Pretenţii. Decizia nr. 452/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 452/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 452/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 452/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚA T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.508/24.02.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul pârât C. I., cu domiciliul în T., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea adresata Judecatoriei T., inregistrata sub nr._ din 14.10.2013, reclamantul S. Judetean de urgenta T. a chemat in judecata pe C. I. pentru ca acesta sa fie obligat la plata sumei de 313,39 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare.
In motivarea cererii reclamanta arata ca in perioada 19.11 – 20.11. 2010 numitul C. I. a fost internat in sectia Neurologie a spitalului. Aici i-a fost acordata asistenta medicala urmare unei agresiuni iar Casa de Asigurari de Sanatate T. a decontat serviciile urmand ca acestea sa fie recuperate de la persoana vinovata.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus fotocopii de pe: decont de cheltuieli, tabel nominal, foaie de observație clinică generală, comunicare catre parat, borderou, adresa emisa catre IPJ T. .
Pârâtul, legal citat nu a formulat întâmpinare.
Soluționând cauza Judecătoria T. prin sentința civilă nr.508 din data de 24.02.2014, a respins cererea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în perioada 19.11- 20.11. 2010 pârâtul C. I. a fost internat în secția Neurologie de chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T., ca urmare a unei agresiuni exercitata asupra sa .
Situația de fapt mai sus expusă rezultă din foaia de observație clinică generală.
Reclamanta si-a intemeiat cererea pe raspunderea civila delictuala. Potrivit art 998 din vechiul Cod Civil: „orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”. Principiul instituit de acele dispozitii legale se regaseste si in reglementarea actuala a Codului Civil, art 1349 aratand: „ Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”. A. 2 al aceluiasi articol arata ca cel care, având discernământ, încalcăaceastă îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Se constata ca, pe langa fapta, privita ca actiune ori inactiune, pe langa prejudiciu, trebuie sa existe si culpa in sarcina celui care isi incalca indatoririle instituite de regulile de conduita.
Cu alte cuvinte, cel care nu respecta regulile de conduita si produce un prejudiciu trebuie sa o faca in mod culpabil, adica savarsirea actiunii ori inactiunii sa se faca prevazandu-se si acceptandu-se urmarile acestora.
Formularea unei plângeri penale împotriva persoanei vinovate de . care a determinat internarea pârâtului în spital nu constituie o obligație legală, ci reprezintă exercitarea unui drept al pârâtului. In prezenta cauză nu există nicio dovadă din care să rezulte că pârâtul ar fi comis o faptă ilicită, cerință necesară pentru angajarea răspunderii sale delictuale.
Ca nu cunoaste agresorul, ca nu doreste sa formuleze plangere penala, ca nu a intreprins nimic pentru identificarea faptuitorului nu reprezinta fapta ilicita.
Prin urmare nu se poate sustine ca paratul nu a respectat o regula de conduita.
Pe de alta parte nu paratul a savarsit fapta cauzatoare de prejudiciu, dimpotriva aceasta fiind partea care a suferit un prejudiciu. Din acest punct de vedere este la latitudinea paratului daca face sau nu demersurile necesare pentru recuperarea propriului prejudiciu.
Art 313 din Legea nr. 95/2006 prevede ca: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
F. de aceste prevederi legale si raportat la situatia de fapt se constata ca nu sunt aplicabile in cauza prezenta dispozitiile legale mai sus amintite. Nu paratul C. I. a savarsit o fapta daunatoare sanatatii sale ci o alta persoana ramasa neidentificata pana la acest moment.
Chiar si in ipoteza in care s-ar putea, teoretic, sa se considere ca pasivitatea paratului a provocat daune, textul legal nu poate fi aplicat intrucat nu este indeplinita si conditia ca dauna asupra sanatatii sa fie produsa altei persoane. In ipoteza enuntata, paratul si-ar fi produs daune propriei persoane.
Sanatatea fiind o stare a fiintei umane rezulta ca formularea cuprinsa in art 313 din Legea nr. 95/2006, „ alta persoana ” are in vedere o persoana fizica iar nu una juridica astfel ca nu se poate sustine ca furnizorul de servicii medicale se incadreaza si el in notiunea de „ alta persoana ”.
Împotriva sentinței civile nr.508 din 24.02.2014 a declarat apel reclamantul S. Județean T., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea apelului că pârâtul a fost internat în perioada 20.03._10, în secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență T., urmare a unei agresiuni, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 693,58 lei.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune, trebuia să formuleze plângere penală pentru ca acesta să fie identificat și dacă nu a făcut-o, atunci trebuie să plătească cheltuielile de spitalizare.
S-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Examinând cauza în raport de critica formulată, tribunalul constată apelul întemeiat.
Pârâtul C. I. a fost internat la S. Județean T. în perioada 19.11.2010 până la 20.11.2010 declarând că a fost victima unei agresiuni.
Cu spitalizarea pârâtului, declarată ca fiind „victima unei agresiuni”, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 313,39 lei, sumă ce a fost decontată de către Casa de Sănătate și care nu poate fi recuperată atâta timp cât nu se cunoaște autorul agresiunii de la care ar fi trebuit să se recupereze cheltuielile de spitalizare efectuate de victimă și în condițiile în care pârâta ca victimă a agresiunii nu a înțeles să formuleze plângere penală pentru identificarea autorului agresiunii.
Este evident că, din prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății rezultă că nu se decontează de către Casa de Sănătate decât cheltuielile de spitalizare cauzate de îmbolnăvire, afecțiune cronică ori acută, dar nu și cele efectuate pentru victima unui accident ori agresiune, acțiuni care presupun culpa unei persoane care a cauzat . și care implicit a determinat efectuarea cheltuielilor de spitalizare.
Este real că textul art. 313 se referă la cel care a provocat . sau accidentul, dar aceasta presupune ca autorul să fie cunoscut, dar cum este cazul în speță, autorul nu este cunoscut și pârâta, în calitate de victimă nu a făcut demersuri și nu a formulat nici plângere pentru identificarea lui.
Potrivit art. 998 – 999 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara și în cauză, rezultă că prin acordarea îngrijirilor medicale pârâtei s-a cauzat spitalului o pagubă în valoare de 313,39 lei pe care Casa de Sănătate nu o decontează spitalului în condițiile în care autorul agresiunii nu este cunoscut și nu se pot recupera cheltuieli de spitalizare de la acesta.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantului S. Județean T. era întemeiată, dar prin sentința atacată, netemeinic și nelegal a fost respinsă astfel că în conformitate cu art. 480 alin. 2 Cod proc. civ. nou, se va admite apelul, se va schimba hotărârea atacată în sensul că va admite acțiunea.
În consecință, va fi obligat pârâtul C. I. la plata sumei de 313,39 lei cheltuieli de spitalizare, actualizate cu inflația la data plății către apelantul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚA T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr.508/24.02.2014, pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul pârât C. I., cu domiciliul în T., ., ., ..
Schimbă hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea și obligă intimatul pârât la plata sumei de 313,39 lei cheltuieli de spitalizare, actualizate cu inflația la data plății către apelantul reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 septembrie 2014.
Președinte, D. N. | Judecător, E. N. | |
Grefier, N. M. |
Jud.fond CMM
Red.jud.DN/ 06.10.2014
Tehnored.gref.NM/09.10.2014/4 ex./.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 466/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 673/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
