 23 lin. (4) din H.G. nr. 870/2009 „Formularele astfel completate vor fi cuprinse într-un registru special, numerotat, legat și ștampilat de către organul de control fiscal competent în administrarea punctului de lucru aparținând organizatorului respectiv”, iar în acest caz, competența de administrare a punctului de lucru situat la Mahmudia revine Administrației Finanțelor Publice Tulcea, întrucât localitatea Mahmudia se află în raza teritorială a județului Tulcea, competența de administrare fiscală revenind Direcției Generale a Finanțelor Publice Tulcea - Administrația Finanțelor Publice Tulcea.
Referitor la sancțiunea aplicată, recurenta precizează că pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la ștampilarea registrului privind încasările zilnice, destinat evidențierii încasărilor zilnice de la aparatele cu jocuri de noroc, de către organul fiscal competent în administrarea punctului de lucru, respectiv D.G.F.P. Tulcea - Administrația Finanțelor Publice Tulcea, comisarii Gărzii Financiare au aplicat sancțiunea minimă revăzută de actul normativ.
Mai arată recurenta că în aceeași dată s-a constatat faptul că operatorul economic a eliberat bilete de intrare către participanții la jocuri de noroc fără ca acestea să aibă înscrie cu datieră ora emiterii biletului de intrare, fiind încălcate astfel dispozițiile art.74 alin. 1 lit. v) din H.G. nr. 870/2009 potrivit cărora „organizatorii de jocuri de noroc caracteristice activității cazinourilor și de jocuri de noroc tip slot-machine au obligația să înscrie cu datieră data și ora emiterii către clint, atât pe marca de control, cât și pe biletul de intrare”, pentru nerespectarea acestor dispoziții legale, comisarii Gărzii Financiare aplicând petentei sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ.
Susține recurenta că, în sentința pronunțată, instanța de fond face confuzie în ceea ce privește organul fiscal la care trebuia ștampilat registrul special și că potrivit art. 23 alin. (4) din capitolul II, secțiunea 1: jocurile tip slot machine din H.G. nr. 870/2009 „Formularele astfel completate vor fi cuprinse într-un registru special, numerota, legat și ștampilat de către organul fiscal competent în administrarea punctului de lucru aparținând organizatorului respectiv.”
În continuare, recurenta invocă dispozițiile art. 74 alin (1) din O.G. nr. 92/2003 potrivit cărora „Contribuabilii au obligație de a declara organului fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile, înființarea de sedii secundare.[...], în alin. (3) al aceluiași articol precizându-se că „În sensul prezentului articol, prin sediu secundar se înțelege un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit și altele asemenea.”
Consideră recurenta că în acest caz, competența de administrare a punctului de lucru situat în Mahmudia revine Administrației Finanțelor Publice Tulcea întrucât localitatea Mahmudia se află în raza teritorială a județului Tulcea, competența de administrare fiscală revenind Direcției Generale a Finanțelor Publice Tulcea - Administrația Finanțelor Publice Tulcea, motiv pentru care petenta avea obligația de a declara sediul secundar de la Mahmudia și la Administrația Finanțelor Publice Tulcea, iar pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la ștampilarea registrului privind încasările zilnice, destinat evidențierii încasărilor zilnice de la aparatele cu jocuri de noroc, de către organul fiscal competent în administrarea punctului de lucru, respectiv D.G.F.P. – Administrația Finanțelor Publice Tulcea, comisarii Gărzii Financiare au aplicat sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ.
Cu privire la soluția dată de instanța de fond, care a apreciat că nu se află în ipoteza instituită de art. 34 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia „competența pentru înregistrarea fiscală a sediilor secundare ca plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor, potrivit legii revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află situate acestea” întrucât nu este întrunit criteriul minim de 5 angajați ai sediului secundar din . cu prevederile art. 32 alin. 7 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale” consideră recurenta că instanța nu a avut în vedere faptul că una dintre sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este și acea pentru că operatorul economic nu avea angajat personal propriu pentru exploatarea aparatelor de joc (art. 22 alin. 1 din O.U.G. nr. 77/2009), astfel că dacă S.C. „D.” S.R.L. ar fi respectat dispozițiile legale referitoare la exploatarea aparatelor de joc și ar fi avut angajat personal propriu avea obligația de a declara la A.F.P. Tulcea, practic cele două contravenții au legătură între ele: obligativitatea angajării de personal propriu atrage obligația de a înregistra punctul de lucru și la administrația financiară din raza teritorială în care își desfășoară activitatea, iar comisarii Gărzii Financiare - secția Tulcea au sancționat operatorul economic pentru faptul că exploatează aparatele de jocuri de noroc fără a avea personal propriu
Mai mult decât atât, consideră recurenta că în soluția pronunțată s-a reținut în mod greșit de către instanța de fond faptul că organul fiscal competent în administrarea obligațiilor datorate de S.C. „D.” S.R.L. este A.F.P. C., întrucât operatorul economic are domiciliul fiscal în localitatea Eforie Nord, competența de soluționare revenind în această situație Administrației Finanțelor Publice Eforie Nord, iar ștampilarea registrului încasărilor zilnice de către organul fiscal în raza teritorială în care își desfășoară activitatea, respectiv Administrația Finanțelor Publice Tulcea, are ca scop luarea în evidență de către acest organ fiscal a activității desfășurate de S.C. „D.” S.R.L.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează
P. procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit de G. F. – Secția Tulcea la data de 28.10.2011, S.C. „D.” S.R.L. a fost sancționată contravențional cu un avertisment și cu două amenzi, în cuantum de 10.000 lei și respectiv 2.000 lei, reținându-se în urma unui control efectuat la 27.10.2011 la aparatele „Slot Machine” în incinta barului aparținând S.C. „Ralisi .. Mahmudia, că recurenta Ț. A. nu avea încheiat contrat de muncă, că registrul privind Situația încasărilor zilnice nu era ștampilat de către organul fiscal competent în administrarea punctului de lucru – A.F.P. Tulcea și că biletele de intrare nu aveau înscrisă ora emiterii pe datieră, faptele fiind prevăzute de art. 5-7 din O.G. nr. 2/2001, art. 76 alin. 2 lit. b din H.G. nr. 870/2009 republicat și art. 76 alin 2 lit. c din H.G. nr. 870/2009.
În ceea ce privește contravenția sancționată conform dispozițiilor art. 76 alin. 2 lit. b din H.G. nr. 870/2009, susținerile recurentei nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute în condițiile în care organul fiscal competent în administrarea punctului de lucru menționat de prevederile art. 23 alin. 4 din H.G. nr. 870/2009 nu este A.F.P. Tulcea, ci organul fiscal în raza căruia intimata își are sediul, acesta fiind situat în Eforie Nord, .. 15, județul C..
În mod judicios instanța de fond a observat că punctul de lucru, ca dezmembrământ constituit în structura contribuabilului, este asimilat unui sediu secundar, definit de art. 74 alin. 3 și 4 Cod pr. fiscală ca locul prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit și altele asemenea.
În adevăr, obligația de a fi declarate de către contribuabil sediile secundare, instituită de art. 74 alin 1 din Codul de procedură fiscală, este distinctă de obligația de înregistrare fiscală, impusă de art. 72 din Codul de procedură fiscală, deoarece sediile secundare nu sunt subiecte de drept fiscal, excepție făcând sediile secundare plătitoare cu minimum 5 persoane, care realizează venituri din salarii sau venituri asimilate salariilor, potrivit art. 74 alin. 5 Cod pr. fiscală, raportat la art. 32 alin. 7 din Legea nr. 273/2006 . Pe cale de consecință, vizarea registrului privind „situația încasărilor” s-a realizat la organul fiscal competent, respectiv D.G.F.P. C. – A.F.P. Eforie, astfel cum este corect.
Pe cale de consecință, critica legată de pretinsa confuze pe care o face instanța de fond nu este întemeiată, având în vedere cele mai sus constatate.
În raport de toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr civilă, urmează ca instanța să respingă recursul, ca nefondat și să mențină hotărârea atacată, ca legal și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat civil formulat de recurenta-petentă G. F.-C. G. prin G. F. SECȚIA TULCEA, cu sediul procesual ales în municipiul Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1420 din data de 08.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriul cu intimata ., cu sediul în loc. Eforie Nord, .. 15, județul C., ca nefondat.
Menține hotărârea atacata ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
Potrivit disp. art. 261 alin.2 c.p.c. Grefier,
pentru jud. aflat în C.O. semnează D. B.
Președintele instanței,
C. D. A.
Jud. fond. D.N.G.
Redactat jud. R.A.V./29.10.2012
Tehnoredactat gref. G.R./23.11.2012/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 607/2014. Tribunalul... | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 833/2014.... → |
|---|
