Plângere contravenţională. Decizia nr. 617/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-10-2012 în dosarul nr. 617/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 617
Ședința publică de la 03 octombrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător L. D. P.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenta-petentă S.C. Y. I. S.R.L., cu sediul în loc. S. C., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 330 din data de 07 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Babadag, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 septembrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța, a amânat pronunțarea în cauză la data de 03 octombrie 2012, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 14.10.2010 și înregistrată sub nr. 1460, petenta S.C. „Y. I.” S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr.7705 din data de 04.10.2010 încheiat de I. T. de M. T. și exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate.
Prin Sentința civilă nr. 1208 din 08.12.2010, în baza art. 158 alin. 3 și art. 159 pct. 3 Cod pr. civilă., coroborate cu art. 32 alin. 2 din O.G nr. 2/2001, Judecătoria Babadag a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătorie T..
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Babadag a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost săvârșită în localitatea T., localitate ce se află în raza de circumscripție a Judecătoriei T..
Cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei T., fiind înregistrată sub nr._, din data de 31.10.2010, când s-a dispus citarea părților.
La termenul de judecată de la 18.11.2010 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei T., față de dispozițiile art. 1591 Cod proc.civilă, cu referire la art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Prin sentința civilă nr. 3798 din 25 noiembrie 2011, Judecători T. a admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei T., invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag.
Totodată, instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul T., în vederea soluționării acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 31 ianuarie 2012 sub nr._
Prin sentința civilă nr. 896 din 17 februarie 2012, Tribunalul T. în temeiul art. 22 alin. 5 din codul de procedură civilă a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag, județul T. și a dispus înaintarea cauzei la Judecătoria Babadag, județul T. spre competentă soluționare.
La Judecătoria Babadag cauza a fost înregistrată la data de 12.04.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 330 din 7 iunie 2012 Judecătoria Babadag a respins plângerea, ca nefondată
Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut prin procesul-verbal de contravenție . nr. 7705/04.10.2010 petenta S.C. Y. I. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, deoarece a săvârșit în localitatea S. C., la sediul acesteia, următoarele contravenții: a primit la muncă pe numiții S. C. (data începerii activității 15.09.2010, conform declarației acestuia), Fedulov Ș. (care lucrează din data de 09.09.2010, conform declarației acestuia ) M. N. (care lucrează din data de 10.09.2010, conform declarației acestuia), fără a le întocmi contracte individuale de muncă, faptă prevăzută de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modificată și completată.
Instanța de fond a mai reținut că societatea petentă a susținut că numiții S. C., Fedulov Ș. și M. N., care au fost surprinși de inspectorul I.T.M., la un obiectiv economic din localitatea T., muncind fără forme legale, lucrau de fapt pe cont propriu la beneficiarul lucrării, nu erau angajații săi, aceștia au mințit, dându-se salariații săi .
În dovedirea susținerilor sale, petenta a administrat proba testimonială cu martorul M. N. care, cu ocazia audierii, a declarat că în ziua de 30 septembrie 2010 s-a efectuat un control la un punct de lucru al societății comerciale Y. I., controlul realizându-se la obiectivul ce se construia în localitatea T., unde au venit doi inspectori de la I.T.M., și au procedat la întocmirea unor fișe de identificare, ocazie cu care a declarat agentului constatator că la data de 30.09.2010 a lucrat în funcția de muncitor necalificat din data de 15.09.2010 până la 30.09.2010, fără a semna vreun contract individual de muncă .
Instanța a reținut și faptul că martorul a declarat de maniera consemnărilor efectuate în fișa de identificare ca urmare a faptului că, atunci când au venit inspectorii de muncă era gălăgie la locul de muncă, iar inspectorii au efectuat o presiune asupra sa, presiune ce a constat în faptul că „pur și simplu l-au încolțit” și a declarat de maniera reținută în fișa de identificare și crede că același lucru s-a întâmplat și cu celelalte două persoane identificate cu ocazia controlului, aceștia îl însoțeau pe el pentru a realiza zugrăvirea fațadei construcției, însă nu îi chemase beneficiarul lucrării, ei se aflau acolo pentru a cere de lucru.
În ceea ce privește această declarație, prima instanță nu a reținut-o, apreciind că este nesinceră, că nu reflectă adevărul, și a considerat că declarația veridică este cea din fișa de identificare, unde a declarat că „nu am semnat contract de muncă” și „sunt angajat de la data de 10 septembrie 2010”.
Cât privește declarația administratorului societății Anore F., instanța de fond a apreciat-o ca fiind neconcludentă și utilă cauzei, având în vedere că acesta a declarat că nu cunoaște motivul pentru care societatea a fost sancționată.
A arătat judecătorul primei instanțe că la dosarul cauzei (_ ), sunt atașate și fișele de identificare ale numiților S. C. și Fedulof Ș., din care se reține că cei doi au declarat că nu au semnat contract de muncă și sunt angajați la societatea petentă din 15.09.2010 și respectiv 09.09.2010.
Împotriva aceste sentințe, a formulat recurs petenta S.C. „Y. I.” S.R.L. S. C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată recurenta că în urma declarației luate de către inspectorul I.T.M. lucrătorilor care au fost surprinși la un obiectiv economic din localitatea T. muncind fără forme legale, aceștia sub imperiul emoției au declarat că sunt salariații societății inducând astfel în eroare agentul constatator, iar acesta fără să depună toate diligențele necesare aflării adevărului, care ar fi trebuit să fie efectuate cu imparțialitate prin analizarea și a altor înscrisuri a dispus amendarea societății cu 10.000 lei.
Mai arată recurenta că inspectorul I.T.M. nu a precedat la emiterea unei invitații recomandate prin care să ceară lămuriri suplimentare cu privire la situația de fapt constatată, acesta trecând direct la sancționarea societății pentru o faptă inexistentă.
S-a susținut că așa-zișii salariați lucrau pe cont propriu la beneficiarul lucrării, acesta fiind nevoit să angajeze lucrători cu ziua, pentru terminarea lucrării abandonate de partenerul contractual
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 5 si 6 Cod pr. civilă, iar în dovedire s-a depus la dosarul cauzei o factură fiscală ilizibilă.
Analizând cauza în raport de critica din recurs, cât și din oficiu, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel prin procesul-verbal contestat organul constatator a reținut că societatea petentă a primit la muncă la sediul său din loc S. C., județul T. pe numiții Z. C., Fedulov Ș. și M. N., fără a le întocmi contracte individuale de muncă, faptă prevăzută de art. 276 al. 1 lit. e) din Legea nr. 537/2003 cu modificările și completările aferente.
În ceea ce privește persoanele menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, se reține că acestea nu au dat declarații contradictorii, așa cum a susținut recurenta, ci, dimpotrivă, prin fișele de identificare ale acestora de la filele 23 - 25 din dosar, aceștia au declarat unanim că nu au semnat contracte individuale de muncă.
Totodată, declarația martorului M. N. va fi înlăturată și de instanța de recurs, deoarece nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză, nici chiar cu declarația administratorului societății, care a declarat că nu cunoaște motivul pentru care a fost sancționată societatea. În plus, martorul a făcut precizări doar în ceea ce privește activitatea prestată personal, și cu privire la ceilalți doi lucrători.
Relativ la împrejurarea că muncitorii lucrau pe cont propriu la beneficiarul lucrării, care angajase lucrători cu ziua, se constată că recurenta nu a produs nici un fel de probe pentru a demonstra veridicitatea acestei susțineri, nereușind astfel să răstoarne prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Mai mult decât atât, la termenul de judecată, din data de 17 mai 2012, deși administratorul societății petente a solicitat administrarea probei testimoniale, nu a respectata dispozițiile instanței de a depune lista cu numele și adresa martorului în termen de 5 zile și nici nu s-a mai prezentat la termenul de judecată următor, fiind decăzut din beneficiul probei
Reținând că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținută prin procesul-verbal contestat, astfel cum este aceasta definită de art. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că recursul este neîntemeiat și în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, recursul este privit ca neîntemeiat și va fi respins în acest mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-petentă S.C. Y. I. S.R.L, cu sediul în localitatea S. C., județul T., împotriva sentinței civile nr. 330 din data de 07 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. T., cu sediul în municipiul. T., ., județul T., ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
Ș. R. L. D. P. D. B.
R. A. V.
Jud. fond .E.I.Ș.L..
Redactat jud. L.D.P./29.10.2012
Tehnoredactat gref. G.R./19.11.2012/ ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 751/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 27/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
