Fond funciar. Decizia nr. 727/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 727/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-11-2012 în dosarul nr. 727/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 727/2012
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentele pârâte C. JUDEȚEANĂ DE F. F. TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, C. L. DE F. F. C. cu sediul în . și ., împotriva sentinței civile nr.400/01.08.2012 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. M. cu domiciliul în Piatra N., ..38, ., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat cons.jr.I. C. pentru C. Jud. de F. F., av.G. C. A. pentru recurentele C. L. de F. F. și . C. pentru intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.G. C. A. având cuvântul în recurs, pentru recurentele C. L. de F. F. și . recursului așa cum a fost formulat și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Astfel, arată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta cheamă cele două comisii solicitând emiterea procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața de 173 mp fiind o diferență dintre suprafața de 1077 m.p. și 1250 m.p.
Se arată că prin al doilea capăt de cerere se solicită emiterea unui titlu de proprietate suplimentar pe vechiul amplasament al terenului de 1250 m.p.
În această situație, arată că întrucât capetele de cerere formulate sunt ambigue a solicitat precizări din care a rezultat că se dorește obligarea la emiterea unui proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1250 m.p., precizare în raport cu care a invocat excepția lipsei de interes.
Astfel, precizează că prin s.c.1304/2010 instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1250 m.p., reclamanta fiind invitată pentru a semna procesul-verbal de punere în posesie, neexistând astfel niciun impediment sens în care apreciază că excepția invocată trebuia admisă.
De asemenea, arată că instanța nu a ținut seama de prevederile art.36 din Legea 18/91 prin care s-ar fi putut pune în posesie terenul, fără construcție, deoarece s-a făcut dovada că această construcție a fost adjudecată în mod legal, existând și proces-verbal de autorizare a construcției.
Totodată, arată că terenul pentru care petenta se legitimează ca și proprietar sunt aceiași 1250 m.p., însă fără terenul de sub construcție și, practic procesul-verbal de punere în posesie emis viza aceeași suprafață.
În concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
Cons.jr.I. C. având cuvântul în recurs, pentru C. Jud. de F. F., arată că se reconstituie generic pentru suprafața de 1250 m.p., reconstituirea putându-se efectua pe vechiul amplasament dacă este liber, pe alt amplasament sau despăgubiri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, se arată că nu existau obiecțiuni la reconstituire, însă după edificarea amplasamentului.
Astfel, arată că instanța nu a ținut seama de achiesarea comisiei și a obligat-o la cheltuieli de judecată.
Totodată, arată că se impune a se analiza reconstituirea pe vechiul amplasament, dacă este liber sau nu, în speță precizând că vechiul amplasament nu este liber, astfel că instanța a admis mai mult decât s-a cerut, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
Av.F. C. având cuvântul în recurs, pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, instanța de fond a soluționat corect având în vedere expertiza efectuată.
De asemenea, arată că terenul în discuție făcea obiectul cererii reclamantei de constituire a dreptului de proprietate, astfel că prin efectul legii făcea imposibilă constituirea de drepturi reale pe teren în favoarea altor persoane.
Mai mult, precizează că respectivul teren nu a fost niciodată a comunei C..
În concluzie, solicită respingerea recursurilor, depunând note scrise la dosar.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2011 sub nr._, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâtele ., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., județul Tulcea și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, solicitând obligarea pârâtelor la emiterea procesului-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 173 mp teren intravilan, ce reprezintă diferența dintre cei 1077 m.p. teren înscriși în titlul de proprietate nr._/17 mai 2007 și 1250 m.p. teren intravilan pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului meu de proprietate privată prin sentința civilă nr. 1304/23 decembrie 2010.
De asemenea, a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor la emiterea unui titlu de proprietate suplimentar pe vechiul amplasament al terenului de 1250 m.p., situat în intravilanul satului Rahmanu, ., în continuarea celor 1077 m.p. teren înscriși în titlul de proprietate sus-amintit.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitatea sa de moștenitoare legală a mamei sale, M. I., fostă F., a solicitat, prin cererea formulată la data de 30 martie 1998, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1500 mp, teren situat în intravilanul localității Rahmanu, ., și, întrucât nu a fost soluționată, a revenit cu cerere în anul 2005, fiindu-i emis titlul de proprietate nr._/17 mai 2007 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 1077 m.p. din terenul preluat de la autoarea sa.
Deoarece în procedurile administrative nu a obținut recunoașterea dreptului său, a promovat acțiune în justiție, iar prin sentința civilă nr. 1304/23.12.2010 a Judecătoriei Babadag i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1250 m.p..
După rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile sus-menționate, în repetate rânduri, a solicitat Comisiei locale de fond funciar C. emiterea unui titlu de proprietate suplimentar pentru diferența de teren de 173 m.p., însă această instituție nu s-a conformat dispozițiilor instanței, ba mai mult, i-a propus atribuirea terenului pe alt amplasament, deși vechiul amplasament este liber.
În aceste condiții, a învederat reclamanta că a formulat plângere către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tulcea, care, în loc să verifice legalitatea propunerii Comisiei locale de fond funciar, i-a comunicat procesul-verbal de punere în posesie nr. 244/11 octombrie 2011, o schiță de amplasament a terenului făcută în lipsa acesteia și cu încălcarea planului de încadrare în zonă și i-a solicitat să-și dea consimțământul, în caz contrar, îi va propune acordarea de despăgubiri bănești.
Față de prevederile imperative ale Legii nr. 247/2005 și ale Regulamentului de aplicare a Legii nr. 18/1991 aprobat prin H.G. nr. 890/2005, potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament, solicită admiterea acțiunii și să fie obligate pârâtele să emită procesul-verbal de punere în posesie și titlu de proprietate suplimentar pentru suprafața de 173 m.p. teren intravilan, pe vechiul amplasament.
Prin întâmpinare, C. județeană de fond funciar Tulcea a arătat că prin sentința civilă nr. 1304/23.12.2010 pronunțată în dosarul nr._ și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 02.06.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Babadag, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate reclamantei pentru suprafața de 1250 m.p. teren intravilan, situată în satul Rahmanu, ., iar prin titlul de proprietate nr._ din 17.05.2007 s-a reconstituit reclamantei suprafața de 1077 m.p., învederând că, după stabilirea amplasamentului de către instanța de judecată în prezentul dosar, comisia județeană de fond funciar va emite titlul de proprietate pentru diferența de suprafață de 173 mp solicitată de reclamantă.
În consecință, față de achiesarea prezentată mai sus, deși prin acțiunea introductivă reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, dar în situația în care această cerere se va formula ulterior, s-au invocat dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă.
Cu privire la stabilirea amplasamentului, a solicitat să se aibă în vedere că suprafața menționată în titlul de proprietate emis pe numele reclamantei, respectiv cei 1077 m.p., se învecina pe latura de N - E cu o suprafață de teren având categoria de folosință curți construcții, iar conform procesului-verbal de adjudecare a imobilelor „Bufet” și „M.” de către numitul P. A. se menționează că adjudecatorul era îndreptățit să facă demersurile necesare în vederea concesionării sau cumpărării terenului aferent de la Consiliul Local C..
La termenul de judecată din data de 01.02.2012, reclamanta a precizat că obiectul acțiunii îl reprezenta obligarea pârâtelor să emită proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1250 m.p. ce i-a fost reconstituită prin sentința sus-menționată.
De asemenea, instanța a respins excepția lipsei de interes invocată de apărătorul pârâtei C. L. de F. F. C., apreciindu-o neîntemeiată, interesul reclamantei fiind evident raportat la obiectul și natura cererii, cât și la înscrisurile depuse de C. locală de fond funciar în apărare.
Prin Sentința civilă nr. 400 din 1 august 2012, Judecătoria Babadag – județul Tulcea a admis acțiunea reclamantei M. M. în contradictoriu cu pârâtele ., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C., județul Tulcea și C. județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea.
Obligă pârâtele C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea și C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C. să emită reclamantei un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 1250 m.p., teren identificat în planul de situație scara 1:500 întocmit de către expert, situat în . limita 1,2,3,4,5,6,7,8,9,12,13,14,15,16,17, cu distantele și vecinătățile trecute pe acest plan.
Obligă pârâtele C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea și C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C. să emită reclamantei procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1250 m.p., teren identificat în planul de situație scara 1:500 întocmit de către expert, situat în . limita 1,2,3,4,5,6,7,8,9,12,13,14,15,16,17, cu distantele și vecinătățile trecute pe acest plan.
În baza art 274 Cod procedură civilă, au fost obligate pârâtele la plata sumei de 2.600 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1304/23.12.2010 pronunțată de Judecătoria Babadag – județul Tulcea în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 245/16.03.2011 a Tribunalului Tulcea, fiind respins recursul declarat de reclamanta M. M., a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta din cauză, în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TULCEA și C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., s-a anulat Hotărârea nr. 1244 din 10 august 2006 a Comisiei Județene de F. F. Tulcea și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1250 m.p. teren situată în intravilanul localității Rahmanu, ..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, la data de 28.11.2005, în baza Legii nr. 247/2005, petenta M. M., în calitate de succesoare legală a defunctei M. I., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1250 m.p. din cei 1500 m.p. aflați în jurul locuinței situată în satul Rahmanu, . construibil, conform actului de partaj voluntar din 27.03.1944, teren înstrăinat de M. I. Cooperativei de Consum C., potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 14.06.1979, cerere care a fost înregistrată sub nr.293 din aceeași dată.
C. L. de F. F. C. a emis Hotărârea nr. 163/23.01.2006 în baza căreia a admis în parte cererea petentei, doar pentru suprafața de 1077 mp, având în vedere Registrul Agricol Comunal Rahman 1974-1980, pag.81, și Registrul Cadastral al Parcelelor Rahman–1988, hotărâre necontestată de către M. M., ulterior fiind emis, de către C. județeană de fond funciar Tulcea, titlul de proprietate nr._/2007 pentru suprafața de 1077 m.p.
Prin Decizia nr.605 a Consiliului Popular al județului Tulcea Comitetul Executiv s-a dispus trecerea în proprietatea statului a unui teren în suprafață de 1250 m.p. și transmiterea lui în administrarea Biroului Executiv al Consiliului Popular al comunei C. al județului Tulcea, în condițiile prevăzute de art. 30 al. 2 din Legea nr. 58/1974, urmare a înstrăinării unei construcții, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 247/14.06.1979, intervenit între M. I. în calitate de proprietar-vânzător și Cooperativa de Consum C. în calitate de cumpărător. În același act se menționa că se acordă despăgubiri în sumă de 1062 lei care se vor plăti fostului proprietar M. I..
În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974, la data înstrăinării locuințelor, terenurile aferente acestora treceau în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri către vânzător, acesta din urmă dobândind un drept de folosință a terenului în suprafață de 1250 m.p.
Din adresa nr. 6797 din 04.08.2010 emisă de Consiliul Județean Tulcea și adresată petentei reieșea că, în urma verificărilor în dosarul nr. 2 cu decizii despăgubiri –Legea nr. 158/1974, se regăsea Decizia nr. 605/1979, însă nu se regăseau alte documente din care să rezulte plata despăgubirilor, astfel că petenta s-a apreciat că era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul intravilan.
Astfel, instanța de fond, având în vedere cererea petentei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1250 m.p. teren intravilan, ținând cont că prin plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 1244/2006, ce a format obiectul cauzei, s-a solicitat anularea acestei hotărâri și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1488 m.p., M. M. manifestând o poziție oscilantă în ceea ce privește suprafața de teren solicitată a-i fi reconstituită și cum nici în faza administrativă și nici în plângerea formulată, petenta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1500 m.p. teren intravilan, instanța de fond a constatat că nu putea acorda mai mult decât s-a cerut, motiv pentru care a admis în parte plângerea, s-a anulat Hotărârea nr. 1244/10.08.2006 a Comisiei județene de fond funciar Tulcea și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1250 m.p. teren, situată în intravilanul localității C., județul Tulcea.
În baza sentinței civile sus-menționate nu s-a emis un titlu de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de 1250 m.p., comisia locală propunând un amplasament întocmit în lipsa reclamantei, încheind procesul-verbal de punere în posesie nr. 244/11.10.2011.
Potrivit acestui proces-verbal de punere în posesie, o suprafață de 1049 m.p. o reprezintă teren – categoria de folosință arabil, iar 201 m.p. – categoria de folosință pășuni
Pin adeverința nr. 089/06.04.2012 emisă de Oficiul Județean Poștal N. se atesta faptul că în perioada 01 octombrie 2011 – 31 ianuarie 2012, reclamanta nu a primit nicio adresă de la Oficiul poștal C., context în care se infirmă susținerile comisiei locale constând în împrejurarea că ar fi invitat-o la discuții pe reclamantă cu privire la amplasarea suprafeței dispusă a fi reconstituită acesteia, în cauză existând dovada comunicării adresei nr. 2614/26.05.2011 emisă de comisia locală, prin care i se propunea reclamantei reconstituirea dreptului de proprietate pe alt un amplasament, refuzat de către reclamantă.
Expertiza topografică a delimitat suprafața de teren preluată în proprietatea statului cu ocazia înstrăinării locuinței, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.247/14 iunie 1979, identificându-se totodată și suprafața de teren pe care este amplasată construcția vândută de M. I., prin contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat, amplasarea clădirii adjudecate de numitul P. A. fiind menționată pe planul de situație cu C1, culoare roșie.
Pe terenul în speță nu există constituit vreun drept de proprietate ori alt drept real în favoarea altei persoane, care să împiedice punerea în posesie a reclamantei.
În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 247/1979, . dobândit vreun drept real asupra terenului, iar prin procesul-verbal de adjudecare a construcției se arăta faptul că nu se transmitea vreun drept asupra terenului, ci faptul că în acest scop adjudecatarul trebuia să efectueze „demersurile legale privind concesionarea sau cumpărarea terenului aferent de la Consiliul Local C., județul Tulcea.”
Terenul aferent imobilului, construcție, era inclus în suprafața de teren reconstituită de instanță reclamantei conform sentinței civile nr. 1304/23.12.2010 pronunțată de Judecătoria Babadag, hotărâre în care se indica suprafața preluată de către stat la momentul vânzării și cu privire la care instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.
Terenul fiind preluat de stat, acesta a avut posesia până la apariția legilor proprietății, când aceste terenuri au fost puse la dispoziția comisiilor județene și comunale pentru retrocedarea terenurilor conform dispozițiilor legale în vigoare.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tulcea, ., și C. L. de F. F. C., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
In recursul său, C. Județeană Tulcea a criticat hotărârea în ceea ce privește obligarea sa, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2600 lei, către reclamantă, pe considerentul că, prin întâmpinare, a fost de acord cu emiterea Titlului de proprietate pentru diferența de 173 m.p., după stabilirea amplasamentului de către instanța de judecată, și nu a fost pusă în întârziere printr-o notificare, înainte de data sesizării instanței în conformitate cu prevederile art. 275 Cod proc. civ.
Totodată, s-a arătat că nu este îndeplinită nicio obligație corelativă a Comisiei locale de a stabili amplasamentul suprafeței de teren în cauză.
S-a mai susținut că, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât obiectul acțiunii nu putea fi decât cel precizat de reclamantă la termenul din 1.02.2012, respectiv emiterea procesului-verbal de punere în posesie și nu și a titlului de proprietate, astfel cum s-a solicitat prin concluziile scrise, încălcându-se prevederile art. 132 Cod proc. civ., referitoare la prima zi de înfățișare, precum și dispozițiile art. 304 alin. 6 Cod proc. civ.
Referitor la amplasamentul terenului, s-a susținut că instanța a considerat în mod greșit că acesta este liber, interpretând eronat dispozițiile autorizației pentru executare lucrări, care face dovada că terenul a fost și este ocupat de o construcție.
In privința cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, s-a arătat că acestea nu sunt obligatorii desfășurării unui litigiu de fond funciar, iar C. județeană și cea locală nu au personalitate juridică și nici patrimoniu, participarea acestuia în proces realizându-se prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, pin urmare nu pot fi obligate la plata acestor cheltuieli.
In recursul lor, C. C. și C. L. de F. F., au solicitat casarea hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a susținut de către acestea că, instanța, în mod eronat, a reținut că emiterea procesului-verbal de punere în posesie a făcut pe un alt amplasament, întrucât punerea în posesie s-a făcut pe același teren de 1250 m.p. pe care petenta l-a vândut, conform deciziei nr. 605/1979 și face parte integrantă din imobilul de 1488 m.p. cuprins în actul de partaj voluntar din 1944 cu care reclamanta își justifică calitatea de proprietar.
Din aceleași considerente, în mod greșit a fost respinsă și excepția lipsei de interes.
S-a mai arătat că, emiterea procesului-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1.250 m.p. așa cum rezultă din planul de amplasament anexat notificării, s-a făcut în ideea de a nu crea un diferend juridic viitor cu numitul P. A., care este adjudecatar al construcției C1 din raportul de expertiză tehnică, în ceea ce privește suprafața de teren de sub această construcție.
Intimata M. M. a depus întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Babadag, ca temeinică și legală.
C. Județeană Tulcea a formulat la rândul său, precizări cu privire la întâmpinare.
Examinând sentința civilă atacată, în raport de criticile de netemeinicie și nelegalitate invocate, tribunalul consideră recursurile nefondate.
Astfel, prin recursul formulat de C. județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea, a fost criticată hotărârea pronunțată de Judecătoria Babadag sub aspectul obligării în mod greșit a Comisiei Județene la plata cheltuielilor de judecată precum și în ceea ce privește faptul că s-a acordat intimatei reclamante M. M. mai mult decât s-a cerut, invocându-se incidența disp. art. 304 alin. 6 Cod proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Or, admițându-se acțiunea formulată de reclamantă, instanța a făcut în mod corect aplicarea acestui text de procedură, obligând pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului.
In ceea ce privește existența normelor de procedură derogatorii care ar excepta-o pe recurentă de la plata cheltuielilor de judecată, această susținere este neîntemeiată întrucât disp. art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 stabilesc că, într-adevăr comisiile județeană și cea locală de fond funciar au calitate procesuală pasivă, și când este cazul activă, prin derogare de la dispozițiile Codului de proc. civilă, însă alin. 3 al aceluiași text prevede că disp. art. 274 Cod proc. civilă mai sus citate le sunt aplicabile.
Prin urmare, derogarea invocată de recurentă are în vedere calitatea procesuală activă sau pasivă a comisiilor însă, dispozițiile referitoare la plata cheltuielilor de judecată rămân aplicabile în orice situație, acesta fiind și temeiul de drept reținut de instanța de fond pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la recunoașterea pretențiilor reclamantei la prima zi de înfățișare și implicit incidența disp. art. 275 Cod proc. civ., în sensul că nu ar putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, se reține că această situație nu se regăsește în cauză, întrucât comisia județeană nu a manifestat o atitudine de recunoaștere a retențiilor formulate de reclamantă, ci a arătat prin întâmpinare că va emite titlu de proprietate solicitat de reclamantă numai după stabilirea amplasamentului de către instanța de judecată.
Prin urmare, recurenta ar fi emis titlul de proprietate numai în situația în care reclamanta ar fi avut câștig de cauză, aceasta nefiind o recunoaștere necondiționată a solicitărilor reclamantei.
De asemenea, în ceea ce privește faptul că reclamanta nu ar fi pus în întârziere comisia prin comunicarea unei notificări în acest sens, aceasta fiind condiția instituită prin disp. art. 275 teza finală și această susținere este neîntemeiată.
Reclamanta s-a adresat în mai multe rânduri Comisiei județene de fond funciar cu cereri având ca obiect emiterea procesului verbal de punere în posesie, la data de 26 iulie 2011, la data de 28 octombrie 2011, astfel încât nu se poate susține că recurenta nu a avut cunoștință despre solicitările reclamantei în tot acest interval de timp, dimpotrivă, a contestat în permanență solicitările reclamantei.
Totodată, intimata-reclamantă a cerut prin acțiunea introductivă astfel cum a fost precizată la data de 1 februarie 2012, obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate suplimentar, pentru suprafața de 173 m .p. teren intravilan, precum și la emiterea procesului verbal de punere în posesie pentru întreaga suprafață de 1250 m.p. pentru care s-a dispus reconstituirea titlului de proprietate prin Sentința civilă nr. 1304/2010 a Judecătoriei Babadag, irevocabilă, pe vechiul amplasament.
Prin urmare, obiectul acțiunii reclamantei a vizat atât reîntregirea suprafeței de teren de 1250 m.p. reconstituită prin hotărâre judecătorească irevocabilă cât și punerea în posesie cu privire la această suprafață de teren pe vechiul amplasament al acestuia.
In virtutea rolului activ, instanța de fond a interpretat corect natura actului juridic dedus judecății, dispunând obligarea pârâtelor la emiterea unui nou titlu de proprietate pentru întreaga suprafață, evitându-se astfel existența a două titluri de proprietate pentru aceeași suprafață de teren.
Prin urmare, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, nefiind incidente în cauză disp. art. 304 alin. 6 Cod proc. civ., critica fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a analizat în mod corect probele științifice administrate în cauză, respectiv expertiza topografică, și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în baza disp. sentinței civile nr. 1304/23.12.2010 a Judecătoriei Babadag, irevocabilă, și a documentelor care au stat la baza pronunțării acesteia, precum și pe baza concluziilor expertizei topografice care a identificat în concret suprafața de teren în cauză, amplasamentul și vecinătățile acesteia.
In ceea ce privește incidența disp. art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, s-a dovedit și instanța în mod corect a reținut că, pe suprafața de teren în cauză nu există constituit vreun drept de proprietate, ori un alt drept real, în favoarea altei persoane, care să împiedice punerea în posesie a reclamantei.
Astfel, prin procesul-verbal de adjudecare nr. 1572 din 27 mai 2010, nu s-a transmis adjudecatarului vreun drept asupra terenului, acesta urmând să efectueze demersurile legale privind concesionarea sau cumpărarea terenului aferent construcției, de la Consiliul Local C..
Totodată dispozițiile invocate se referă la construcții cu destinații de locuință ori construcția de pe terenul proprietatea autorilor reclamantei preluat de stat au destinația de spațiu comercial.
Expertiza topografică a răspuns de asemenea la obiecțiunile formulate în cauză, că în ceea ce privește terenul aferent imobilului construcție adjudecat de domnul A. P., acesta este inclus în suprafața de teren reconstituită de instanță reclamantei, deoarece cooperativa nu a dobândit vreun drept de proprietate, iar terenul putea face obiectul legilor proprietății, odată cu apariția acestora.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat de C. Județeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea va fi respins ca nefondat.
In ceea ce privește recursul formulat de . C. L. pentru Stabilirea dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor C., și acesta este neîntemeiat.
Referitor la respingerea excepției lipsei de interes, invocată de către C. L., în mod just s-a apreciat că interesul reclamantei în promovarea acțiunii este unul legitim, prezent și actual, reclamanta fiind în situația în care după 8 ani de la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, încă nu i-a fost emis titlul de proprietate și nici nu a fost pusă în posesie pe întreaga suprafață de 1250 m.p. teren intravilan, pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Sentința civilă nr. 1304 din 23.12.2010 a Judecătoriei Babadag.
Aspectul de fapt al amplasării suprafeței de teren reconstituite reclamantei prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost, de asemenea lămurit prin administrarea probei cu expertiză topografică prin care s-a procedat la identificarea terenului, în funcție de actele aflate la dosarul cauzei, și măsurătorile efectuate la fața locului.
Prin această expertiză expertul a răspuns și la obiectivul privind stabilirea corespondenței dintre terenul menționat în procesul-verbal de adjudecare și vechiul amplasament al terenului preluat de stat fără titlu valabil, constatările și concluziile expertizei nefiind contestate de către pârâtele-recurente la momentul administrării acestei probe.
Având în vedere toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ, tribunalul va respinge recursurile formulate de C. Județeană de F. F. Tulcea, C. L. de F. F. C., Județul Tulcea, și ., ca nefondate și va menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de C. Județeană de F. F. Tulcea, C. L. de F. F. C. – Județul Tulcea, și ., ca nefondate.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. C. B. L. R.
E. B.
07.01.2013
Red.jud.VA
Tehnored. DS/ex. 2
07.01.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 623/2012. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 632/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
