Plângere contravenţională. Decizia nr. 216/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 216/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 216/2014
Ședința publică de la 24 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul petent BĂDIȚEANU I., cu domiciliul în C., ., ..A, ., împotriva sentinței civile nr.3554/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, nemotivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a depus întâmpinare de către intimat, s-a comunicat un exemplar de pe întâmpinare apelantului, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
La data de 14.05.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ plângerea formulată de petentul Bădițeanu I., cu domiciliul în C., ., . cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE T., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/ 11.05.2013 prin care a fost sancționat contravențional pentru faptul că a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare_ pe . din direcția C. către DGFP T. iar la intersecția semaforizată cu străzile Barajului cu Viticulturii nu a acordat prioritate de trecere autospecialei poliției MAI_ care se deplasa în misiune având în funcțiune semnalele luminoase și sonore intrând în coliziune cu aceasta provocând avarii.
În motivarea plângerii, contestatorul a susținut, în esență, că autospeciala MAI_ nu avea semnalele luminoase și acustice în funcțiune, motiv pentru care nu a observat-o și datorită faptului că pe sensul său de mers culoare semaforului era verde, a pătruns în intersecție, intrând în coliziune cu aceasta.
Intimata a formulat întâmpinare (fila 13) și a depus la dosar documentația aferentă procesului verbal: originalul procesului verbal (fila 15), raportul agentului constatator (fila 16), planșe fotografice (fila 17-22), CD cu înregistrarea video a accidentului (fila 25).
Soluționând cauza Judecătoria T. prin sentința civila nr. 3554/21.10.2013 a respins plângerea ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimată la data de 11.05.2013, petentul a fost amendat cu suma de 300 lei și sancționat cu suspendarea permisului de conducere pe 60 de zile, reținându-se în fapt că în aceeași zi, la ora 21:20, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare_ pe . din direcția C. către DGFP T. iar la intersecția semaforizată cu străzile Barajului cu Viticulturii nu a acordat prioritate de trecere autospecialei poliției MAI_ care se deplasa în misiune având în funcțiune semnalele luminoase și sonore intrând în coliziune cu aceasta provocând avarii, contravenție prevăzută de art. 61 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, sub aspect formal, prima instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată condițiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța i-a respectat petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia nu au fost dovedite și sunt contrazise de ansamblul probator.
Instanța a reținut că săvârșirea faptei de către petent a fost dovedită și prin proba cu înregistrarea video, unde se observă că la momentul pătrunderii în intersecție autospeciala MAI_ avea semnalele luminoase în funcțiune, contrar celor susținute de petent, care a arătat prin cerere că aceste semnale nu funcționau, fapt pe care i l-ar fi confirmat personal chiar și agentul de poliție care conducea autospeciala.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pentru considerentele expuse, instanța a reținut că petentul a comis fapta contravențională, surprinsă de către agentul constatator și dovedită prin proba video, din probele administrate rezultând aceeași situație de fapt ca și cea consemnată în procesul verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale s-a reținut că potrivit art. 100 alin. 3 lit. f din OUG 195/2002, nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni.
Conform art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a II-a reprezintă o sancțiune de 4 sau 5 puncte-amendă.
Întrucât valoarea unui punct-amendă la data săvârșirii faptei contravenționale era de 75 lei, instanța a reținut că amenda aplicată petentului, de 300 lei, este în cuantumul minim prevăzut de lege, echivalentul a 4 puncte-amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel in termen legal petentul BADITEANU I. fara sa arate in scris sau in ședința publica motivele pe care se întemeiază apelul, respectiv criticile pe care înțelege sa le aducă hotărârii atacate.
Examinând din oficiu apelul formulat, in raport de dispozițiile art. 34 alin. 3 din OG. NR. 2/2001 Tribunalul retine ca apelul este nefondat.
Se constata ca prima instanța a reținut in mod corect ca situata de fapt prezentata in cuprinsul procesului-verbal de contravenție corespunde realității, ca încadrarea juridica a faptei contravenționale reținute in sarcina petentului este corespunzătoare si ca petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa.
De asemenea s-a reținut in mod corect si faptul ca procesul-verbal de contravenție a fost încheiat, sub aspect formal, cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de lege pentru valabilitatea sa, neexistând motive care sa determine nulitatea acestuia.
Cat privește individualizarea sancțiunii, aceasta s-a acut cu respectarea dispozițiilor art.5 alin.(5) si art. 21 alin.(3) din OG NR. 2/2001.
In consecința apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul petent BĂDIȚEANU I., cu domiciliul în C., ., ..A, ., jud C., împotriva sentinței civile nr.3554/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud. T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Jud.fond IH
Red.jud.EN/14.05.2014
Tehnored.jud.EN/23.05.2014/4ex./..2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 632/2014. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 138/2014. Tribunalul... → |
|---|
