Plângere contravenţională. Decizia nr. 482/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 482/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA CIVILA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.482
Ședința publică de la data de 24 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de către apelantul-intimat I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 914 din data de 01 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul-petent P. C., cu domiciliul în mun. C., ., nr.109, ., ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. M. M., în calitate de apărător al intimatul-petent, care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 60/2014, lipsă fiind apelantul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este formulat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru; intimatul a depus la dosar întâmpinare, 2 ex, un exemplar al întâmpinării s-a comunicat apelantului, după care:
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al intimatului-petent având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Apărătorul intimatului-petent, av. M. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, arătând că sentința atacată este legală și temeinică. Analizând situația dedusă judecății instanța de fond a apreciat în mod corect existența cazului fortuit. Nu poate fi reținută contravenția în sarcina intimatului, întrucât există o cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei. Petentul s-a aflat în concediu medical, conform înscrisurilor de la dosar acesta a suferit un accident și având în vedere că are în proprietate un imobil și în loc. T. a preferat să locuiască în acest imobil, până la însănătoșire, fiind și locul cel mai apropiat de accident. Accidentul a vizat mâna stângă astfel că a fost în imposibilitate de a conduce autovehicule și de a se deplasa din aceea localitate.
Apelantul susține că petentul a ales ca pe perioada concediului medical să locuiască la o altă adresă decât cea de domiciliu și astfel nu a primit adresa.
Petentul nu a optat în mod intenționat să locuiască în loc. T., însă acesta având mâna ruptă a fost în imposibilitate de a conduce autovehicule și de a se deplasa din aceea localitate. S-a dovedit existența cazului care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.394 alin. 1 din NCPC declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 01.10.2013 sub nr._, petentul contestator P. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE T., anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/04.09.2013 .
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că a fost în imposibilitate de a avea cunoștință despre solicitările organului de poliție întrucât întreaga perioadă cuprinsă între 12 iulie - 23 septembrie 2013 a lipsit din localitatea de domiciliu, motiv pentru care a invocat cazul fortuit.
A învederat petentul faptul că în perioada 12-17.07.2013, a fost in efectuarea unei părți din concediul de odihnă legal, iar la data de 18.07.2013 a suferit un accident care a necesitat internarea de urgență la Spitalul Județean T. și, ulterior externării, până la 11.09.2013 a fost în concediu medical (potrivit copiilor actelor medicale aferente) pe care l-a efectuat tot pe teritoriul județului T. în satul T., . și declarațiilor aferente existente la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T.). A arătat că accidentul a vizat mâna stângă, fiind astfel în imposibilitate de a conduce autovehicule în acest timp (implicit de a se deplasa din acea localitate). Ulterior, a reluat concediul de odihnă întrerupt, până la data de 23.09.2013 când a revenit la instituția unde își desfășoară activitatea.
A mai arătat petentul că în după-amiaza zilei de 23.09.2013, revenind la domiciliul din C., a recepționat atât avizarea Oficiului Poștal, cât și existența, prin afișare pe ușa apartamentului, a adresei I.P.J. - S. rutier nr._ din 10 septembrie 2013 prin care i se solicita a comunica datele în termen de 5 zile.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 914 din data de 01 aprilie 2014, a admis plângerea contravențională formulată de petentul P. C. și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.09.2013, ca netemeinic.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 04.09.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă judiciară în cuantum de 1200 lei, reținându-se în fapt că, până la aceeași dată, nu a comunicat Poliției datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ la data de 27.06.2013, ora 17:06 pe DN 22A, date ce au fost solicitate prin adresa nr._/02.07.2013, fapta fiind prevăzută de art. 39 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art.102 alin.1 pct.14 din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prima instanță a reținut că, că nu există vreo cauză de nulitate absolută a acestuia.
Referitor la faptul că adresa nr._ prin care i s-a solicitat petentului a comunica Poliției datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ la data de 27.06.2013, ora 17:06 pe DN 22A, a fost comunicată prin afișare, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare către petent din 06.08.2013 (fila 29), s-a reținut faptul că anterior intimatul a încercat a efectua comunicarea adresei prin poștă, însă expirând termenul de păstrare, s-a aprobat înapoierea plicului, potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei (filele 30-32).
Totodată, s-a reținut faptul că procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a adresei nr._ a fost semnat de martorul T. V. și s-a consemnat CNP-ul acestei persoane (fila 29), astfel că s-a înlăturat susținerea petentului potrivit căreia martorul nu ar fi semnat procesul-verbal și, în afara numelui și prenumelui, nu s-ar fi indicat nicio altă dată de identificare a martorului.
Analizând situația de fapt reținută în procesul verbal, raportat la înscrisurile înaintate la dosarul cauzei de către . T. și Spitalul Județean de Urgență T. (filele 57, 60 și 62 ), respectiv declarațiile privind adresa de reședință la care a locuit petentul pe parcursul concediului medical, declarații aferente certificatelor de concediu medical nr._, nr._, nr._, nr._ și nr._, prima instanță a constatat că petentul a dovedit faptul că a fost în imposibilitate de a avea cunoștință despre solicitările organului de poliție întrucât întreaga perioadă cuprinsă între 12 iulie - 23 septembrie 2013 a lipsit din localitatea de domiciliu, aflându-se în localitatea T., . județul T. pe perioada în care a fost în concediu medical, motiv pentru care s-a reținut existența unui caz fortuit.
S-a constat că, potrivit certificatului de concediu medical . nr._, petentul s-a aflat în concediu medical pe perioada 05.08.2013 – 31.08.2013, iar în conformitate cu declarația sa privind adresa de reședință la care a locuit pe parcursul concediului medical, aferentă certificatului, petentul s-a aflat în localitatea T., . județul T. .
Prin urmare, a constat prima instanță că, la data de 06.08.2013 când s-a procedat la comunicarea prin afișare a adresei nr._/02.07.2013 prin care se solicita petentului a comunica datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ la data de 27.06.2013, ora 17:06 pe DN 22A, petentul nu se afla la adresa de domiciliu din C., . nr.109, . avea posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul adresei menționate, ci în localitatea T. din județul T..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Apelantul a arătat că, motivarea primei instanțe nu poate fi primită întrucât, prevederile legale în materie stipulează obligativitatea comunicării actelor la domiciliul sau reședința persoanei. Astfel, adresa în cauză a fost legal comunicată, la domiciliul contravenientului, S. R. necunoscând o altă adresă la care să realizeze comunicarea, efectuând în acest sens toate demersurile legale, încercând inițial comunicarea prin poștă și, ulterior, prin afișare la domiciliu. Mai mult decât atât, petentul a ales ca pe perioada concediului medical să locuiască la o altă adresă decât cea de domiciliu, așa cum rezultă din declarații acestuia aferente concediilor medicale, astfel că acesta știa că va lipsi de la domiciliu, neputându-se reține în cauză existența unui caz fortuit.
Prin urmare, potrivit art. 86 și următoarele din Codul Civil, domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și obligațiilor sale civile, este acolo unde acesta declară că își are locuința principală, în speță domiciliul la care s-a realizat comunicarea.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod proc. civ.
În termen procedural, intimatul P. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat
A arătat intimatul că hotărârea pronunțată este legală în raport de materialul probator administrat și normele legale incidente în cauză.
Întemeiat prima instanță a decis că în speță nu există nicio formă de intenție, intervenind un „caz fortuit”, urmare căruia a fost în imposibilitate de a avea cunoștință de solicitările organului respectiv.
Alegerea reședinței în respectiva perioadă nu a fost o opțiune personală, ci una fortuită, atât urmare leziunii, cât și necesității continuării îngrijirilor medicale care trebuiau efectuate de către medicul de specialitate care făcuse și intervenția chirurgicală.
De asemenea, intimatul a mai arătat că, cererea de apel formulată nu aduce nicio critică concretă soluției primei instanțe, conține numai reiterări ale susținerilor cuprinse și în acțiunea inițială și interpretări „pro causa” ale normelor legale, dar neînsoțite de probatorii corespunzătoare. În mod just instanța de fond le-a înlăturat ca fiind neîntemeiate.
Motivul invocat ca temei al recursului, vizând greșita aplicare a instituției cazului fortuit, reprezintă o eludare a realității dovedite cu acte și o încercare de inducere în eroare a instanței, nefiind probată în nici un mod.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat, potrivit celor ce succed.
Astfel, prin procesul-verbal . nr._/4.09.2013, petentul P. C. a fost sancționat contravențional de IPJ T. – S. R. cu amendă în cuantum de 1200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 39 din OUG nr. 195/2002 întrucât, până la această dată nu a comunicat acestei instituții datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul cu nr._ la data de 27.06.2013 pe DN 22A, date ce au fost solicitate prin adresa nr._/2.07.2013.
Apărarea petentului conform căreia în perioada 18.07-11.09.2013 s-a aflat în concediu medical, fiind plecat de la domiciliu, locuind în localitatea T., ., T., a fost demonstrată de acesta prin depunerea certificatelor de concediu medical nr._/7.07.2013, nr._/7.07.2013 și nr._/8.08.2013 emise de Spitalul Județean de Urgență T., nr._/8.08. 2013 emis de . T. și nr._/9.09.2013 emis de cabinetul medical Pheonix Eastern C., precum și prin declarațiile cu privire la adresa de reședință care însoțesc aceste certificate medicale.
Astfel, din coroborarea acestor probatorii rezultă că la data de 6.08.2013 când s-a procedat la comunicarea prin afișare a adresei nr._/2.07.2013 emisă de IPJ T., prin care petentul era înștiințat despre obligația de comunicare a unor date cu privire la persoana care a condus autoturismul nr._, acesta nu se afla la domiciliul său din C., . nr.109, . localitatea T., ., așa cum rezultă din declarația privind adresa de reședință avută pe perioada concediului medical aferentă certificatului nr._/8.08.2013 emis de . T., declarație dată la data de 5.08.2013.
Prin urmare, petentul a fost în imposibilitate de a cunoaște înștiințarea comunicată de IPJ T. prin intermediul IPJ C., aflându-se pe întreaga perioadă a concediului medical la aceeași reședință din loc. T., jud. T., așa cum a dovedit prin declarațiile anexă ale certificatelor de concediu medical depuse la dosarul instanței de fond .
Instanța reține că, în atare condiții, deși a fost săvârșită o faptă constând în nerespectarea unor prevederi legale, acesteia îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv vinovăția cerută de lege, în absența căreia nu se poate reține existența contravenției așa cum este aceasta definită de art. 1 din OG nr. 2/2001.
Deși petentul știa că va lipsi de la domiciliu o anumită perioadă de timp, acesta nu poate fi acuzat că nu s-a conformat obligației analizate întrucât nu i se poate imputa că nu a prevăzut că ar putea fi solicitat de organele de cercetare ale Poliției în lipsa sa . Mai mult decât atât, intervenind o situație neprevăzută, acesta și-a adus la îndeplinire obligația de a indica adresa de reședință pe perioada absenței de la domiciliu.
În consecință, cum faptei reținute de organul constatator îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă, rezultă că în mod corect instanța de fond a procedat la anularea actului sancționator contestat, acesta fiind nelegal și netemeinic întocmit.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 NCPC, apelul este privit ca nefondat și va fi respins în acest mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelantul-intimat I. de POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 914 din data de 01 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul-petent P. C., cu domiciliul în mun. C., ., nr.109, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. D. B.
Red.sent.civ. jud LMG
Red.Tehnored.dec.civ.jud.PLD/20. 10.2014
Tehnored.gref. DB/2ex.20.10.2014
. ex. apelant/1 ex. intimat/
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 587/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 477/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
