Plângere contravenţională. Decizia nr. 808/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 808/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 808/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 808/2012
Ședința publică de la 12 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul M. G. D. cu domiciliul în Onești, ., nr.15, jud.Bacău, împotriva sentinței civile nr.479/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._, petentul M. G. D. a formulat contestație împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 06.05.2012 de către intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., prin care a fost sancționat cu sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 980 lei.
Prin Sentința civilă nr. 479/11.07.2012, Judecătoria Măcin – județul T. a respins plângerea contravențională ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție contestat nu este afectat de vreo cauză de nulitate expresă și absolută, prevăzută de art. 17 din O.G. Nr. 2/2001, iar în ceea ce privește eventualele vicii de formă sau motivele de netemeinicie ale procesului-verbal de contravenție, s-au constatat următoarele:
Încheierea procesului verbal în lipsa petentului, duce într-adevăr la imposibilitatea formulării de către petent a eventualelor obiecțiuni, însă această procedură este legală, art. 19 din O.G. nr. 2/2001 prevăzând posibilitatea încheierii procesului verbal și în lipsa contravenientului:
În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
Obiecțiunile urmează să fie formulate de către cel sancționat în cuprinsul plângerii contravenționale, așa cum s-a întâmplat și în prezenta cauză.
Cu privire la lipsa unui martor asistent la încheierea procesului verbal, din economia art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 rezultă faptul că agentul constatator nu este obligat să dea o anume explicație pentru lipsa unui martor la încheierea procesului verbal.
Legea nu determină cauzele care pot să ducă la încheierea procesului verbal în lipsa martorilor, singura obligație pentru agentul constatator fiind să menționeze motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
În speță atâta vreme cât agentul constatator a indicat motivele lipsei unui martor la încheierea procesului verbal („în trafic nu a fost găsit nici un martor”), dispozițiile legale au fost respectate.
De asemenea se constată că încadrările juridice ale faptelor contravenționale sunt corect indicate, în procesul verbal contestat fiind trecut regulamentul de aplicare al ordonanței de urgență a guvernului, prescurtarea fiind R.A. O.U.G. De altfel, în practica judiciară, s-a decis că greșita încadrare în drept făcută de către agentul constatator, indicarea eronată a actului normativ prin care se stabilește și sancționează contravenția sau indicarea unei temei greșit de sancționare contravenientului nu reprezintă motiv de nulitate a procesului verbal de constatare. Nerespectarea acestei dispoziții a art.16 din OG nr.2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă și virtuală, revenind petentului sarcina probei, în sensul de a demonstra vreo vătămare ce i s-a adus prin greșita menționare a temeiului legal, de natură să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, referitor la contravenția de a fi circulat cu autoturismul având o viteză peste limita maximă, instanța constată că intimata a reușit sa facă dovada existenței dincolo de orice îndoială rezonabilă a faptei contravenționale așa cum a fost reținută în procesul-verbal. De altfel, instanța de fond a reținut și faptul că petentul nu a contestat această contravenție.
Astfel, din fotografia radar înaintată de organul constatator la dosarul cauzei (fila 12) constatăm faptul că autoturismul înmatriculat sub nr._ a fost surprins în data de 06.05.2012, ora 09.31 rulând cu viteza de 86 km/h pe un sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h (în loc. Garvăn, jud. T.).
Fotografia a fost efectuată cu un mijloc tehnic verificat metrologic și de către o persoană care deține autorizație de operator radar (conform buletinului de verificare metrologică și atestatului de operator radar înaintate de asemenea la dosar de către intimată - fila 11).
Referitor la contravențiile de a nu fi avut cuplată centura de siguranță și de a nu fi avut asupra sa certificatul de omologare al foliilor aplicate pe geamurile laterale, instanta apreciaza ca in situatia sanctionarii unor contraventii ce constau in fapte omisive, ca in speta de fata, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situatie de fapt. Procesul verbal legal intocmit conduce, in mod rezonabil, la o acuzatie ce se bazeaza pe imprejurari de fapt, acuzatie care, pentru a putea fi inlaturata, necesita sustineri sprijinite de probe din partea celui sanctionat.
Faptul ca procesul verbal de contraventie contine constatarile personale ale agentului constatator acesta face dovada situatiei de fapt ce a dus la incheierea sa, dind nastere la o prezumtie simpla in sensul ca cele consemnate corespund adevarului. In acest caz, simpla sustinere a petentului in sensul ca sancțiunea este neîntemeiată nu este suficienta, atita timp cit acesta nu aduce probe si nu invoca imprejurari credibile pentru a rasturna prezumtia nascuta.
Potrivit art 1203 Cod civ. “Prezumtiile care nu sunt stabilite de lege sunt lasate la luminile si intelepciunea magistratului; magistratul nu trebuie sa se pronunte decat intemeindu-se pe prezumtii, care sa aiba o greutate si puterea de a naste probabilitatea; prezumtiile nu sunt permise magistratului decat numai in cazurile cand este permisa si dovada prin martori, afara numai daca un act nu este atacat ca s-a facut prin frauda, dol sau violenta”.
Petentul nu a propus probe prin care sa rastoarne prezumtia relativa de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contraventie, simplele sale afirmatii din cuprinsul plingerii, nefiind suficiente pentru a forma convingerea instantei in sensul ca cele stabilite prin procesul verbal de contraventie nu corespund realitatii.
De asemenea verificând conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă (starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere).
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petentul M. D. G., solicitând admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
S-a susținut de către recurent că, instanța de fond, în mod greșit a respins excepția nulității procesului-verbal de contravenție prevăzut de art. 16 pct. 7 din O.G. nr. 2/2001, nu a putut dovedi cu probe susținerile sale, întrucât cauza a rămas în pronunțare înainte de a ajunge în instanță, iar faptele constatate nu sunt reale, cuantumul amenzii este foarte mare și nu are posibilitatea să o plătească.
Intimata I.P.J. T. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, Tribunalul consideră că recursul este nefondat.
Instanța de fond a analizat procesul-verbal de contravenție, în ceea ce privește cazurile de nulitate absolută prevăzute de O.G. nr. 2/2001, care ar fi putut afecta legalitatea actului contestat, constatând în mod corect că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
In ceea ce privește lipsa obiecțiunilor de la rubrica „alte mențiuni”, în condițiile în care procesul-verbal de contravenție i-a fost comunicat prin poștă, neaflându-se de față sau refuzând semnarea actului, la întocmirea acestuia petentul a avut posibilitatea de a-și formula obiecțiunile în cuprinsul plângerii contravenționale de față.
In speță, așa cum a rezultat din Raportul nr._ din 20.06.2012 al I.P.J. T. – Poliția Orașului Măcin, după ce i s-a adus l cunoștință conținutul procesului-verbal de contravenție, conducătorul auto M. G. D. a refuzat să-l semneze.
De asemenea, în mod corect s-a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit și cu respectarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind lipsa unui eventual martor și motivele care au condus la încheierea actului în acest mod, precum și în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor sancționate.
Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenție, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a constatărilor personale ale agentului constatator, limitându-se doar la afirmații nesusținute prin probe în cea ce privește nevinovăția sa.
Totodată, instanța a apreciat în mod just cu privire la proporționalitatea sancțiunii amenzii în raport de circumstanțele faptelor săvârșite.
Așa fiind, hotărârea pronunțată fiind temeinică și legală, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul M. G. D., cu domiciliul în Onești, ., nr. 15, jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 479/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
17.01.2013
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
23.01.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 421/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 28/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
