Plângere contravenţională. Decizia nr. 608/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 608/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 608/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 608
Ședința publică de la data de 22 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-petent J. P.-D., cu domiciliul în mun. T., ., ., . civile nr. 1386 din data de 13 mai 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN de POLIȚIE T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul cauzei, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că apelul este formulat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru; intimatul nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.3941 alin. 1 declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
La data de 20.11.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei T., sub nr._ – plângerea contravențională formulată de petentul J. P. D., împotriva procesului-verbal . nr._/14.11.2013 emis de IPJ T.-S. rutier.
Petentul a pretins anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, ca fiind netemeinic și nelegal.
În fapt, petentul a arătat că, la data de 14.11.2013 a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a comunicat că a depășit limita de viteză, fiindu-i solicitate actele la control.
Petentul a susținut că, a prezentat inclusiv actul de identitate, consemnându-se în procesul-verbal datele sale de identitate.
Acesta a mai arătat că, a solicitat echipajului de control, să îi prezinte: buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, dovada privind înregistrarea vitezei, însă acesta a refuzat și a completat procesul-verbal, “fără mențiuni”.
Privitor la viteza înregistrată de aparatul radar, s-a solicitat aplicarea marjei de eroare prev. De Norma de metrologie legală 021-05 NML.
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispoz. Art.118 din OUG 195/2002 și OG 2/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal . nr._/14.11.2013, ca temeinic și legal pentru următoarele motive:
La data de 14.11.2013, în jurul orelor 15:33, petentul a condus autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare 6327 LN, pe DN 22A, iar la km 64, a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 157 km/h . Abaterea a fost înregistrată cu aparatura radar montată pe autospeciala poliției cu nr._ .
Soluționând cauza, judecătoria T. prin sentința civilă nr.1386 din data de 13 mai 2014 a respins plângerea contravențională, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._/14.11.2013, s-a reținut că la data de 14.11.2013 ora 15,33, petentul a condus autoturismul marca BMW cu nr.6327 LN pe DN 22A, iar la km.57 a fost depistat, cu aparatul radar Phyton II montat pe autospeciala_, cu viteza de 157 km/h.; de asemenea, petentul nu avea asupra sa cartea de identitate.
Petentul a semnat procesul-verbal, fără nicio mențiune.
Urmare a examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze, motiv pentru care s-a procedat la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Privitor la prima faptă contravențională prima instanță a constat următoarele:
Potrivit art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 - conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Limita maximă de viteză înafara localităților este de 100 km/h., conform art.49 alin.4 lit.b din OUG 195/2002.
Potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 - constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:… depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Clasa a IV-a de sancțiuni, presupune aplicarea de la 9 la 20 puncte amendă – conform dispoz. art.98 alin.4 lit.d din OUG 195/2002.
Agentul constatator a aplicat sancțiunea principală în cuantumul minim, adică 9 puncte-amendă în valoare de 720 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 90 zile, începând cu data de 30.11.2013.
De asemenea, s-a aplicat măsura reținerii permisului de conducere.
Referitor la calitatea de agent constatator s-au reținut următoarele:
Potrivit art.15 alin.2 și 3 din OG 2/2001 – pot fi agenți constatatori: ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor; aceștia constată contravenții privind … circulația pe drumurile publice .
Potrivit art.109 alin.1 din Oug 195/2002 - constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.
Fapta contravențională privitoare la depășirea vitezei se poate constata numai cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic, conform prevederilor art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002.
Prin urmare, cerința esențială este ca agentul constatator să fie polițist rutier, iar viteza să fie determinată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Nu există nicio cerință legală privind identitatea de persoană între operatorul radar și agentul constatator, întrucât în privința contravențiilor având ca obiect depășirea limitei legale de viteză, constatarea nu se face prin propriile simțuri ale agentului constatator ci doar prin intermediul cinemometrelor de control rutier, omologate și verificate metrologic.
Referitor la legalitatea înregistrării video s-au arătat următoarele:
Având în vedere prevederilor art.109 alin.2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice conform Buletinului de verificare metrologică nr._/26.08.2013 - cinemometrul de control rutier tip R. PHYTON II montat pe autospeciala Dacia L. cu nr._ este apt să măsoare viteza în regim staționar și în regim de deplasare – certificat care-și producea efectele la data constatării contravenției.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, aceasta trebuie să cuprindă în mod obligatoriu elementele prevăzute de pct.3.5.1 din Ordinul B.R.M.L. nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor(cinemometre)"
Potrivit pct. 3.3.4 din normele anterior indicate - cinemometrul utilizat în regim de deplasare trebuie să măsoare simultan atât viteza vehiculului-țintă, cât și viteza autovehiculului de patrulare.
Vizualizând capturile foto și înregistrarea video efectuate cu cinemometrul de control rutier, se observă:
- imaginea autovehiculului marca BMW, fără a se putea distinge cu exactitate numărul de înmatriculare;
- viteza vehiculului-țintă (autovehiculul condus de petent) este de 157 km/h., autospeciala poliției având o viteză de 76 km/h ;
- este indicată data și ora la care s-a efectuat măsurătoarea: 14.11.2013 – ora: 15:33:19;
Prin urmare, s-a constatat că nu este îndeplinită cerința prev. la pct.3.5.1 din Ordinul B.R.M.L. nr. 301/2005, privind imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia
Logica procesului de măsurare al cinemometrului trebuie să fie astfel concepută încât să nu poată fi atribuită o măsurare de viteză, unui autovehicul care nu are nici o legătură cu această viteză, precum și în cazurile de încrucișări sau depășiri între vehicule, când acestea se află simultan în raza de măsurare a cinemometrului, sau când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat .
Este adevărat că, din înregistrarea video nu se poate distinge cu exactitate numărul de înmatriculare al autovehiculului – însă, petentul a fost oprit în trafic imediat după săvârșirea faptei contravenționale, acesta semnând procesul-verbal „fără mențiuni”, iar aceasta conferă instanței certitudinea că autovehiculul condus de petent este cel înregistrat cu aparatul radar.
În privința aplicabilității procentului de eroare tolerata, prima instanță a reținut următoarele:
Eroarea maximă tolerată prevăzută de pct.3.1.1 lit.c din NML 021-05 s-ar fi putut reține doar în situațiile incidenței factorilor de influență limitativ precizați la pct.3.1.2 din aceleași norme, respectiv:
Din probele administrate în cauză, nu rezultă incidența niciunuia din cazurile care conduc la aplicarea procentului de eroare tolerată.
Chiar și în condițiile în care, s-ar reține eroarea maximă tolerată (care în cazul de față este de +/- 4%), aceasta nu ar influența încadrarea juridică a faptei contravenționale (întrucât viteza astfel rezultată, ar fi de 150,72 km/h).
Referitor la formularul de proces-verbal, completat de agentul constatator prima instanță a reținut că, având în vedere dispozițiileart.109 alin.4 din OUG 195/2002 - forma și conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției se stabilesc prin regulament, precum și dispozițiile art. 181 alin.1 și 2 din HG 1391/2006 în mod cert, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost constatată cu ajutorul cinemometrului de control rutier Phyton II montat pe autospeciala poliției cu nr._ .
Prin urmare, agentul constatator ar fi trebuit să întocmească procesul-verbal, potrivit formularului prevăzut în Anexa nr.1D.
Interpretarea dată de intimat, dispoz. art.181 din HG 1391/2006, este eronată.
Prelucrarea imaginilor surprinse de aparatul radar se poate face de operator, concomitent săvârșirii faptei contravenționale sau la o dată ulterioară.
Or, pentru cazul în speță, operatorul radar T. S. A. a prelucrat imaginile aparatului radar, iar ag.O. R. a oprit autovehiculul marca BMW, stabilind identitatea conducătorului auto.
În concluzie, prevederile alin.2 al art.181 din HG 1391/2006 se aplică doar pentru situația în care constatarea faptei contravenționale se face la o dată ulterioră (acestea nu se extind și pentru ipoteza expusă anterior).
Cu toate acestea, se constată că procesul-verbal în discuție conține toate elementele prevăzute în Anexa nr.1D, astfel că petentul nu a suferit nicio vătămare.
Privitor la cea de-a doua faptă contravențională prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere prevederile art.147 pct.1 din H.G.1391/2006 pentru încălcarea obligației petentului de a avea asupra sa actul de identitate, agentul de poliție a aplicat sancțiunea prevăzută de art.101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.7 din OG 2/2001, respectiv avertisment.
Petentul nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului-verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve – fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de agentul constatator.
Este evident că, semnarea procesului-verbal în atare mod, nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptelor contravenționale, însă petentul are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptelor contravenționale.
În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că petentul s-ar fi aflat în eroare sau a fost constrâns să semneze actul fără obiecțiuni – simpla negare a situației de fapt, nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petentul J. P.-D., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, în mod greșit prima instanță în raport de probele administrate a respins plângerea contravențională, ca nefondată.
Constatarea faptei pentru care a fost sancționat, încadrată de agentul constatator în prevederile art. 102 alin.3 lit. c din OUG nr. 195/2002 rep., nu se poate face în lipsa înregistrărilor cu mijloace tehnice de măsurare a vitezei.
Și practica judiciară internă, precum și practica judiciară CEDO concluzionează în astfel de situații că instanța nu trebuie să se bazeze pe probe îndoielnice și neconforme cu normele aplicabile.
Cu privire la cea de-a două faptă contravențională apelantul a arătat că, și în această situație prima instanță a apreciat greșit că la data constatării faptei nu a avut actul de identitate atâta timp cât nu există certitudinea dovedită prin alte probe decât consemnarea agentului constatator în procesul-verbal de contravenție.
De asemenea, prima instanță a apreciat în mod greșit că prezumția de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal nu poate fi înlăturată în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că s-a aflat în eroare sau a fost constrâns să semneze actul fără obiecțiuni și că simpla negare nu poate fi luată în considerare.
În situația dată, a prezentat toate documentele solicitate de agentul constatator, care au fost verificate și în baza cărora s-a întocmit procesul-verbal de contravenție, inclusiv cu mențiunile din actul de identitate ceea ce contrazice consemnarea cu privire la fapta săvârșită că nu avea asupra sa cartea de identitate. Or, această interpretare logică și obiectivă nu a fost luată în considerare de prima instanță și care nu poate fi înlăturată cu nicio altă probă.
In concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu consecința anulării procesului-verbal . nr._.
În drept s-au invocat disp. art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul I. JUDEȚEAN de POLIȚIE T. a formulat în termen procedural întâmpinare (fila 10) prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Astfel, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 14 noiembrie 2013, s-a reținut că la data de 14 noiembrie 2013 ora 15.33, apelantul –petent a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare 6327 LN pe DN 22A iar la Km 57 a fost depistat cu aparatul radar PHYTON II montat pe autospeciala_ cu viteza de 157 km/h, de asemenea apelantul nu avea asupra ca cartea de identitate.
Potrivit art. 121 alin.1 din HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Limita maximă de viteză în afara localităților este de 100 km/h așa cum sunt prevederile art. 49 alin.4 lit.b din OUG nr. 195/2002.
Potrivit art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte…..depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 109 alin.1 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier iar fapta contravențională privitoare la depășirea vitezei se poate constata numai cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic așa cum sunt prevederile art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002.
Instanța de control judiciar reține că, în speță, starea de fapt a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în conformitate cu dispozițiile art.109 alin.2 din OG nr. 195/2002 așa cum rezultă și din buletinul de verificare metrologică.
Măsurarea vitezei de circulație a fost efectuată de către un operator calificat conform paragrafului 4.2 din Norma de Metodologie Legală NML 021-05 aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, aprobată prin ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală.
Așa cum corect a reținut și prima instanță și tribunalul constată că situația de fapt din procesul verbal atacat a fost reținută cu respectarea cerințelor metodologice prevăzute în paragraf 3.5.1 și 4.3 din Norma de Metodologie Legală aprobată prin Ordinul nr.301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală iar pe cale de consecință nu se vor putea primi motivele invocate în apel de către apelant.
Procesul verbal atacat are anexată și înregistrarea foto iar în această înregistrare sunt indicate data și ora măsurătorii, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare al autovehiculului, este menționat faptul că a fost efectuată autotestarea aparatului radar, iar imaginea autoturismului permite vizualizarea nr. de înmatriculare.
Cu privire la celalalt motiv de apel se reține că potrivit art. 147 pct.1 din HG 1391/2006 conducătorul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Este cert faptul că apelantul nu a avut asupra sa actul de identitate iar agentul rutier a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 7 din OG 2/2001, respectiv sancțiunea avertisment.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelantul-petent J. P.-D., cu domiciliul în mun. T., ., ., . civile nr. 1386 din data de 13 mai 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN de POLIȚIE T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 22 Octombrie 2014.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ. jud. V.I.
Red.dec.civ. jud. RS/18.11.2014
Tehnored.gref. DB/gref.+ EG gref / 4 ex. /18.11.2014
. ex. apelant, 1 ex. intimat.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2105/2014. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 254/2014. Tribunalul... → |
|---|
