Plângere contravenţională. Decizia nr. 138/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 138/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 138/2014
Ședința publică de la 20 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul C. JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.3428/15.10.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în B., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat, în termen, motivat, timbrat cu taxă de timbru în sumă de 20 lei, s-a depus întâmpinare de către intimată, s-a comunicat un exemplar de pe întâmpinare apelantului, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelul civil de față.
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 15.07.2013 sub nr. 5432/2013, petenta-contestatoare S.C. „E.” S.R.L., B. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Județean T., anularea în parte a procesului-verbal de contravenție . nr. 0107 din data de 28.06.2013, prin care a fost amendată cu suma de 4.500 de lei și înlocuirea acestei sancțiuni cu avertisment.
Prin sentința civilă nr. 3428/15.10.2013, Judecătoria T. a admis plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 4.500 lei aplicată prin procesul-verbal . nr. 0107/28.06.2013 încheiat de intimată, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr. 0107/28.06.2013, ora 09:30, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.500 lei, reținându-se în fapt că la data de 25 iunie 2013 ora 09:30, în localitatea T., pe drumul județean DJ222C, în parcarea Bididia, a fost oprit în trafic conducătorul autotractorului cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care s-a constatat că nu deține vinieta pe drumul județean DJ 222C relația T.-M., fapta fiind prevăzută de art. 5 alin. 1 din HCJ T. nr. 147/2009.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi constatate din oficiu.
Pentru a determina dacă petenta a suferit vreo vătămare în drepturile sale, prima instanță a analizat temeinicia procesului verbal de contravenție, reținând sub acest aspect, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
A arătat judecătorul fondului că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Cu privire la forța probantă a proceselor-verbale, instanța a reținut că aceasta este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
A mai reținut instanța că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentei contestatoare i se asigură, de către instanța de judecată, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, care sunt garantate doar ulterior formulării plângerii contravenționale (când se demarează procesul civil), iar nu la momentul redactării procesului verbal de contravenție.
Prima instanță a apreciat că petenta nu a dovedit netemeinicia procesului-verbal, iar stabilirea contravenției a fost constatată prin propriile simțuri de agentul constatator și dovedită prin procesul verbal întocmit, care este un înscris întocmit în formă autentică și ca atare, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează, iar petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, care apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar dovedit în fața instanței de judecată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța de fond a reținut că potrivit art. 5 alin. (2) din H.C.J. T. nr. 147/2009 cuantumul amenzii contravenționale pentru fapta prevăzută la alin. (1) (fapta de a circula pe drumurile județene din județul T. fără a deține vinieta și originalul sau copia documentului care atestă plata taxei) este cel stabilit prin Anexa nr. 5.
Totodată, potrivit tabelului din anexa nr. 5 la H.C.J. T. nr. 147/2009 cuantumul amenzii contravenționale în cazul lipsei sau neprezentării documentelor valabile care să justifice achitarea taxei de utilizare a drumurilor județene din județul T. pentru autovehicule de transport marfă, cu MTMA ≥12,0 t cu minimum 5 axe (inclusiv) este între 4500 lei (minim) și 5000 lei (maxim).
Din cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a constatat că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de Anexa nr. 5 la HCJ nr. 147/18.12.2009, însă, deși intimata a arătat că la individualizarea sancțiunii agentul constatator a ținut seama de dispozițiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat ca netemeinică susținerea în cauză.
Verificând individualizarea sancțiunii instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cu care în situația în care fapta este de gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului, chiar dacă nu este prevăzută în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției.
Instanța a apreciat că sunt întrunite cerințele prevăzute de textul normativ menționat, iar atingerea adusă valorii sociale protejată de lege este extrem de redusă, întrucât petenta a recunoscut fapta de neplată la momentul controlului a taxei de utilizare a drumurilor județene din județul T. și nu a intenționat să se sustragă de la achitarea respectivei taxe, întrucât a plătit-o după 23 de minute de la momentul opririi în trafic.
Prima instanță a considerat că acțiunile acesteia ulterioare constatării contravenției sunt de natură a reține un grad de pericol social redus al faptei, sancțiunea aplicată apărând într-o disproporție vădită cu urmările produse și cu circumstanțele cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel intimatul Județul T. prin C. Județean T., criticând-o ca fiind nefondată, criticând-o sub aspectul individualizării sancțiunii.
Susține intimatul-apelant că motivul de critică a hotărârii apelate are în vedere admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Arată intimatul-apelant că petenta nu a dovedit netemeinicia procesului-verbal, iar stabilirea contravenției a fost constată prin propriile simțuri de agentul constatator și dovedită prin procesul-verbal întocmit, care este un înscris în formă autentică și precizează că potrivit art. 5 alin. 2 din Hotărârea Consiliului Județean T. nr. 147/2009 cuantumul amenzii contravenționale pentru fapta prevăzută de alin. 1 de a circula pe drumurile județene din județul T. fără a deține vinieta și originalul sau copia documentului care atestă plata taxei este cel stabilit prin Anexa nr. 5.
Precizează intimatul-apelant că din instrumentarea tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța a apreciat ca netemeinică susținerea în cauză, deși la judecata de fond a arătat că la individualizarea sancțiunii agentul constatator a ținut cont de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, iar atunci când a verificat individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că au fost aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora în situația în care fapta este de gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului chiar dacă nu este prevăzut în actul normativ de stabilirea și sancționare a contravenției.
Consideră intimatul-apelant că în motivarea sentinței apelate, în mod greșit instanța a reținut ca fiind întrunite cerințele prevăzute în textul normativ menționat, atingerea adusă valorii sociale protejate de lege fiind extrem de redusă, respectiv că s-a recunoscut fapta de neplată la momentul controlului taxei de utilizare a drumurilor județene și faptul că nu s-a intenționat sustragerea de la achitarea taxei.
Arată intimatul-apelant importanța faptului că indiferent de numărul minutelor pe care le evidențiază contestatoarea la momentul efectuării controlului nu s-a putut face dovada achitării taxei de utilizare a drumurilor județene, fapt care dovedește că în contextul în care nu ar fi fost verificată de agenții constatatori contestatoarea ar fi putut circula fără îndeplinirea acestei obligații, fără a conștientiza de fapt că fapta sa aduce atingere valorii sociale protejate în limite extrem de reduse.
Intimatul apelant învederează faptul că obligativitatea achitării taxei de utilizare a drumurilor județene nu are caracter de noutate, de-a lungul rețelei de drumuri județene, inclusiv pe DJ 222 C sunt montate panouri informative și de avertizare prin care se aduce la cunoștință utilizatorilor sarcina ce le revine, iar în cadrul societăților comerciale de transport, există funcția de manager transport, persona ca prin fișa postului are obligativitatea de a se informa cu privire la obligațiile constând în taxe de drum, care sunt aplicabile pe raza județului unde se va efectua transportul.
În apărare, intimata-petentă .. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Critica hotărârii atacate se referă în esență la reindividualizarea sancțiunii contravenționale și este neîntemeiată.
Conform prevederilor art. 5 alin. (2) din HCJ T. nr. 147/2009 cuantumul amenzii contravenționale pentru fapta prevăzută la alin. (1) [fapta de a circula pe drumurile județene din județul T. fără a deține vinieta și originalul sau copia documentului care atestă plata taxei] este cel stabilit prin Anexa nr. 5.
Potrivit tabelului din anexa nr. 5 la HCJ T. nr. 147/2009 cuantumul amenzii contravenționale în cazul lipsei sau neprezentării documentelor valabile care să justifice achitarea taxei de utilizare a drumurilor județene din județul T. pentru autovehicule de transport marfă, cu MTMA ≥12,0 t cu minimum 5 axe (inclusiv) este între 4500 lei (minim) și 5000 lei (maxim).
În cauză, se constată că amenda aplicată intimatului-petent este în cuantumul minim prevăzut de Anexa nr. 5 la HCJ nr. 147/18.12.2009.
Verificând individualizarea sancțiunii se reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cu care în situația în care fapta este de gravitate redusă se aplică sancțiunea avertismentului, chiar dacă nu este prevăzută în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției.
Se reține că, în cauză, sunt întrunite cerințele prevăzute de textul normativ menționat, iar atingerea adusă valorii sociale protejată de lege este extrem de redusă, întrucât intimata-petentă a recunoscut fapta de neplată la momentul controlului a taxei de utilizare a drumurilor județene din județul T. și nu a intenționat să se sustragă de la achitarea respectivei taxe, întrucât a plătit-o după 23 de minute de la momentul opririi în trafic.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul C. JUDEȚEAN T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 3428/15.10.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata S.C. „E.” S.R.L., cu sediul în municipiul B., ., județul B., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 20 martie 2014.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, GREFIER
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond. N.N
Redactat jud. D.N./26.03.2014
Tehnoredactat gref. G.R./07.04.2014/4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 216/2014. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 228/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
