Plângere contravenţională. Decizia nr. 719/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 719/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 719/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 719/2014
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul petent M. T. LA C..AV.M. M., cu sediul în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.272/12.06.2014, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul I. T.-S., cu sediul în T., ., jud.T..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru apelantul petent av.M. M., în baza împuternicirii avocațiale nr.90/2014, depusă astăzi la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, nemotivat, timbrat, s-a depus întâmpinare, s-a comunicat un exemplar de pe întâmpinare, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei părții prezente.
Apărătorul apelantului petent av.M. M., având cuvântul, arată că, încadrarea în drept a faptei este eronată, fiind vorba de o nulitate relativă.
Referitor la nelegalitatea procesului verbal de contravenție constă în împrejurarea că situația reținută de organul constatator nu se circumscrie încadrării juridice și temeiul de drept indicat în actul sancționator.
Astfel, față de contradicția dintre situația faptică și încadrarea juridică, rezultă concluzia de nelegalitate a actului întocmit ceea ce atrage și anularea procesului-verbal, fiind încălcate dispozițiile art.16 alin 1 din OG nr.2/2001.
În concluzie, apărătorul apelantului av.M. M., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța în temeiul art.394 NCPC declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria T. la data de 14.04.2014 sub nr._, petentul Mișirelicu T. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat și exonerarea de la plata amenzii aplicate .
Prin sentința civilă nr. 272/12.06.2014, Judecătoria Babadag a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima-instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 01.04.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier, petentul Mișerelicu T. a fost sancționat cu amendă în sumă de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991, constând în aceea că în data de 01.04.2014, ora 17,59 în timp ce se află în orașul Babadag, județul T. a adresat injurii și cuvinte jignitoare în public, provocând indignarea cetățenilor și lezând demnitatea instituțiilor publice cu ocazia sancționării conform procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._.
Pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt si de drept necesare aflării adevărului si justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale,
Instanța de fond, în vederea aflării adevărului si justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6, paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, a administrat toate probele admise de lege si ale căror pertinentă, concludenta si utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, al oralității si al contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale desfășurării procesului în condiții de echitate.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția relativă de legalitate si temeinicie, instanța reținând că petentul, prin apărător, a invocat nelegalitatea procesului-verbal de contravenție, întrucât situația de fapt reținută de organul constatator nu se circumscrie încadrării juridice și temeiului de drept indicat în actul sancționator, unde se face referire la dispozițiile art. 3 pct.1 din Legea nr. 61/1991, text de lege care nu se referă la descrierea unei contravenții, ci la sancționarea contravențiilor, fără a se indica litera ce s-a reținut, iar ca temei de drept se indică dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, ceea ce este greșit, deoarece prin prevederile art.4 din Legea nr.61/1991 se reglementează altă situație decât cea din speța de față .
Prin urmare, față de contradicția dintre situația faptică și încadrarea juridică, instanța a apreciat că rezultă concluzia evidentă de nelegalitate a actului întocmit, ceea ce impune anularea procesului-verbal de contravenție pentru indicarea greșită a actului normativ, fiind încălcate dispozițiile art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând procesul-verbal de contravenție instanța a reținut că, agentul constatator a indicat, într-adevăr, ca temei de drept art. 3 pct.1 și art. 4 alin.1 lit. b din Legea nr. 61/1991 în loc să menționeze art. 2 și art. 3 din Legea nr. 61/1991, fapt ce este sancționat cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, iar petentul trebuia să facă dovada prejudiciului ce i-a fost cauzat pentru indicarea greșită a articolelor, lucru pe care nu l-a făcut, întrucât nu a dovedit prejudiciul creat.
A arătat judecătorul fondului că art. 17 din O.G. nr. 2/2001 prevede cazurile de nulitate absolută a unui proces-verbal de contravenție, care sunt de strictă interpretare, iar susținerile petentului, mai sus menționate, nu se circumscriu nici unuia din cazurile acestui articol, astfel că aceste susțineri nu au fost reținute de instanță.
Sub aspectul temeiniciei, instanța retine că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt si a încadrării în drept până la proba contrara, în concordanta cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a constatat că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contravenție, intra în sfera "acuzațiilor în materie penala" la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.
Totodată, în cauza Maszini vs. României din 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).
Forța probanta a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotarârea din 7 septembrie 1999).
Instanța a mai retinut că potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții E.D.O. (cauza I. P. c. României, hotărârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie sa existe între prezumția de nevinovăție specifica materiei penale si prezumția de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție, existenta în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat ca invocarea de către instanțe a acestei din urma prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravenționala (A., par. 58 si 59). Curtea a mai reținut ca petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-si expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversa și că petentul nu a fost pus . față de autorități pentru simplu fapt că regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.
Prima instanță a apreciat că, din interpretarea dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul ca persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de proba și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
A considerat instanța că petentul nu a răsturnat această prezumție de veridicitate și autenticitate, iar la termenul din 12 iunie 2014 a apreciat că dosarul se află în stare de judecată și nu a administrat probe cu care să facă dovada contrară a celor reținute în actul sancționator.
Cu privire la contravențiile prevăzute la art. 2 pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28) din Legea nr. 61/1991, republicată, instanța a reținut că acestea se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b, din aceiași lege.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice .
Prima instanță a reținut că organul constatator a probat săvârșirea faptei de către petent și acesta nu a administrat probe cu care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție și o altă situație de fapt decât cea reținută în actul sancționator.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel petentul Mișerelicu T., criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, s-a arătat că încadrarea în drept a faptei este eronată, fiind vorba de o nulitate relativă.
Totodată, se arată că nelegalitatea procesului-verbal de contravenție constă în împrejurarea că situația reținută de organul constatator nu se circumscrie încadrării juridice și temeiul de drept indicat în actul sancționator, ceea ce atrage și anularea procesului-verbal, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În apărare, intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat
Examinând hotărârea atacata, în raport de criticile aduse acesteia, tribunalul reține că apelul este neîntemeiat.
Critica hotărârii atacate se referă, în esență, la faptul că situația reținută de organul constatator nu se circumscrie încadrării juridice și temeiului de drept indicat în actul sancționator, ceea ce atrage și anularea procesului-verbal, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, critică ce este neîntemeiată.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, se reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Relativ la temeinica procesului-verbal de contravenție, se reține că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 01.04.2014 de intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier, apelantul-petent Mișerelicu T. a fost sancționat cu amendă în sumă de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că în data de 01.04.2014, ora 17,59 în timp ce se află în orașul Babadag, județul T. a adresat injurii și cuvinte jignitoare în public, provocând indignarea cetățenilor și lezând demnitatea instituțiilor publice cu ocazia sancționării conform procesului verbal de constatare a contravenției CP nr._.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția relativă de legalitate si temeinicie.
Apelantul petent, prin apărător a invocat nelegalitatea procesului-verbal de contravenție, întrucât situația de fapt reținută de organul constatator nu se circumscrie încadrării juridice și temeiului de drept indicat în actul sancționator, unde se face referire la dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, text de lege care nu se referă la descrierea unei contravenții ci la sancționarea contravențiilor, fără a se indica litera ce s-a reținut, iar ca temei de drept se indică dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, ceea ce este greșit, deoarece prin prevederile art. 4 din Legea nr. 61/1991 se reglementează altă situație decât cea din speța de față.
Examinând procesul-verbal de contravenție se reține că agentul constatator a indicat, într-adevăr, ca temei de drept art. 3 pct. 1 și art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991 în loc să menționeze art. 2 și art. 3 din Legea nr. 61/1991, fapt ce este sancționat cu nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, iar apelantul-petent trebuia să facă dovada prejudiciului ce i-a fost cauzat pentru indicarea greșită a articolelor, lucru pe care nu l-a făcut, astfel că nu a dovedit prejudiciul creat.
Se reține că art. 17 din O.G. nr. 2/2001 prevede cazurile de nulitate absolută a unui proces-verbal de contravenție, care sunt de strictă interpretare, iar susținerile petentului, mai sus menționate, nu se circumscriu nici unuia din cazurile acestui articol, astfel că aceste susțineri nu vor fi reținute de instanță.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În cauză, se reține ca procesul-verbal de contravenție a fost întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, și beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
În speță, apelantul-petent nu a răsturnat această prezumție de veridicitate și autenticitate, la termenul din 12 iunie 2014 acesta apreciind că dosarul se află în stare de judecată, fără a administra probe cu care să facă dovada contrară a celor reținute în actul sancționator.
Contravențiile prevăzute la art. 2 pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28) din Legea nr. 61/1991, republicată se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b, din aceiași lege.
Conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice .
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul petent M. T., la cabinetul avocatului M. M., cu sediul în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 272/12.06.2014, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. - SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în T., ., județul T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător,
D. N. E. N.
Grefier,
N. M.
Jud. fond E.I.Ș.L.
Redactat jud. D.N./25.11.2014
Tehnoredactat gref. N.M./G.R./03.12.2014/4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 692/2014. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 717/2014. Tribunalul... → |
|---|
