Plângere contravenţională. Decizia nr. 314/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 314/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.314
Ședința publică din data de 03 iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de către apelanta-petentă B. C. domiciliată în Tulcea, ., jud. Tulcea și de către organul constatator C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN cu sediul în București, ..401A, sector 6, impotriva sentintei civile nr.144/22.01.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 27.05.2014, incheierea de sedinta din acea dată făcând parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
La data de 10.09.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petenta B. C. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.07.2013 întocmit de C. Națională de A. și D. Naționale din România-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, solicitând anularea acestuia. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Prin sentința civilă nr.144/22.01.2014 Judecătoria Tulcea a admis plângerea contravențională formulată de petenta B. C. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10.07.2013 întocmit de intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA – CESTRIN și a anulat procesul-verbal . nr._ din data de 10.07.2013 emis de C. Națională de A. și D. Naționale din România SA-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN.
În temeiul art.453 alin.1 cu aplic. art.451 alin.2 Cod proc.civ., a fost obligă intimata la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin procesul verbal . nr._ din data de 10.07.2013, petenta a fost sancționată contravențional, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, reținându-se că, în data de 27.06.2013, pe DN 2 km 115+80 Mărăcineni, jud.B., vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ aparținând dnei B. C., a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
A considerat judecătorul fondului că excepția nulității invocată de petentă nu este o veritabilă excepție, ci o apărare de fond, fapt pentru care a fost analizată ca atare.
Urmare a examinării procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat de către judecătorul fondului că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze.
Procesul-verbal a fost semnat de către agentul constatator, în format electronic – conform mențiunii înscrise (acest document a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr.455/2001 și a HG 1259/2001 de către C. G. Sepanschi cu certificat nr._030293e2 din data de 01.08.2012 emis de CESTRIN SA-furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii).
În examinarea semnăturii electronice, instanța de fond a verificat condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4 din Legea nr.455/2001 și a constatat că: este legată în mod unic de semnatar; asigură identificarea semnatarului; este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; este legată de datele în formă electronică, la care se raportează precum și faptul că a fost emisă în baza certificatului calificat eliberat de CERTSIGN SA nr._030293e2 din data de 01.08.2012.
Mai mult decât atât, semnătura electronică beneficiază de o prezumție de legalitate, conform prevederilor art.9 alin.2 din Legea nr.455/2001 (care nu a fost înlăturată de petentă).
S-a arătat de către judecătorul fondului că în mod greșit a apreciat petenta, prin avocatul acesteia, faptul că materializarea procesului-verbal ar impune semnarea acestuia de către agentul constatator
În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii(art.7 din Legea nr.455/2001).
Nici aspectul că, fapta contravențională nu ar fi fost descrisă cuprinzător, nu este real. Aceasta cuprinde elemente suficiente de descriere.
S-a mai arătat de către judecătorul fondului, referitor la criticile legate de martorul asistent, că se impune a se preciza faptul că, întocmirea procesului-verbal este conformă prevederilor art.9 alin.2 și 3 din OG 15/2002 ce derogă de la dispozițiile de drept comun prev. de art.19 alin.1 din OG 2/2001, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Referitor la faptul că autoturismul a fost înstrăinat anterior faptei contravenționale constatate:
Potrivit art.8 alin.1 din OG 15/2002 - fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
S-a mai arătat de către judecătorul fondului că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului(art.7 din OG 15/2002).
Prin utilizator, se înțelege persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal, vehiculul înmatriculat în România (art.1 alin.1 lit.b din OG 15/2002).
În concluzie, pentru a avea calitatea de utilizator în sensul dispoz. OG 22/2002, persoana trebuie să îndeplinească două condiții cumulative: să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să fie proprietarul autovehiculului sau să dețină un drept legal de folosință.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare din data de 21.06.2013 petenta B. C. a vândut către T. F. (posesorul CI . nr._, cu domiciliul în G., ..7, .) autovehiculul marca BMW X5 cu nr. de identificare WBAFF41080LZ08545, înmatriculat sub nr._ .
S-a arătat de către judecătorul fondului că în aceste condiții se constată că, deși figurează înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului și respectiv certificatul de înmatriculare, petenta nu mai este proprietarul autovehiculului și nici nu deține vreun drept legal de folosință.
Prin urmare, aceasta nu poate avea calitatea de contravenient, în privința contravenției prev. de art.8 alin.1 din OG 15/2002.
Este adevărat că, actul de vânzare cumpărare nu este opozabil intimatei, însă opozabilitatea nu reprezintă o condiție de validitate a convenției.
A apreciat judecătorul fondului că nu i se poate imputa nicio culpă petentei, privitor la faptul că figurează în continuare în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, ca fiind proprietarul autoturismului, întrucât operațiunile de transcriere a transmiterii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul se efectuează de către noul proprietar, conform prevederilor art.8 alin.1 lit.a din Ordinul MAI nr.1501/2006.
Referitor la cererea petentei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, se apreciază de către judecătorul fondului că potrivit art.453 alin.1 Cod proc.civ. – partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Privitor la cheltuielile judiciare efectuate, petenta a achitat: 20 lei-taxă judiciară de timbru; 500 lei-onorariu avocat.
Cât privește taxa de 4 lei achitată pentru eliberarea certificatului de atestare fiscală – se constată de către judecătorul fondului că aceasta este achitată anterior promovării prezentului litigiu și chiar constatării faptei contravenționale. Prin urmare nu are legătură cu prezentul litigiu.
Potrivit art.451 alin.2 Cod proc.civ. – instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă parte din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând cont de circumstanțele cauzei.
Având în vedere că sancțiunea contravențională aplicată prin procesul-verbal nr._ din data de 10.07.2013 era amenda în valoare de 250 lei și întrucât cauza dedusă judecății nu prezintă o complexitate deosebită, suscitând doar un singur termen de judecată – pe fondul prev. art.451 alin.2 Cod proc.civ. – la aprecierea cheltuielilor de judecată, instanța de fond a avut în vedere onorariul de avocat diminuat la suma de 200 lei.
Cu toate că, în sarcina intimatei nu se poate reține nicio culpă, este demonstrat că petenta a avansat cheltuieli judiciare, iar aceasta este îndreptățită să le recupereze, cel puțin parțial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile.
La data de 18.02.2014 a declarat apel petenta B. C. criticând hotărârea instanței de fond cu privire la netemeinicia soluționării capătului de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.453 C.pr.civ.
Astfel, a apreciat apelanta-petentă că instanta de judecata in mod greșit a interpretat capatul doi de cerere privind obligarea si acordarea cheltuielilor de judecata, reținând ca nu exista culpa procesuala față de intimata, iar aceasta nu poate fi obligata la plata cheltuielilor efectuate de reclamant in proces in totalitate, întrucât cauza nu necesita o complexitate deosebită.
Consideră apelanta-petentă că, complexitatea cauzei sau ușurința soluționării unei astfel de cereri, este data doar de studierea cauzei si demersurile efectuate de către parte in vederea dovedirii nelegalitatii procesului verbal de contravenție. Prin demersuri efectuate de parte prin avocat . 15 zile, facand dovada contrara atat prin inscrisuri ce au trebuit a fi eliberate de către o institutie - Primaria Tulcea-taxe si impozite locale, cat si printr-o reprezentare in fața instantei, solicitând a se judeca cauza prin actele depuse de la momentul introducerii acțiunii, pentru a nu trena prin termene repetate, in vederea dovedirii contra celor retinute de intimata-parte prin plangerea contravenționala, nu poate fi reținut ca daca avocatul si-a construit acțiunea si si-a dovedit netemeinicia procesului verbal de la primul termen, nu inseamna ca o astfel de cauza nu este o cauza complexa, iar avocatul nu a depus eforturi de consultanta sau partea ce o reprezintă prin consultanta acordata.
S-a mai arătat de către apelanta-petentă că ssa cum prevede textul art. 453 din Codul de procedura civila, instituie prezumția de culpa procesuala a celui ce cade in pretentii, pentru ca daca debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecații si-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit sa suporte sarcinile pecuniare ale unui proces. De aceea, prin art. 454 din Codul de procedura civila, legiuitorul a prevăzut ca paratul care recunoaște pretentiile pana la prima zi de infatisare nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata . Ca atare, in cazul in care cererea de chemare in judecata este admisa, iar paratul nu recunoaște pana la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului, inseamna ca opereaza prezumția culpei procesuale.
Astfel, a mai arătat apelanta-petentă, prin art. 454 din Codul de procedura civila, legiuitorul a prevăzut ca paratul care recunoaște pretentiile pana la prima zi de infatisare nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata . In cauza, cererea de chemare in judecata a fost admisa, iar paratul nu a recunoscut pana la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului, ceea ce inseamna ca opereaza prezumția culpei procesuale. Respingerea de către instanța de fond a cererii de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată are la bază confuzia între culpa procesuală și obligațiile de natură administrativă care revin diferitelor organe ale statului, dar si obligația celui ce retine contravenția de a verifica asa cum prevede art. 1 alin.l lit.b din O.G.nr.15/2002 sunt:”utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice inscrise in certificatul de înmatriculare, care au in proprietate sau care dupa caz, pot folosi in baza unui drept legal vehicule inmatriculate in Romania”. Intimata inainte de a aplica contravenția putea face demersuri la organul fiscal de domiciliu al pretinsului contravenient, sa solicite relații cu privire la proprietarul respectivului autoturism, ce se prezuma ca a savarsit acea contravenție.
Prin urmare, consideră apelanta-petentă că este lipsit de relevanță argumentul judecătoriei cu privire la lipsa culpei procesuale, impunându-se si se poate observa faptul că prin întâmpinarea formulată, intimatul s-a opus admiterii contestației. Pe acest considerent solicita să se aprecieze, având în vedere că pentru dovedirea pretențiilor sale, apelanta B. C., a fost nevoită să avanseze cheltuieli, iar aceasta era singura modalitate de a dobândi câștig de cauză, imposibilitatea de a recupera aceste cheltuieli echivalează cu o îngrădire a drepturilor constituționale și europene de acces la justiție și la un proces echitabil.
Pentru toate aceste considerente apelanta-petentă a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a dispozitivului sentintei atacate în sensul de a admite cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata astfel cum a fost formulată.
La data de 25.02.2014 a declarat apel intimata C. N. de A. si D. Naționale din România S.A., arătând că, Contractul de vânzare- cumpărare nu îi este opozabil. CNADNR nu are obligația de a solicita petentului informații cu privire la persoana utilizatorului autoturismului surprins în trafic fără rovinietă, sens în care solicită să fie înlăturată apărarea petentei cu privire la înstrăinarea autoturismului.
Astfel, a arătat apelanta-intimată, potrivit art. 11 din OUG 195/2002, republicata propietarii de vehicule sau detinatorii mandatati ai acestora sunt obligați sa le inmatriculeze sau sa le inregistreze, dupa caz, inainte de a le pune in circulație, conform prevederilor legale, iar înmatricularea vehiculelor este continua, de la admiterea in circulație pana la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria supusă acestei condiții.Conform art. 24 alin.2 lit. d din Ordinul nr. 1501 din 2006 privind procedura „inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, propietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați sa solicite radierea din circulație in termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului inregistrat in propietatea altei personae.
Față de aceste dispoziții legale, in condițiile in care la data savarsirii contravenției, petenta era inscrisă in certificatul de înmatriculare, asa cum rezulta din baza de date DRPCIV ca si utilizator al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, obligația de a achita tariful de utilizare si a deținerii rovinietei valabile ii incumba.
Consideră apelanta-intimată că petenta nu poate invoca propria turpitudine cata vreme avea obligația sa solicite modificarea datelor din certificatul de inmatriculare daca nu se mai afla in posesia autovehiculului cu nr. de inmatriculare_ . Astfel, împrejurarea ca autovehiculul cu nr. de inmatriculare mai sus precizat a fost scos din evidenta fiscal nu înlătură raspunderea contravenționala deoarece ceea ce prezintă relevanta sunt mențiunile existente in evidentele de inmatriculare a vehiculelor.
D. prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal, în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petentul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
A mai solicitat apelanta-intimată să se constate că nu se poate reține culpa procesuală a C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN deoarece autovehiculul petentului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovinieta.
In ce privește cheltuielile de judecata, art. 451 alin. 2 Cod proc. Civ. „judecătorii au dreptul sa mareasca sau sa micșoreze onorariile avocaților...ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat”. Astfel, in temeiul art. 451 alin. 2 Cod proc. Civ., instanta este indreptatita sa aprecieze in ce masura onorariul părții care a castigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, fata de marimea pretențiilor si de complexitatea cauzei.
A mai solicitat apelanta-intimată să se constate că plangerea contraventionala este o cerere de complexitate redusa, necesitând sub aspect juridic doar redactarea si susținerea acesteia in fața instanței, iar prin obligarea acesteia la cheltuieli de judecată nu se obține altceva decât descurajarea agenților constatatori de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, adica de a mai constata faptele contravenționale și de a mai genera Procese verbale de Constatare a Contravenției.
Consideră apelanta-intimată că în aprecierea cuantumului onorariului, conform art. 451 alin. 2 din Codul de procedura civila, instanța de fond trebuia să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Apelanta-intimata C. N. de Autostrazi si D. Nationale din România SA a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului declarat de petenta.
Examinand hotararea apelată, față de motivele de critică invocate, Tribunalul consideră apelul formulat de C.N.A.D.N. România ca fiind întemeiat.
Apelanta B. C. a fost sancționată contravențional cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2003, reținându-se în sarcina sa că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
In ceea ce privește aspectele de nelegalitate ale procesului-verbal de contravenție, susținute prin plângere, s-a constatat în mod corect că acestea nu sunt reale, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea cerințelor legii.
Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, sub aspectul calității petentei B. C., de utilizator în sensul art. 7 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, se rețin următoarele:
Dispozițiile susmenționate stabilesc că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, revine în exclusivitate utilizatorilor români.
Aceștia sunt definiți prin art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002 și art. 1 alin. 6 lit. a) din Ordinul nr. 769/2010, ca fiind persoane fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care pot folosi, în baza unui drept legal, vehicule înmatriculate în România.
In speță, petenta B. C. figurează înscrisă în cartea de identitate și certificatul de înmatriculare a autoturismului, iar în ceea ce privește proprietatea asupra autoturismului, prin contractul de vânzare-cumpărare din 21.06.2013, a vândut autoturismul în cauză numitului T. F..
Urmare înstrăinării autoturismului, petenta B. C. avea obligația legală de a solicita radierea din circulație, în termen de 30 zile de la data trecerii vehiculului în proprietatea altei persoane, conform prevederilor art. 24 alin. 2 lit. d din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor.
In condițiile în care nu s-a solicitat radierea, actul de vânzare-cumpărare nefiind opozabil intimatei, la data săvârșirii contravenției B. C. era înscrisă în certificatul de înmatriculare, conform bazei de date D.R.P.C.I.V., ca și utilizator al autovehiculului.
D. interpretarea art. 1 alin. 7 al Ordinului nr. 769/2010, rezultă că persoanele fizice care au în proprietate un vehicul înmatriculat în România și sunt înscrise în certificatul de înmatriculare al vehiculelor, au calitatea de utilizator în sensul legii, numai dacă în certificatul de înmatriculare nu sunt înscrise și alte persoane fizice, care folosesc autovehiculul, în baza unui drept legal.
Prin urmare, cum petenta B. C. figurează în baza de date ca proprietar al autoturismului și este singura persoană înscrisă în certificatul de înmatriculare al acestuia, are calitatea de utilizator căreia îi revine obligația legală de a deține o rovinietă valabilă, conform prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Așa fiind, în mod greșit instanța de fond a considerat că B. C. nu poate avea calitatea de contravenient, în sensul contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, din moment ce acesta nu a procedat la radierea vehiculului înstrăinat și a continuat să figureze în certificatul de înmatriculare și cartea de identitate ca și proprietar.
In consecință, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 Cod proc. civ., se va admite apelul formulat de C.N.A.D.N.R. – CESTRIN – București România și se va schimba în totalitate hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
Totodată, urmare respingerii plângerii, se va respinge și capătul de cerere privind obligarea intimatei C.N.A.D.N.R.la plata cheltuielilor de judecată efectuate de petentă ca nefondat.
In ceea ce privește apelul formulat de B. C., se va respinge și acesta ca nefondat, urmare soluției de respingere a plângerii contravenționale, întrucât critica vizează reducerea cheltuielilor de judecată efectuate de petentă în dosarul de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de C.N.A.D.N.R. Romania – CESTRIN București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 144/22.01.2014 pronunțată de Judecatoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în totalitate hotărârea atacată în sensul că respinge plângerea contravenționala formulată de B. C., precum și capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondată. Menține procesul-verbal de contravenție ca temeinic si legal.
Respinge apelul formulat de B. C., domiciliată în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 144/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
24.06.2014/Red.jud.VA
Tehnored.PL/DS/ex.4/26.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 148/2014. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 292/2014. Tribunalul... → |
|---|
