Fond funciar. Decizia nr. 684/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-10-2012 în dosarul nr. 684/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 684/2012
Ședința publică de la 24 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți Z. P. cu domiciliul în C., ., jud.C., C. E. cu domiciliul în C., ..27, . și Z. S. cu domiciliul în Techirghiol, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.168/04.04.2012 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimații pârâți Z. M. cu domiciliul în C., ., nr.112, jud.C., C. JUDEȚEANĂ PENTRU F. F. T. cu sediul în T., ., jud.T., C. L. PENTRU F. F. B. cu sediul în . și P. C. B. cu domiciliul în ., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10 octombrie 2012, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 17 octombrie 2012 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea civilă adresată Judecătoriei C. la data de 23.11.2011 și înregistrată sub nr._/212/2011, reclamanții Z. P., cu domiciliul în C., ., județul C., C. E., cu domiciliul în C., .. 27, ., . și Z. S. cu domiciliul în Techirghiol, ., ., ., au chemat în judecată pe pârâții Z. M., cu domiciliul în C., ., nr. 112, județul C., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., cu sediul în T., ., județul T., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. cu sediul în . și P. comunei B., cu domiciliul în . solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea titlului de proprietate nr._/08.07.2003 și emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că părțile în litigiu sunt copii defunctului Z. P. S., decedat la data de 12.07.1998, acesta depunând înainte de deces o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 10 ha (în cerere fiind menționate doar 5 ha) și ulterior certificatul nr._ din 1997, eliberat de Arhivele Naționale C., unde se menționează suprafața reală de 10 ha la care era îndreptățit, susținând că pârâta C. locală de fond funciar, în baza cererii depuse, a întocmit referatul nr. 2316/22.11.2000 propunând admiterea acțiunii și includerea sa în anexa 28, poziția 45, cu suprafața de 5 ha. Cum, până la soluționarea cererii autorul părților în litigiu decedase, s-au hotărât să formuleze contestație, însărcinându-l pe pârât să facă demersuri în acest sens, contestație care a fost respinsă ca nefondată de C. județeană de fond funciar T. prin Hotărârea nr. 113/06.03.2002.
Ulterior, împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a fost depusă plângere înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag, susținând reclamanții că, prin sentința civilă nr. 557/01.07.2002 s-a dispus admiterea plângerii, anularea hotărârii comisiei județene și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10 ha teren arabil în natură de la Agenția Domeniilor Statului, sentință în baza căreia C. județeană de fond funciar, fiind indusă în eroare de pârât, a emis titlul de proprietate nr._/08.07.2003 pe numele pârâtului Z. M., în calitate de autor, de persoană care a adus pământ în C.A.P., nu de moștenitor al autorului părților Z. P. S..
S-a învederat că, potrivit art. III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 lit. a „actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, sunt lovite de nulitate absolută”.
În consecință, s-a solicitat admiterea acțiunii, anularea titlului de proprietate nr._/08.07.2003 și emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr.169/1997.
Prin întâmpinare, pârâtul Z. M. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamanților la cheltuieli de judecată, susținând că este fiul defunctului Z. P. S., decedat la data de 13.07.1998, persoană care a formulat cerere, înregistrată sub nr. 118/20.01.1998, de punere în posesie, în baza Legii nr. 1/2000, cu privire la suprafața de 10 ha arabil dobândită prin moștenire, astfel: 5 ha de la tatăl său Z. St. P. (conform contractului de vânzare-cumpărare din 23.03.1947) și 5 ha de la bunicul acestuia Z. P. S. (conform certificatului nr.1385/28.03.1947)
A susținut pârâtul că, după decesul tatălui său, Primăria B. a emis referatul nr. 2316/23.11.2001, prin care aproba cererea numai cu privire la cele 5 ha arabil din totalul de 10 ha solicitate, context în care, având calitatea de moștenitor al defunctului său tată, cu cererea nr. 878/23.03.2001, a formulat contestație împotriva acestei hotărâri, contestație care a fost respinsă de către C. județeană de fond funciar prin Hotărârea nr. 113/06.03.2002.
În atare situație, pârâtul a arătat că a contestat această din urmă hotărâre, introducând acțiune pe rolul Judecătoriei Babadag, iar prin sentința civilă nr. 557/01.07.2002, s-a admis plângerea și s-a dispus anularea Hotărârii nr. 113/06.03.2002 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T., dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate asupra 10 ha teren arabil, în fizic, de la Agenția Domeniului Statului.
A învederat pârâtul că reclamanții nu dețin niciun document notarial care să ateste calitatea acestora de moștenitori și că acceptă moștenirea și nici nu au făcut vreun demers pentru a solicita după decesul tatălui părților în litigiu acest teren, susținând că nu a fost împuternicit de reclamanți prin vreun document notarial privind contestarea în instanță a Hotărârii nr. 113/06.03.2002 a Comisiei județene de fond funciar T., deși aveau cunoștință de operațiunile întreprinse de el, reclamanții nu au acordat atenție.
Având în vedere că după decesul tatălui său, a fost singurul dintre frați care a rămas alături de mama sa pentru a o îngriji, pe cheltuiala sa, a considerat pârâtul că frații săi, în schimbul acordării întreținerii mamei sale, îl recunosc ca unic moștenitor al tatălui său deoarece nu și-au exprimat alt punct de vedere de la decesul tatălui său, din 1998, până în prezent.
Mai mult, conform dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, iar alin. 2 din același articol prevede că moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Totodată, la alin. 3 al art. 13 din Legea nr. 18/1991 se stipulează că titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Deși reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe numele tatălui părților în litigiu prin înscrierea acestora în calitate de moștenitori alături de pârât, a susținut pârâtul că aceștia, deși cunoșteau prevederile Legii nr. 18/1991, nu au formulat nici personal și nici prin mandatar cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
De asemenea, pârâtul a susținut că dispozițiile art. 13 alin. 2 din Lega nr. 18/1991 sunt clare, iar jurisprudența este constantă în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, sub sancțiunea decăderii, învederând că doctrina a statuat că repunerea operează de drept, însă este necesară formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în cadrul termenului de decădere prevăzut de lege.
A mai considerat pârâtul că, potrivit dispozițiilor art. 8, art. 9 alin. 3 și art. 13 din Legea nr. 18/1991 republicată, calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate nu o au decât acei moștenitori care au formulat cerere de reconstituire pentru un teren, în termenul de decădere, acest termen echivalând cu repunerea în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la acel teren, moștenitorii fiind considerați că au acceptat succesiunea prin cererea ce o fac comisiei, această normă fiind de natură imperativă, iar reclamanții nu au îndeplinit această obligație referitor la terenul în speță.
Pe de altă parte, pârâtul a apreciat că actul de acceptare succesorală este un act individual, neputând fi exercitat de către un comoștenitor în favoarea și pentru alt comoștenitor, iar în temeiul art. 12 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 coroborat cu prevederile art. 8 alin. 3 din aceeași lege și art.11 alin. 1-6 din Regulamentul de aplicare, reconstituirea dreptului de proprietate se poate face numai la cerere, cererea urmând a fi depusă în termenul de decădere, iar atunci când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei, iar reclamanții nu au invocat existența vreunui mandat tacit din partea acestora către pârât și nici nu au probat acest aspect.
Astfel, potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, iar când sunt mai mulți moștenitori, cererea se face și în comun, fiecare dintre ei semnându-o, iar mandatul tacit nu poate fi recunoscut decât în situația în care ar fi fost executat de alți moștenitori, în calitate de împuterniciți.
Judecătoria C., prin sentința civilă nr._/19.12.2011, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag, reținându-se că, în speță, obiectul litigiului îl constituie anularea titlului de proprietate nr._/08.07.2003, emis de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T. pentru un teren în suprafață de 10 ha, situat în . și, față de obiectul cererii de chemare în judecată, stabilirea competenței teritoriale se face în raport de dispozițiile art. 13 din codul de procedură civilă și art. 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar care se aplică prin analogie și în situația acțiunilor în anularea titlurilor de proprietate emise de comisiile județene, cum este cazul în speță, și cum terenul în litigiu este în circumscripția Judecătoriei Babadag s-a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Babadag.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag la data de 02.02.2012, sub nr._ .
Prin precizările depuse la dosarul cauzei, reclamanții au arătat că, prin cererea introductivă de instanță, au solicitat anularea titlului de proprietate nr._/08.07.2003 emis pe numele pârâtului Zvîrcolescu M., căruia C. județeană de fond funciar T., indusă în eroare, i-a reconstituit, în calitate de titular, un drept de proprietate pentru 10 ha teren arabil situat pe raza comunei B..
Au susținut reclamanții că numitul Z. P. S., tatăl părților în litigiu, nu a adus niciodată teren în C.A.P., dar, după . Legii nr. 169/1997, a depus cerere la C. locală de fond funciar B. pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma bunicului său (străbunicul părților în litigiu) Zvercali P. S. care a adus în C.A.P. teren în suprafață de 10 ha arabil, sens în care a formulat cererea înregistrată la Primăria B. sub nr. 118/20 ianuarie 1998, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate „pentru 5 ha de la bunicul meu Zvercali P S.”, în susținerea cererii sale anexând Certificatul eliberat de Arhivele Statului nr. 1385 din data de 28.03.1997 prin care se atesta că Zvercali P. S., străbunicul părților în litigiu, a adus pământ în C.A.P.
Astfel, prin referatul Comisiei locale de fond funciar nr. 2316/22.10.2000, se confirmă dreptul său și se propune admiterea cererii pentru 5 ha de teren arabil.
Cum în 1998 autorul părților Z. P. S. a decedat, susțin reclamanții că l-au însărcinat pe fratele lor, pârâtul Z. M., să facă demersurile necesare pentru a intra în posesia terenului la care erau îndreptățiți, acesta din urmă depunând contestație înregistrată la Primăria comunei B. sub nr.878/23.03.2001 prin care se solicita „atribuirea în proprietate a suprafeței de 10 ha arabil” de la „străbunicul Zvercali P S.”, contestație care a fost respinsă de C. județeană de fond funciar, prin hotărârea nr.113/06.03.2002, cu motivarea că autorul Z. S. a formulat cererea nr. 118/20 ianuarie 2000 în care menționa că „i s-au reconstituit 5 ha, deși nu deține dovadă în acest sens.”
Au învederat reclamanții că, în atare situație, în termen legal, s-a depus plângere la Judecătoria Babadag, plângere în care, fără știința reclamanților, pârâtul arăta că terenul a cărui reconstituire se cere „a aparținut tatălui Z. S., (nu lui Zvercali S., străbunicul) care în anul 1998 prin cererea nr.118/1998 a cerut 10 ha teren arabil”. Se mai menționa că prin hotărârea Comisiei nr. 447/13 11 2000, „i s-a aprobat reconstituirea pentru 5 ha teren arabil”, iar printr-o altă hotărâre „s-a respins reconstituirea asupra celorlalte 5 ha arabil” (din totalul de 10 ha).
În temeiul certificatului nr. 1385/28.03.1997 eliberat de Arhivele statului, s-a învederat de pârâți că instanța a reținut că lui „Z. S. (tatăl părților în litigiu) în calitatea sa de colonist i-a fost atribuită suprafața de 10 ha teren arabil în . eroarea instanței întreținută voit de pârât, este rezultatul următoarelor împrejurări de fapt: în documentele eliberate de statul bulgar în alfabetul chirilic și transcrise ulterior în alfabetul latin, ca și în actele emise de Comisiile mixte romano bulgare, străbunicul părților ca și bunicul apăreau cu numele de familie „Zvercali”, iar Certificatul nr. 1385 din 28.03.1997 îl menționează ca și colonist pe Zvercali P. S. străbunicul părților, cap de familie, nicidecum pe tatăl părților în litigiu.
Au susținut reclamanții că declarația notarială de notorietate cum că Zvercali P. S. este una și aceeași persoană cu Z. P. S., a fost interpretată în sensul că ar fi vorba de tatăl părților, colonist care a primit cele 10 ha, în fapt atribuite la colonizare străbunicului Zvercali P. S. ( Z. P. S., cum îl mai cunoșteau vecinii și localnicii din B., care au dat declarația notarială). Acest lucru a fost posibil pentru că este identitate de nume și inițiale, iar confuzia creată nu putea fi percepută.
În aceste circumstanțe s-a dispus prin sentință reconstituirea dreptului de proprietate pe numele paratului Zvîrcolescu M. de la autorul Z. S., tatăl petentului, în calitatea sa de colonist care a cedat statului 10 ha teren, când în fapt autorul părților nu a dobândit niciodată în calitatea sa de colonist cele 10 ha și nici nu a cedat, în numele său, statului sau C.A.P.- ului o astfel de suprafață pentru simplul fapt că nu a deținut terenul în cauză.
Au susținut reclamanții că, în temeiul acestei sentințe, C. Județeană emite titlul de proprietate contestat în care autorul Z. S. nici măcar nu este menționat, iar pârâtul apare ca și titular, ca persoană căreia i sa reconstituit dreptul de proprietate urmare a aducerii în C.A.P. a celor 10 ha teren.
Prin sentința civilă nr. 168 din 04.04.2012 a Judecătoriei Babadag 2012 a fost respinsă acțiunea ca nefondată, și s-a dispus obligarea reclamanților la plata sumei de 500 lei către pârâtul Z. M., cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 557 din data de 01 iulie 2002 a Judecătoriei Babadag, pronunțată în dosarul nr. 428/2002, sentință rămasă irevocabilă prin neapelare, s-a admis plângerea formulată de petentul Z. M. împotriva hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., s-a anulat Hotărârea nr. 113/06.03.2002 a Comisiei județene de fond funciar T. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra 10 ha teren arabil, în fizic, de la Agenția Domeniului Statului, în baza sentinței civile sus-menționate, fiind emis titlul de proprietate nr._/08 iulie 2003 de către C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T., pe numele petentului Z. M., pentru suprafața de 10 ha teren extravilan.
A mai reținut prima instanță că reclamanții și-au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. III lit. a din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 și că potrivit art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic,actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
A mai arătat instanța de fond că din documentația depusă la dosarul cauzei, reiese că titlul de proprietate a fost emis în baza sentinței civile nr. 557/01 iulie 2002 pronunțată de Judecătoria Babadag în soluționarea plângerii formulată de Z. M., pârâtul în speță, împotriva Hotărârii nr. 113/06.03.2002 emisă de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T., hotărâre prin care fusese respinsă ca nefondată contestația formulată de Z. M. împotriva Hotărârii Comisiei locale de fond funciar și prin care se dispusese totodată radierea poziției nr. 85 din anexa nr. 47 și anexa nr. 39, poziție prin care se validase documentația întocmită de C. comunală B. pentru suprafața de 5 ha teren arabil în favoarea numitului Z. S. și că autorul părților, respectiv Z. S. s-a adresat, potrivit documentației ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate, cu cerere înregistrată sub nr. 118/20.01.1998 Comisiei locale de fond funciar B. pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
A mai învederat judecătorul fondului că ulterior, autorul părților a decedat, respectiv la data de 13.07.1998, iar demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate au fost efectuate de către pârâtul în speță Z. M., acesta formulând contestație și plângere împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar, prin hotărârea judecătorească sus-menționată admițându-se plângerea, anulându-se hotărârea comisiei județene, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10 ha teren arabil, în fizic, de la Agenția Domeniului Statului.
A mai arătat prima instanță că susținerile reclamanților că atât autorul lor, cât și pârâtul în speță au solicitat reconstituirea după străbunic sunt lipsite de relevanță juridică în cauză, câtă vreme s-a reținut printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate, cât și vocația persoanei beneficiare a dreptului.
De asemenea, prima instanță a constatat că reclamanții nu au făcut niciun demers după decesul autorului lor pentru reconstituirea dreptului de proprietate indiferent dacă veneau la moștenire, în mod personal sau prin reprezentare legală a predecedatului, sau în cazul moștenirii prin retransmisie, deoarece legea nu distinge în nici un caz., și că nu poate fi incident motivul de constatare a nulității absolute pretins de către reclamanți, în contextul în care titlul de proprietate a fost emis în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar persoana în favoarea căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și și-a dovedit vocația succesorală.
În raport de aceste aspecte, coroborate cu faptul că autorul părților decedase, prima instanță a apreciat că pârâtul a fost îndreptățit să solicite și să obțină reconstituirea dreptului de proprietate indiferent de modul cum a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate (după străbunic sau după tată) situație în care nu poate fi incident motivul de constatare a nulității absolute a titlului atacat.
A mai reținut judecătorul fondului că dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 nu pot aduce atingere în nici un fel titlurilor eliberate cu respectarea prevederii Legii fondului funciar nr. 18/1991 la data întocmirii lor, iar în cauză, raportat la legalitatea emiterii titlului, motivul invocat nu constituie o cauză de nulitate absolută și că deși invocă reclamanții existența unui mandat tacit nu s-a administrat nici o probă care să facă dovada că au mandatat pârâtul în vreun fel.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții Z. P., C. E. și Z. Sutana, criticând hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenții au reiterat, în esență, situația de fapt expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată arătând că titlul eliberat pe numele pârâtului Z. M., în baza căruia i s-au atribuit fără temei legal terenul pentru care existau titlurile emise, s-a făcut prin încălcarea legii, pârâtul nefiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în fizic de la Agenția Domeniilor Statului și că nici ei și nici pârâtul nu au formulat cereri la comisie în vederea reconstituirii dreptului, ci acestea au fost depuse de către tatăl lor
La dosarul cauzei recurenții au depus fotocopii de pe mai multe titluri de proprietate și alte acte (filele 6-13)
Legal citat, intimatul Z. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod intenționat recurenții încearcă să creeze confuzie, asociind prezentei cauze titluri de proprietate emise pe numele tatălui părților, titluri ce fac obiectul unui alt litigiu. În rest, intimatul a invocat situația de fapt expusă in întâmpinarea depusă la prima instanță.
Examinând sentința recurată, atât prin raportare la motivele invocate de către recurenți cât și din oficiu, instanța constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, titlul de proprietate a cărui anulare se solicită a fost emis în baza sentinței civile nr. 557 din 1.07.2002 a Judecătoriei Babadag, hotărâre rămasă irevocabilă prin neapelare. În aceste condiții, nu pot fi luate în considerare motivele de nulitate absolută invocate de către recurenți, cât timp titlul de proprietate a fost emis in baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar pârâtul-intimat era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate și și-a dovedit vocația succesorală.
Mai trebuie precizat că autorul părților, numitul Z. S. a început demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate, după decesul său, aceste demersuri fiind continuate de către pârâtul intimat, aspecte ce rezultă din înscrisurile administrate în cursul primei instanțe.
Prin urmare, neexistând nici un motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate emis pe numele pârâtului-intimat, instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, urmând să respingă recursul, ca nefondat și să mențină sentința civilă nr. 168/04.04.2012 a Judecătoriei Babadag, ca legală și temeinică.
De asemenea, recurenții vor fi obligați la plata sumei de 700 de lei către intimatul Z. M., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenții-reclamanți Z. P., cu domiciliul în municipiul C., ., județul C., C. E., cu domiciliul în municipiul C., .. 27, .. A, . și Z. S., cu domiciliul în orașul Techirghiol, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.168/04.04.2012 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimații pârâți Z. M., cu domiciliul în C., ., nr. 112, județul C., C. JUDEȚEANĂ PENTRU F. F. T., cu sediul în T., ., județul T., C. L. PENTRU F. F. B., cu sediul în . și P. C. B., cu domiciliul în ., având ca obiect fond funciar, ca nefondat.
Menține sentința civilă nr. 168/04.04.2012 a Judecătoriei Babadag, ca legală și temeinică.
Obligă recurenții la plata sumei de 700 lei către intimatul Z. M., cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
C. B.
Jud. fond. A.A.
Redactat jud. C.B./10.01.2013
Tehnoredactat gref. G.R./22.01.2013/2 ex.
| ← Cereri. Decizia nr. 657/2012. Tribunalul TULCEA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 82/2013.... → |
|---|
