Plângere contravenţională. Decizia nr. 292/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 292/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR 292
Ședința publică de la 25 Aprilie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. R.
Judecător: L. D. P.
Judecător: R. A. V.
Grefier: D. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-petentă . C.G.S. SRL, cu sediul în loc. B., ., jud. T. împotriva sentinței civile nr. 46 din data de 26 ianuarie 2012 pronunțată de Judecatoria B., în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata M.F.P.- A.-DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T., cu sediul în mun. T., . bis.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen; scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimata-reclamantă nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Petenta S.C. C. G. S. C.G.S. SRL a formulat plângere contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr. 5258/327/25.07.2011, solicitând în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T., anularea procesului verbal de contravenție ./2009 /_ din 22.06.2011.
La termenul din 05.10.2011, Judecătoria T. a invocat excepția necompetenței sale teritoriale, iar potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 3120/13 octombrie 2011 a fost admisă excepția necompetentei teritoriale și declinată cauza în favoarea Judecătoriei B..
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că potrivit art.32 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă a soluționa plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Din cuprinsul situației de fapt reținute în procesul verbal de contravenție rezultă că societatea petentă ar fi efectuat la data de 24.12.2010 plata prin numerar a unei facturi fiscale în valoare de 79.831,20 lei factură ce reprezintă achiziție de la . București, nefiind specificat locul plății, respectiv dacă aceasta a fost făcută la sediul debitoarei în orașul B. ori cel al creditoarei în municipiul București.
În lipsa unei asemenea mențiuni, instanța a apreciat că nu poate decât să determine locul acestei plăți în baza dispozițiilor legale de drept comun în vigoare la data efectuării plății, astfel, potrivit art.1104 din vechiul cod civil în vigoare la data efectuării plății, plata oricărei obligații se face în locul arătat în convenție.
Reținându-se că în cauza de față nu rezultă că cele două societăți să fi avut vreo înțelegere în privința locului plății, devenind incidente prevederile art.3 al aceluiași articol, care arată că plata se face la domiciliul debitorului obligației, în cauza de față la sediul societății petente aflat în orașul B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 octombrie 2011 sub nr._ .
Petenta S.C.C. G. S. C.G.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata MFP-A.-DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T. să se constatate nulitatea absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009 nr._/22 iunie 2011, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului conform art.7 din OG nr.2/2001.
În expunerea de motive petenta a arătat că în procesul verbal contestat, agentul constatator reține că în data de 22 iunie 2011, ora 1200, a constatat că S.C.C. G. S. C.G.S. SRL din localitatea B. a achitat factura nr.380/24.12.2010 reprezentând achiziție de la . București în valoare totală de 79.831,20 lei, în numerar, în baza chitanței nr.263/24.12.2010 cu valoarea de 79.831, 20 lei încălcând astfel prevederile art.5 alin.2 lit.c din OG nr.15/1996, susținând netemeinicia și nelegalitatea acestuia.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal s-a învederat că este nul absolut potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001 întrucât sunt încălcate prevederile art.16 în sensul că nu este indicată data săvârșirii faptei contravenționale, iar agentul constatator a menționat în procesul-verbal că a constatat fapta contravențională și a aplicat sancțiunea fără a indica data săvârșirii faptei.
A mai arătat petenta că legiuitorul a sancționat cu nulitatea absolută lipsa datei comiterii faptei, motivat și de faptul că aplicarea sancțiunii amenzii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei (art.13 din O.G. nr.2/2001), iar în cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normative în vigoare la data săvârșirii acesteia (art.12 din OG nr.2/2001).
De asemenea, s-a mai susținut că agentul constatator a încălcat și prevederile art.16 alin.7 din OG 2/2001, conform cărora în momentul încheierii procesului verbal acesta este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiuni ce sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului verbal.
Se observă că la rubrica „Alte mențiuni” este consemnat faptul că agentul economic nu și-a formulat obiecțiunile întrucât nu s-a prezentat pentru luarea la cunoștință și semnarea procesului verbal, fără a face dovada convocării și a refuzului subscrisei, astfel că dreptul de a formula obiecțiuni a fost încălcat, sens în care solicită constatarea nulității absolute a procesului verbal, întrucât nu a fost respectat dreptul constituțional la apărare și prezumția de nevinovăție.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, agentul constatator a invocat nerespectarea limitei plafonului maxim de 5000 lei pentru plăți în numerar către persoane juridice, aplicând o amendă de 5.000 lei invocând art.6 alin.2 din OG nr.15/1996 .
Având în vedere motivele mai sus rubricate, societatea petentă a solicitat admiterea plângerii, constatarea nulității absolute a procesului verbal de contravenție ./2009 nr._/22.06.2011, iar în subsidiar, față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, a solicitat reținerea gravității reduse a faptei și a se aprecia că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a-și conforma conduita în raport de cerințele legale.
Potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Prin urmare, s-a solicitat a se constata gradul redus de pericol al faptei săvârșite și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și a se dispune anularea sancțiunii amenzii și aplicarea sancțiunii avertismentului conform dispozițiilor art.7 din OG nr.2/2002.
Petenta a indicat ca temei de drept al acțiunii sale dispozițiile art. 31 din OG nr.2/2001.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori și a depus copii de pe următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . /2009 nr._ încheiat la 22 iunie 2011.
Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art.36 din OG 2/2001.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii, motivat de faptul că în urma controlului efectuat, inspectorii fiscali au constatat că petenta a încălcat prevederile art.5 alin.2 lit.c din OG 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar valutare, achitând în data de 24.12.2010 factura nr.380/24.12.2010 reprezentând achiziții bunuri de la furnizorul S.C. Larcas Line S.R.L. în valoare totală de 79.821 lei cu chitanța nr.263/24.12.2010 - 79.821 lei.
Cu privire la motivele plângerii ce țin de nulitatea procesului verbal, s-a apreciat că acestea sunt nefondate învederându-se că în procesul-verbal contestat organele de control nu au indicat data, ora și locul săvârșirii faptei întrucât locul săvârșirii faptei nu s-a putut stabili întrucât factura și chitanța au fost transmise prin poștă, astfel cum se specifică și pe factură și nu există avize de însoțire a mărfii sau alte documente care să fi însoțit bunurile achiziționate în timpul transportului și din care să rezulte când au fost expediate bunurile de la furnizor, iar în ceea ce privește ora întocmirii, organul de control nu a putut stabili cu exactitate acest lucru, data săvârșirii faptei, este data înscrisă pe chitanța nr.263/24.12.2010 înregistrată de operatorul economic în registrul jurnal, acesta neînregistrând chitanța în registrul de casă.
Afirmația petentei privind nerespectarea dispozițiilor art.16 pct.7 din OG 2/2001, respectiv nesolicitarea și neindicarea la rubrica mențiuni a eventualelor obiecțiuni s-a precizat faptul că agentul economic a fost invitat la sediul DGFP T. pentru discuția finală asupra constatărilor și consecințelor fiscale cu adresa nr._/14.07.2011.
În momentul întocmirii procesului verbal petenta nu a formulat obiecțiuni, întrucât nu s-a prezentat pentru luarea la cunoștință și semnarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, cu toate că administratorul societății a fost invitat pentru a i se aduce la cunoștință prevederile legale încălcate, iar potrivit adresei nr._/23.06.2011 administratorul S.C.C. G. S. C.G.S. SRL și-a motivat neprezentarea printr-o adeverință medicală.
S-a susținut de intimată că exigențele dispozițiilor art.19 alin.1 din O.G. nr.2/2001 au fost îndeplinite în cuprinsul actului contestat prin menționarea la rubrica martor a numitei T. I., cu toate datele de identificare ale acesteia.
Conform art.19 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări în care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul verbal va cuprinde datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
De asemenea, potrivit clasificărilor din codul de procedură civilă, nulitățile procedurale sunt exprese și virtuale, iar pentru a le putea invoca, partea interesată trebuie să justifice o vătămare produsă prin viciul care afectează actul de procedură, deosebirea dintre cele două este aceea că, în situația nulităților exprese, vătămarea se prezumă în timp ce, în cazul nulităților virtuale, vătămarea trebuie dovedită.
Anularea procesului verbal contestat ar putea interveni în condițiile art.105 din c.pr.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să rezulte din viciul constatat și care să poată fi înlăturat doar prin anularea actului.
Cu privire la motivele plângerii ce țin de netemeinicia procesului verbal s-a susținut că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.5 alin.2 lit.c din OG nr.15/1996 prin excepție de la prevederile alineatului precedent, persoanele juridice pot efectua plăți numerar către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de_ lei, plățile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în suma de 50.000.000 lei. Sunt interzise plățile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri și servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plângeri către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în numerar în suma de_ lei, în cazul plăților către rețelele de magazine de tipul Cash&Carry care sunt organizate și funcționează în baza legislației în vigoare. Sunt interzise plățile fragmentate în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este mai mare de_ lei – sume exprimate în Rol .
Referitor la invocarea art.13 alin.1 din OG 2/2001 privind prescrierea faptelor intimata a precizat că în luna aprilie 2010 petenta a achitat factura nr.176/02.04.2010 reprezentând c/v prestări servicii consultanță de la furnizorul . în valoare totală de 59.500 lei, în 12 tranșe, în luna mai 2010 petenta a achitat factura nr.177/02.05.2010 reprezentând c/v prestări servicii consultanță de la furnizorul . în valoare totală de 29.750 lei în 6 tranșe, în luna iunie 2010 petenta a achitat factura nr.178/02.06.2010 reprezentând c/v prestări servicii consultanță de la furnizorul . în valoare totală de 29.750 lei în 6 tranșe, iar în data de 12.12.2010 petenta a achitat factura nr.289/12.12.2010 reprezentând achiziții de bunuri de la furnizorul . SRL în valoare totală de 49.848 lei cu chitanța nr.108/12.12.2010 – 49.848 lei .
Pentru prevederile legale încălcate, organele de inspecție fiscală nu au sancționat agentul economic, faptele intrând sub incidența art.13 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform căruia aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În data de 24.12.2010, petenta a achitat factura nr.380/24.12.2010 reprezentând achiziții de bunuri de la furnizorul . în valoare totală de 79.821 lei, cu chitanța nr.263/24.12.2010 – 79.821 lei, faptă ce constituie contravenție conform art.6 alin.2 din OG 15/1996 privind întărirea disciplinei financiare valutare, societatea fiind sancționată cu amendă, întocmindu-se în acest sens procesul –verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/22.06.2011 în suma de 5.000 lei.
Având în vedere că petenta a încălcat în repetate rânduri prevederile art.5 alin.2 lit.c din OG 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar valutare, s-a apreciat de intimată că sancțiunea aplicată este în conformitate cu art.21 alin.3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115-118 cod pr.civ.
În probațiune intimata a anexat întâmpinării factura fiscală . nr._/24.12.2011, adresa nr._/14.07.2011 emisă de A. –D.G.F.P.T., adresa nr._/27.06.2011 emisă de . CGS.
În prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, petenta beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind agentului constatator cu respectarea principiului egalității armelor, nu numai în procedura penală cât și în cea civilă.
Prezumția de nevinovăție de care beneficiază petenta, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi răsturnată decât de probe pertinente, iar în cauză intimata a înaintat factura fiscală . nr._/24.12.2011,adresa nr._/14.07.2011 emisă de A. –D.G.F.P.T., adresa nr._/27.06.2011 emisă de . CGS, procesul verbal încheiat la 22.06.2011 și înregistrat sub nr._ /29.06.2011 la A.-D.G.F.P. T. Activitatea de Inspecție Fiscală cu ocazia efectuării inspecției fiscale la . CGS cuprinzând perioada 25.04.2008 – 30.04.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanței posibilitatea schimbării încadrării juridice și nici stabilirea altei sancțiuni, instituind numai un control asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție .
Procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.
În materie contravențională sunt aplicabile garanțiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern și are prioritate, în baza art. 11 alin.2 și 20 alin.2 din Constituția României, atunci când există neconcordanțe.
Instanța reține că prin procesul verbal de contravenție ./2009 nr._ din 22 iunie 2011 emis de intimata MFP-A.-DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T., petenta S.C. C. G. S. C.G.S. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei în temeiul dispozițiilor art.6 alin.2 din Ordonanța nr.15/1996 care stipulează că nerespectarea prevederilor art. 5 alin. 2 lit. c), alin. 4 și ale art. 6 alin. 1, după caz, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000.000 lei la_ lei reținându-se că la data de 22 iunie 2011 a constatat că S.C. C. G. S. C.G.S. SRL din localitatea B. a achitat factura nr.280/24.12.2010 reprezentând achiziție de la . București în valoare totală de 79.831,2 lei în numerar în baza chitanței nr.263/24.12.2011 cu valoarea de 79.831,2 lei încălcând astfel prevederile art.5 alin.2 lit.c din Ordonanța nr.15/1996 privind întărirea disciplinei financiar contabile.
Prin sentința civilă nr. 46 din 26.01.2012 a Judecătoriei B. a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. C. G. S. C.G.S. S.R.L.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în ceea ce privește condițiile de formă ale procesului verbal de contravenție s-a constatat că acesta conține toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la criticile de nelegalitate a procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, procedura contravențională cuprinde patru faze principale: a) constatarea contravenției; b) aplicarea sancțiunii, c) exercitarea căilor de atac (plângerea contravențională) și d) executarea sancțiunilor contravenționale.
Procesul verbal de contravenție, fiind rezultatul desfășurării primelor două faze ale procedurii contravenționale, este un act procesual contravențional. Regulile de procedură contravențională prevăzute de O.G. nr. 2/2001 se întregesc cu dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 47 din O.G. nr. 2/2001). Regimul juridic al nulității actelor de procedură rezultă în ceea ce interesează prezenta cauză din dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia actele de procedură întocmite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Prin urmare, regula este că nulitatea este condiționată de o vătămare, înțeleasă ca un prejudiciu procesual, indiferent dacă este vorba despre o nulitate absolută ori o nulitate relativă, de vreme ce legiuitorul nu face nicio distincție.
Din coroborarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 și art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă rezultă că nu orice încălcare a condițiilor de legalitate a procesului verbal de contravenție atrage în mod automat nulitatea acestuia. Dimpotrivă, condițiile de legalitate nu au toate aceeași importanță și numai pentru încălcarea unora (lipsa mențiunilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001) instanța este obligată să declare nulitatea procesului verbal de contravenție, iar în cazul nerespectării celorlalte instanța are dreptul de a aprecia în ce măsură se impune declararea nulității procesului verbal de contravenție.
Conform dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Societatea petentă a susținut că procesul verbal de contravenție este nul absolut, potrivit art.17 din OG 2/2001, pentru presupusa lipsă a datei săvârșirii faptei, dar instanța a apreciat că procesul-verbal conține data săvârșirii faptei, aceasta fiind 24.12.2010, consemnată pe chitanța nr.263/24.12.2010, prin care s-a achitat factura nr.380/24.12.2010, prin urmare nu au fost încălcate dispozițiile art.17 din OG 2/2001, iar susținerile petentei sub acest aspect nu au fost reținute de instanță.
A mai susținut petenta că aplicarea sancțiunii amenzii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei (art.13 din OG nr.2/2001), iar în cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normative în vigoare la data săvârșirii acesteia (art.12 din OG nr.2/2001).
Instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art.13 alin.1 și 2 din OG 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, în cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, iar prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicarea sancțiunii potrivit alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data săvârșirii faptei. În cazul încălcărilor care durează în timp sau al celor constând în săvârșirea, în baza aceleiași rezoluții, la intervale diferite de timp, a mai multor acțiuni sau inacțiuni, care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași contravenții, prescripția începe să curgă de la data constatării sau de la data încetării ultimului act ori fapt săvârșit, dacă acest moment intervine anterior constatării."
Petenta a mai încălcat prevederile art.5 alin.2 lit.c din OG 15/1996 la data de 12.12.2010 când a achitat factura nr.289/12.12.2010 în valoare totală de 49.848 lei cu chitanța nr.108/12.12.2010-49.848 faptă ce a intrat sub incidența dispozițiilor art.13 alin.1 din OG 2/2001 privind prescrierea faptelor și dispozițiile art.13 alin.2 care stipulează că în cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei, iar contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp astfel că, instanța apreciază că în cauză nu a intervenit prescrierea faptei reținute în sarcina petentei prin procesul-verbal de contravenție contestat, având în vedere că data săvârșirii faptei este 24.12.2010, iar aplicarea sancțiunii s-a făcut la data de 22 iunie 2011.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art.16 alin.7 din OG 2/2001, fapt susținut de societatea petentă, întrucât în opinia acesteia, în momentul încheierii procesului verbal agentul constatator era obligat să-i aducă la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, și care trebuiau consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica Alte mențiuni sub sancțiunea, nulității procesului verbal și deși a fost consemnat la rubrica „Alte mențiuni” faptul că agentul economic nu și-a formulat obiecțiunile întrucât nu s-a prezentat pentru luarea la cunoștință și semnarea procesului verbal, intimata nu a făcut dovada convocării și a refuzului, astfel că dreptul de a formula obiecțiuni i-a fost încălcat, instanța a constatat că din adresa nr._/14 iulie 2011 emisă de A.-DGFP T. în conformitate cu prevederile art.107 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost înaintat către . CGS SRL - administrator B. M., un exemplar al Înștiințării pentru discuția finală întocmită de organele de inspecție fiscală din cadrul AIF.
Este adevărat că administratorul petentei, prin adresa 121 /23.06.2011 înregistrată sub nr._/27 iunie 2011 la MFP –A. DGFP T., a făcut cunoscut faptul că din motive de sănătate este în imposibilitatea prezentării la sediul Administrației Financiare B. /T. pentru luarea la cunoștință a aspectelor constatate în urma controlului de fond declanșat în data de 7.06.2011 și a solicitat prorogarea termenului de luare la cunoștință până la data de 1.07.2011, dar această adresă a fost emisă la o zi după întocmirea procesului verbal de contravenție .
În speță nu au fost nesocotite dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nefiind de față reprezentantul petentei, acesta nu putea fi încunoștințat despre dreptul său de a face obiecțiuni, iar normele de procedură contravențională (art. 19 alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001 interpretat per a contrario) permit încheierea procesului verbal de contravenție în lipsa reprezentantului legal al contravenientului persoană juridică.
Prin urmare, împrejurarea invocată de petentă, respectiv că intimata nu a făcut dovada convocării și a refuzului, încălcându-i-se dreptul constituțional la apărare și prezumția de nevinovăție, instanța nu a reținut-o, apreciind că intimata a făcut dovada convocării administratorului societății, fiind totodată îndeplinite dispozițiile art.16 alin.7 din OG 2/2001.
Potrivit art. 19 alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate prin semnătură de cel puțin un martor. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod (art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001). Aceste dispoziții de procedură contravențională au fost edictate pentru a împiedica abuzul agenților constatatori prin încheierea de procese verbale de contravenție pentru fapte inexistente. Procesul verbal de contravenție emis pe numele petentei a fost semnat de un martor asistent, menționându-se însă că agentul economic nu s-a prezentat pentru luarea la cunoștință și semnarea procesului verbal de constatare a contravenției .
La termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2012 a fost audiată în calitate de martor T. I., persoana care a semnat procesul verbal de contravenție la rubrica martor, din depoziția căreia s-a reținut că aceasta a semnat un proces verbal de contravenție la solicitarea a doi inspectori din partea DGFP, la sediul Administrației Financiare B., întrucât aceștia întocmiseră actul sancționator și sunau la persoana amendată pentru a se prezenta să semneze respectivul act dar contravenientul nu s-a prezentat.
Se constată astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
În orice caz, nerespectarea procedurii prevăzute de art. 19 alin. 1 teza a II- a din O.G. nr. 2/2001 nu atrage în mod automat nulitatea procesului verbal de contravenție, ci numai cu condiția dovedirii unei vătămări, iar petenta nu a justificat vreo vătămare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 teza a II –a din OG nr.2/2001.
Cu privire la condițiile de fond instanța a reținut că fapta petentei constituie contravenție fiind corect încadrată juridic.
Potrivit art.5 alin.2 lit.c din Ordonanța Nr. 15 din 23 ianuarie 1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare persoanele juridice pot efectua plăți în numerar către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de_ lei, plățile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plățile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri și servicii, pentru facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit plăți către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în numerar în sumă de_ lei, în cazul plăților către rețelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate și funcționează în baza legislației în vigoare. Sunt interzise plățile fragmentate în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este mai mare de_ lei.
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Efectuarea de plăți în numerar către persoane juridice cu depășirea limitei plafonului zilnic de 5000 lei este o contravenție instituită pentru întărirea disciplinei financiar –valutare.
Potrivit art.5 alin.2 lit.c din Ordonanța Nr. 15 din 23 ianuarie 1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare persoanele juridice au obligația de a efectua plățile către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în sumă de 5000 lei.
Or, prin respectarea acestor dispoziții legale de justificarea operațiunilor de încasări și plăți în numerar este întărită disciplina financiară și evitată evaziunea fiscală, astfel că fapta petentei prezintă un pericol social concret.
Astfel fiind, sancțiunea aplicată petentei de agentul constatator a fost corect individualizată, instanța apreciind că aplicarea sancțiunii avertismentului nu este o măsură care să asigure o protecție adecvată.
Sancțiunea aplicată (amenda în cuantum egal cu minimul prevăzut de lege) nu este nicidecum excesivă față de gradul de pericol social concret al faptei și de circumstanțele personale ale petentei care a mai încălcat prevederile art.5 alin.2 lit.c din OG 15/1996 la data de 12.12.2010 când a achitat factura nr.289/12.12.2010 în valoare totală de 49.848 lei cu chitanța nr.108/12.12.2010-49.848, fapta sa intrând sub incidența dispozițiilor art.13 alin.1 din OG 2/2001.
Instanța a reținut că petenta avea cunoștință de prevederile legale întrucât în luna aprilie 2010 a achitat factura nr.176/02.04.2010 reprezentând c/v prestări servicii consultanță de la furnizorul . în valoare totală de 59.500 lei, în 12 tranșe, în luna mai 2010 a achitat factura nr.177/02.05.2010 reprezentând c/v prestări servicii consultanță de la furnizorul . în valoare totală de 29.750 lei în 6 tranșe, în luna iunie 2010 a achitat factura nr.178/02.06.2010 reprezentând c/v prestări servicii consultanță de la furnizorul . în valoare totală de 29.750 lei în 6 tranșe, împrejurare invocată în întâmpinare de intimată și pe care petenta nu a contestat-o, deci cunoștea prevederile legale și consecințele nerespectării acestora.
Înlocuirea cu sancțiunea avertismentului a amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat ar constitui o încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 și o încurajare în săvârșirea faptelor de acest gen, atât a petentei, cât și a altor agenți economici.
Împotriva acestei sentințe petenta S.C. C. G. S. C.G.S. S.R.L. B. a formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că situația de fapt, neconsemnată în procesul verbal atacat, este următoarea:
Plățile înregistrate în contabilitatea petentei pentru operațiunile comerciale inventariate, verificate, controlate și inspectate fiscal în data de 22 iunie 2010 sunt făcute de către asociatul B. M. din bani proprii, deoarece petenta la acel moment nu avea lichidități, fapt ce a fost semnalat inspectorilor fiscali, aceștia refuzând a avea în vedere acest adevăr, iar instanța de judecata a respins solicitarea de a fi audiat B. M..
Din întreaga declarație a martorului asistent ce a confirmat încheierea procesului verbal de contravenție în lipsa reprezentantelor petentei se dovedește ca nu au fost respectate cerințele legii cu privire la forma acestuia și că martorul a fost dus în eroare cu privire la situația reala legata de procesul verbal ce urma să-1 semneze.
Mai precizează recurenta că instanța confundă convocarea la discuția finala a unei inspecții fiscal, ce nu avea nimic legat de acest proces verbal, și răspunsul petentei la aceasta, cu convocarea la încheierea procesului-verbal atacat și răspunsul petentei la aceasta convocare, deoarece instanța nu a dat curs solicitării petentei, din timpul judecării cauzei, de a se de pune la dosarul cauzei toate documentele emise de inspectorii fiscali în legătură cu acest proces-verbal și a mers in totalitate pe afirmațiile intimatei, astfel punând petenta în situația de a nu putea să-și probeze cele afirmate in totalitate.
Prejudiciul creat, și care în accepțiunea instanței nu este dovedit, îl reprezintă chiar sancțiunea contravenționala cuantificata la 5000 1ei, suma raportata la situația reala, fapt ce a fost afirmat de petenta la susținerea plângerii contravenționale.
Susține recurenta în continuare că, data săvârșirii faptei nu se putea stabili nici de inspectorii fiscali și nici de instanță deoarece nu era săvârșita nicio faptă contravențională definită și catalogată ca și contravenție, iar dacă instanța a stabilit doar pe baza datelor trecute în documentele contabile este total ilegal pentru că s-ar putea pune întrebarea, de ce nu data când au fost înregistrate în contabilitate documentele de casierie ale societății sau chiar de ce nu data când au fost raportate evidentele fiscal generate ca urmare a acestor înregistrări contabile, pentru că atunci își produc efectele financiar-contabile.
Cat privește faptul că, in cauză nu sunt aplicabile prevederile legale ce reglementează schimbarea amenzii cu avertisment, deoarece astfel ar fi influențați în rău alți agenți economici, recurenta susține că fără o expertiza de specialitate sociologica în cauza totul este doar o caracterizare fundamentată doar pe subiectivism și atât.
S-a mai arătat că, având în vedere cele menționate mai sus, se dovedește că prin neacceptarea mijloacelor pertinente și utile în soluționarea cauzei în mod temeinic și legal cât și in spiritul aflării adevărului, în speță, audierea lui B. M. și nedepunerea întregului set de documente emise cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție ./2009 nr._ din 22 iunie 2010, încheiat de către MFP – A. - Direcția Generala a Finanțelor P. T., nu se poate vorbi de o sentința civila temeinica și legală.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează.
Prin procesul-verbal de contravenție ./2009 nr._ din 22.06.2011 întocmit de M.F.P – A.N.A.F. – D.G.F.P. T., petenta S.C. C. G. S. C.G.S. S.R.L. B. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Ordonanța nr. 15/1996 care stipulează că nerespectarea prevederilor art. 5 alin. 2 lit. c, alin. 4 și ale art. 6 alin. 1, după caz, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000.000 lei la_ lei, reținându-se că, în data de 22.06.2011, s-a constatat că S.C. C. G. S. C.G.S. S.R.L. din localitatea B. a achitat factura nr. 280/24.12.2010 reprezentând achiziție de la S.C. Larcos Line S.R.L. București în valoare de 79.831,2 lei în numerar în baza chitanței nr. 263/24.12.2011 cu valoarea de_,2 lei încălcând astfel prevederile art. 5 alin. 2 lit. c din Ordonanța nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar contabile.
Susținerile recurentei potrivit cărora situația de fapt, neconsemnată în procesul-verbal, este alta nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză a rezultat altceva.
În mod judicios, instanța de fond pornind de la premise exacte a ajuns la o soluție corectă prin valorificare întregului material probator.
Simplele afirmații referitoare la proveniența sumelor de bani și la inducerea în eroare a martorului nesusținute de dovezi certe în acest sens, nu au putut forma convingerea instanței cu privire la veridicitatea lor.
Nu pot fi primite nici criticile legate de vătămarea produsă prin încheierea procesului-verbal de control și nici cele legate de lipsa datei săvârșirii faptei, în condițiile în care acestea sunt neîntemeiate.
Nici critica legată de neindividualizarea sancțiunii aplicate în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment nu este întemeiată, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată în raport de criteriile legale prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
În raport de toate aceste considerente văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 din C.pr.civ. urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat și să mențină hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-petentă . C.G.S. SRL B., cu sediul în loc. B., ., jud. T. împotriva sentinței civile nr. 46 din data de 26 ianuarie 2012 pronunțată de Judecatoria B., în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata M.F.P. – A.N.A.F. - DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. T., cu sediul în mun. T., . bis, ca nefondat.
Menține hotărârea atacata ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 Aprilie 2012.
Președinte, Judecători,
Ș. R. L. D. P., R. A. V.
Grefier,
B. D.
Red. Jud. R.A.V./04.05.2012
Tehnored. I.E.L./07.05.2012/2ex.
| ← Actiune in regres. Decizia nr. 56/2012. Tribunalul TULCEA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
