Plângere contravenţională. Decizia nr. 329/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 329/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 329
Ședința publică de la 24aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-petent R. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 3890 din data de 21 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. Vizauer L., în calitate de reprezentant al recurentului-petent, care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 82/2013, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, termenul de judecată s-a acordat pentru lipsa de apărare a recurentului-petent, după care:
Față de declarația părții prezente, prin reprezentant, că nu mai are cereri prealabile de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul recurentului-petent, av. Vizauer L., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și rejudecând cauza în fond să se dispună admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, având în vedere considerentele prezentate în cererea de recurs, arătând în esență că, în cazul de față există două aspecte de critică a procesului verbal de contravenție și a hotărârii instanței de fond. Fapta reținută în procesul verbal încheiat nu este descrisă astfel încât să se poată aplica sancțiunea. Agentul constatator nu avea această calitate de a face o constatare tehnică. Constatarea se poate face în unitățile abilitate de lege.
Cât privește temeinicia procesului verbal de contravenție, reprezentantul recurentului-petent, arată că, din probatoriul administrat la fond-facturile fiscale de achiziționare a anvelopelor, facturile fiscale privind montarea acestora inclusiv dovada verificării stării tehnice a anvelopelor s-a constatat că starea acestor anvelope era conformă, prin urmare fapta nu a existat, iar instanța de fond nu a ținut cont de probatoriul administrat.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 cod proc. civ. declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ din data de 03.08.2012 petentul R. I. a formulat plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis de IPJ T. la data de 04.07.2012.
În motivarea acțiunii petentul a arătat în esență că, ansamblul de vehicule alcătuit din autotractor marca M. înmatriculat sub nr._ și semiremorca Schimitz cu nr._, aparține ., al cărei angajat este. Anvelopele autovehiculului au fost achiziționate în luna august 2011, cu factura fiscală nr._ și respectiv luna septembrie 2011, cu factura fiscală nr._ și au garanție de 24 luni. S-a mai învederat că este imposibil ca anvelopele să fie uzate, întrucât semiremorca a parcurs 6176 km, conform cartelelor tahograf. De asemenea, s-a arătat că la data de 16.07.2012 semiremorca s-a prezentat la RAR T. și a obținut dreptul de a circula pe drumurile publice, cu anvelopele pe care agentul de poliție le-a considerat uzate.
Intimatul IPJ T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, arătând că la data de 04.07.2012, în jurul orei 09,00, pe DJ 222C în localitatea Nufăru, petentul a condus ansamblul de vehicule format din autotractorul marca M. cu nr._ și semiremorca Schmitz cu nr._, având anvelopele pe partea dreaptă (toate punțile) și anvelopa stângă spate(ultima) uzate peste limita legală+ruptură corduri. S-a mai arătat că, agentul constatator a perceput în mod direct gradul de uzură al anvelopelor.
Soluționând cauza, Judecătoria T. a dispus prin sentința civilă nr. 3890/21.12.2012 respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În motivare, prima instanță a reținut în esență următoarele aspecte:
Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a procesului-verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care poate fi înlăturată doar prin mijloacele procedurale exercitate prin intermediul instanței de judecată.
A mai reținut instanța de fond că, petentul a făcut dovada că proprietarul autovehiculului a achiziționat 2 anvelope 385/65 R 22,5 cu factura nr._/05.08.2011 și 1 anvelopă cu aceleași dimensiuni, cu factura nr._/14.09.2011 – ce au fost montate pe autotractorul cu nr._ la data de 28.11.2011 și respectiv 29.11.2011, potrivit facturilor_ și_, însă acest aspect nu înlătură însă situația de fapt reținută de agentul constatator, în condițiile în care în mod evident ansamblul de autovehicule nu poate circula doar cu 3 anvelope. Mai mult decât atât, petentul nu a făcut dovada că anvelopele montate în anul 2011 sunt cele pe care agentul constatator le-a apreciat uzate peste limita legală.
Cât privește factura nr._/16.07.2012 – instanța de fond a constatat că, prin aceasta, se atestă că s-a efectuat verificarea tehnică a semiremorcii nr._ nu si faptul ca la data efectuării controlului, anvelopele noi erau montate la vehicul, cum, respectiva operațiune s-a efectuat ulterior constatării efectuată de agentul de poliție - factura anterior indicată nu este aptă de a înlătura prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal (de la data întocmirii pv.-04.07.2012 și până la data efectuării verificării tehnice-16.07.2012, utilizatorul/proprietarul vehiculului a avut suficient timp de a remedia deficiențele constatate).
Referitor la sancțiunea aplicată, instanța de fond a constatat că aceasta este în cuantumul minim prevăzut de norma de sancționare este corespunzător gradului de pericol social al faptei contravenționale, fapt pentru care nu se impune reindividualizarea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, criticând-o ca netemeinică și nelegală întrucât instanța nu a examinat procesul-verbal în ceea ce privește mențiunile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 în sensul că în procesul verbal nu este prevăzut gradul corect de uzură al anvelopelor și nici modul în care a fost constatată starea tehnică a autovehiculului.
Petentul-recurent a mai invocat și că a prezentat facturi fiscale de achiziționare și montare anvelope, dovedind inexistența faptei reținute.
S-a mai susținut și că operațiunea de verificare tehnică a semiremorcii s-a realizat într-adevăr ulterior întocmirii actului sancționator, tocmai pentru a combate susținerile din procesul-verbal, fiind singura modalitate de a se apăra și de a arăta starea tehnică reală a anvelopelor.
În final, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile nr._ și anularea procesului verbal de contravenție contestat ca fiind netemeinic și nelegal.
În apărare, intimatul IPJ T. a formulat întâmpinare prin care a arătat că existența unor facturi de achiziționare anvelope nu demonstrează nimic, deoarece anvelopele de pe autoturism erau uzate, prezentând rupturi ale cordului, aspecte foarte grave și vizibile cu ochiul liber.
S-a mai arătat de către intimat că înscrisurile depuse de către petent nu fac dovada faptului că anvelopele achiziționate de către . au fost montate pe semiremorcă.
Analizând cauza în raport de critica din recurs, cât și din oficiu în temeiul art. 3041 Cod proc. civ., tribunalul constată că recursul este nefondat potrivit celor ce succed:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/04.07.2012 petentul R. I. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei și retragerea certificatului de înmatriculare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 148 pct.16 din H.G. nr. 1391/2006, reținându-se în sarcina sa că la data de 04.07.2012 a condus ansamblul de vehicule format din autotractor M._ și semiremorcă Schmitz_ în localitatea Nufăru având anvelopele pe partea dreaptă (toate punțile) și anvelope stânga sparte (ultima) uzate peste limita legală și rupturi ale cordului.
Situația de fapt mai sus expusă și starea de pericol social pentru siguranța circulației este conturată de procesul-verbal de contravenție mai sus menționat și raportul agentului constatator B. Ș. nr._/05.10.2012.
Așa cum corect a reținut și prima instanță facturile de achiziționare și montare a anvelopelor de către . nu pot constitui o dovadă a faptului că anvelopele găsite la fața locului erau noi și neuzate. Chiar și în situația existenței unei identități între anvelopele menționate în facturi și cele ale autotractorului și semiremorcii, cum data înlocuirii acestora este 28 și 29.11.2011, este posibil ca acestea să se fi uzat întrucât până la data săvârșirii faptei au trecut aproximativ 8 luni de zile.
În același timp, prin factura nr._/16.07.2012 s-a demonstrat faptul că s-a efectuat verificarea tehnică a semiremorcii_, dar ulterior constatării contravenției, motiv pentru care aceasta nu poate constitui o probă utilă și concludentă în cauză.
În plus, această probă nu se coroborează cu niciun alt mijloc de dovadă administrat în cauză în sensul demonstrării gradului de uzură al anvelopelor în discuție.
Potrivit art. 148 pct.16 din H.G. nr. 1391/2006 se interzice conducătorului de autovehicul să circule având montate anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare sau care prezintă tăieturi sau rupturi ale cordului sau sunt uzate peste limita admisă.
Totodată, conform art. 100 alin.1 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni conducerea unui autovehicul care are montate anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori sunt uzate peste limita admisă;
Se constată astfel că pentru existența elementelor constitutive ale contravenției nu este necesar să fie precizat gradul de uzură al anvelopelor, fiind suficientă mențiunea „uzurii peste limita legală”, mențiune care a fost făcută în procesul-verbal astfel că latura obiectivă a contravenției este bine conturată, mai ales în condițiile inexistenței și a unor „rupturi ale cordului”.
Cât privește modul de constatare al contravenției reținute de organul constatator este evident că gradul de uzură a fost stabilit prin contactul vizual cu anvelopele din moment ce s-au constatat chiar și „rupturi ale cordului anvelopelor” deficiențe care pun în pericol siguranța tuturor participanților la traficul rutier.
Fără a reține vreuna dintre nulitățile procesului-verbal prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că recurentul-petent nu a reușit să răstoarne prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție contestat, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. recursul este privit ca neîntemeiat și va fi respins în acest mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurentul-petent R. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 3890 din data de 21 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
Potrivit disp. art. 261 alin.2 C.
ptr. jud.. Ș. R., aflat în C.O. semnează
Vicepreședintele instanței,
R. A. V.
Grefier,
D. B.
Red. jud. fond. C.V.
Red.dec.civ. jud. P.L.D./27.05.2013
Tehnored. gref. D.B./29.05.2013-2ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 565/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 245/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
