Plângere contravenţională. Decizia nr. 717/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 717/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 717/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 717/2014
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N.
Judecător: E. N.
Grefier: N. M.
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de apelantul petent N. L., cu domiciliul în Focșani, ..1, jud.V., împotriva sentinței civile nr.269/01.04.2014, pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu apelantul intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud.T..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ din 05.11.2013, petentul N. L. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul I.J.P. T., să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/03.11.2013 încheiat de I.P.J. T. – Poliția oraș Măcin și exonerarea de la plata amenzii.
Prin plângerea formulata, petentul a contestat numai situația de fapt reținută în privința vitezei cu care circulat necontestând cea de a doua contravenție reținută în sarcina sa.
Agentul constatator a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de contravenție motivat de faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa
Prin sentința civila nr. 269/01.04.2014 Judecătoria M. a admis plângerea si a anulat parțial procesul verbal de contravenție . nr._/3.11.2013 numai în privința contravenției prevăzută de art. 121 alin.1 din R.A. a OUG nr. 195/2002 exonerandul pe petent de plata amenzii contravenționale în sumă de 720 lei ce i-a fost aplicată pentru contravenția respectivă.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/03.11.2013 petentului N. L. i-a fost aplicată o amendă contravențională totală de 1200 lei: 720 lei, pentru săvârșirea contravenției prev.de art.121 alin.l din Reg. de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și 480 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 147 alin.1 din același act normativ invocat.
În fapt, s-a reținut că în data de 03.11.2013, orele 12:10 petentul fost surprins de aparatul Autovision în timp ce conducea autoturismul marca Hyunday, cu nr. de înmatriculare_, în localitatea Văcăreni, jud. T., cu viteza de 108 km./h în localitate și nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prima instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, s-a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Or, în cazul de față intimatul a confirmat că înregistrarea vitezei s-a făcut cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, de către un operator calificat în acest sens.
Cu toate acestea, din înregistrarea surprinsă pe CD-ul aflat la fila 52 dosar, nu se poate distinge cu certitudine dacă viteza înregistrată de aparatul radar este viteza cu care circula petentul în condițiile în care deși în imagini apare surprins autoturismul în cauză, la orele 12:10:43, pe înregistrare apare și viteza cu care aceasta se deplasează - 100 Km/h după ce anterior cu o secundă viteza înregistrată era de 47 km/h ca apoi la 12:10:49, după șase secunde viteza să fie de 108 km/h ca ulterior după o secundă să scadă brusc la 47 km/h iar viteza de 108 km/h să nu rămână înregistrată în memoria aparatului radar, aceasta ne mai apărând pe înregistrare, dubiu care nu poate fi interpretat decât în favoarea petentului în baza principiului de drept aplicabil în speță, in dubio pro reo, în considerarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, s-a reținut că faptul că procesul-verbal de contravenție nu face dovada deplină a situației de fapt, în condițiile în care există proba contrarie care în speță este dată de aplicarea principiului mai sus enunțat.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat apel, atât petentul N. L. cat si organul constatator I. de Politie Județean T., ambii criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea apelului petentul N. L., a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală numai sub aspectul admiterii în parte a plângerii formulată de acesta, precum și pentru faptul că deși s-a admis plângerea nu a fost înlăturată și măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
Astfel, instanța de fond, în mod corect a constatat faptul că nu se poate face dovada comiterii contravenției prevăzute de art.121 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, motiv pentru care a fost anulat procesul verbal de contravenție și a fost exonerat de la plata amenzii.
Instanța de fond din eroare a omis să înlăture și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, sancțiune prevăzută de art.121 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
S-a mai arătat că nemaiexistând contravenția care ar fi atras măsura suspendării dreptului de conducere nu se mai justifică această măsură.
De asemenea, hotărârea este nelegală și netemeinică și sub aspectul admiterii doar în parte a plângerii contravenționale numai pentru contravenția prevăzută de art.121alin 1 și nu și pentru contravenția prevăzută de art.147alin 1.
În mod eronat s-a reținut de instanța de fond că nu au fost făcute apărări concrete față de fapta prevăzută de art.147 alin 1 din Regulament.
Așa cum reiese din cuprinsul plângerii, petentul a avut asupra sa certificatul de înmatriculare, l-a prezentat organului de poliție, astfel ca nu se face vinovat de savarsirea acestei contravenții.
Tot din cuprinsul plângerii rezultă că acesta a contestat procesul verbal de contravenție și a invocat prezumția de nevinovăție statuată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ce nu a fost răsturnată de probatoriul administrat în cauză de către intimată.
În concluzie, s-a solicitat de apelantul petent admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile în sensul admiterii plângerii în totalitate și anularea procesului verbal de contravenție.
În motivarea apelului, intimatul Inspectoraul de Poliție Județean T., a arătat că, instanța de fond a dispus admiterea în parte a plângerii formulate de către petent, anulând proccsul - verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii . nr._ din 13.10.2013 în privința contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002.
In motivarea hotărârii pronunțate, instanța, analizând temeinicia procesului - verbal, a reținut faptul că din CD-ul cu înregistrarea abaterii nu se distinge cu certitudine dacă viteza înregistrată de aparatul radar este viteza cu care circula petentul.
Considera intimatul apelant că hotărârea instanței este netemeinică și nelegală, aceasta interpretând în mod eronat planșa fotografică, iar motivarea acesteia nu poate fi primită întrucât din probele aflate la dosarul cauzei rezultă fară nici un dubiu că petentul a circulat cu viteza dc 108 km/h. Planșa fotografică redă în mod cronologic viteza cu care petentul a circulat, putându-se observa cu ușurință cronologia imaginilor suprinse de aparatul radar.
Înregistrarea abaterii s-a făcut cu activarea funcției “Fastest (cel mai rapid), reprezentată in planșa fotografică prin afișarea literei ”F”, funcție care, odată activată, măsoară concomitent viteza a două autovehicule, simbolul ”F” fiind urmat de valoarea cea mai mare a vitezei înregistrate, iar simbolul ”T”, care apare pe înregistrare, afișând valoarea autovehiculului țintă. Astfel, instanța a interpretat greșit semnificația simbolurilor afișate în înregistrare, întrucât aparatul radar a măsurat concomitent viteza celor două autoturisme care apar în planșa fotografică, afișând diferite valori ale vitezei înregistrate pentru cele două autoturisme, precedate fie de litera ’T”, fie de litera ”F”.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului si schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a plângerii.
Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate in raport de criticile aduse acesteia, precum si din oficiu in temeiul at. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 tribunalul retine urmatoarele:
Referitor la apelul formulat de intimatul I.P.J. T. Tribunalul constata ca este fondat.
Astfel prima instanta a interpretat in mod eronat plansa fotografica. Se constata ca ea reda in mod cronologic viteza cu care petentul a circulat, din aceasta rezultand fara niciun dubiu ca petentul a circulat cu viteza de 108 km/h, in conditiiile in care viteza de deplasare a vehiculelor pe sectorul de drum pe care se deplasa este limitata de lege la 50 km/h, fiind inregistrat de aparatul radar AUTOVISION, montat pe autospeciala cu numarul de inmatriculare MAI_ HARD 31 M.
Înregistrarea abaterii s-a făcut cu activarea funcției “Fastest (cel mai rapid), reprezentată in planșa fotografică prin afișarea literei ”F”, funcție care, odată activată, măsoară concomitent viteza a două autovehicule, simbolul ”F” fiind urmat de valoarea cea mai mare a vitezei înregistrate, iar simbolul ”T”, care apare pe înregistrare, afișând valoarea autovehiculului țintă. Astfel, instanța a interpretat greșit semnificația simbolurilor afișate în înregistrare, întrucât aparatul radar a măsurat concomitent viteza celor două autoturisme care apar în planșa fotografică, afișând diferite valori ale vitezei înregistrate pentru cele două autoturisme, precedate fie de litera ’T”, fie de litera ”F”.
Se mai constata ca procesul-verbal de contraventie este intocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale in materie, cuprinzand toate mentiunile obligatorii, neexistand cazuri de nulitate absoluta care puteau fi invocate din oficiu, acesta facand dovada deplina a situatiei de fapt si incadrarii juridice a faptei, petentul facandu-se vinovat de savarsirea contraventiei prevazute de art. 121 alin. 1 din R.A. a OUG nr. 195/2002.
Cat priveste sanctiunea aplicata aceasta s-a facut cu respectarea prevederilor art.21 alin. 3 si art. 5 alin. 5 din OG nr. 21/2001.
In ceea ce priveste apelul petentului N. L. Tribunalul constata ca este neintemeiat.
Astfel, in raport de argumentele de mai sus aduse in considerarea legalitatii si temeinciei procesului verbal de contraventie sub aspectul contraventiei prev. de art. 121 alin 1 din RA a OUG nr. 195/2002 apare ca neintemeiata critica petentului apelant sub aspectul aplicarii sanctiunii complemetare a suspendarii dreptui de a conduce autovehicule, aplicarea acestei sanctiuni fiind obligatorie
Potrivit ART. 121 alin. (1) din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:
(1)Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit art. 102 alin (3) din OUG NR. 195/2002:
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Această dispoziție legală impune agentului constatator obligativitatea aplicării sancțiunii complementare, indiferent de sancțiunea principală aplicată și indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care să atragă sancțiunea complementară respectivă.
Instanța are posibilitatea să individualizeze și sancțiunile complementare la fel ca și pe cele principale, însă doar în cazurile în care această individualizare este posibilă.
Referitor la individualizarea sancțiunilor, Tribunalul arată că trebuie să se facă distincția între individualizarea legală a sancțiunilor și individualizarea judiciară a acestora.
Individualizarea legală este cea realizată de legiuitor cu ocazia elaborării legii, legiuitorul fiind cel care stabilește cadrul general al sancțiunilor, natura și limitele generale ale fiecărei sancțiuni, natura și limitele speciale ale sancțiunii pentru fiecare contravenție în parte, etc.
Individualizarea judiciară a sancțiunii este opera instanței de judecată și constă în stabilirea și aplicarea sancțiunii pentru comiterea contravenției, prin adaptarea sancțiunii la cazul individual, ținând seama de diversele criterii de individualizare.
În cadrul fiecărei forme de individualizare sancțiunea este individualizată prin activitatea anumitor organe, în anumite limite și cu anumite mijloace, iar sub raportul forței lor obligatorii, formele de individualizare prezintă o anumită ierarhie, individualizarea legală fiind obligatorie și impunându-se în fața individualizării judiciare.
În cauza de față, legiuitorul, cu ocazia individualizării legale, a stabilit că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehiculul se aplica obligatoriu atunci când se aplica sancțiunea principala.Instanța,cu ocazia individualizării judiciare nu are posibilitatea înlăturării acestei sancțiuni (considerată ca obligatorie de către legiuitor), în caz contrar având loc o încălcare a principiului separației puterilor în stat, principiu prevăzut de art. 1, alin. 4 din Constituția României.
Această sancțiune complementară (astfel cum este ea reglementată în prezent) ar putea fi înlăturată fie prin intervenția legiuitorului, fie prin declararea ca neconstituțională a art.102 din OUG nr. 195/2002 (atributul exclusiv al Curții Constituționale), fie prin aplicarea directă a normelor comunitare sau Convenției europene a drepturilor omului, atunci când instanța națională, constată că dispozițiile menționate contravin normelor dreptului comunitar sau Convenției europene a drepturilor omului.
In speța însă nu se impune aplicarea vreunei norme comunitare sau a Convenției Europene a Drepturilor Omului și nici nu a fost sesizata Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate.
Referitor la cea de a doua contravenție prev. de art. 147 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 prima instanța a reținut in mod corect ca procesul verbal de contravenție este legal întocmit sub acest aspect, petentul neproducând nici o dovada contrara celor reținute in cuprinsul acestuia, astfel ca el face dovada deplina a situației de fapt si in drept cu privire si la aceasta contravenție.
In consecința in raport de aceste considerente, in temeiul art. 480 c.proc.civ. a fost respins ca nefondat apelul formulat de petentul N. L. fiind admis apelul formulat de intimatul I. de Politie Județean T. si schimbata hotărârea atacata in sensul respingerii in totalitate a plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de petent N. L., cu domiciliul în Focșani, ..1, jud.V., împotriva sentinței civile nr.269/01.04.2014, pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud.T..
Admite apelul intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T..
Schimbă hotărârea atacată în sensul că respinge plângerea ca nefondată în totalitate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud.fond FMG
Red.tehnored.NE./18.12.2014/4ex./.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 719/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 2105/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
