Plângere contravenţională. Decizia nr. 842/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 842/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 842/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 842/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.1651/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent I. E., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat T. Ț., B., ..64, ., jud. B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este formulat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a depus și s-a comunicat întâmpinarea, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar tribunalul constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
1) Hotărârea primei instanțe.
Prin cererea de chemare înregistrată la data de 10.02.2015 sub nr._, pe rolul Judecătoriei B., petentul I. E. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean T. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului – verbal de contravenție . nr._/20.01.2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivare s-a arătat că petentului i-au fost comunicate două procese - verbale, . nr._/20.01.2015 și . nr._/20.01.2015, prin care a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea a două contravenții constatate în același timp, încălcându-se astfel dispozițiile art. 20 alin. (1) din OG nr. 2/2001 care impune ca într-o astfel de situație faptele să fie constatate printr-un singur proces – verbal.
Petentul a învederat că neavând calitatea de deținător, proprietar sau conducător al . – Punct de lucru T., este contrară dispozițiilor art.1 alin. (2) din Legea nr. 33/2003 antrenarea răspunderii contravenționale în sarcina sa.
S-a mai menționat că în actul sancționator nu sunt precizate cu exactitate locul săvârșirii faptei, motivul pentru care nu a fost semnat de contravenient și nici date din care să reiasă momentul în care martorul asistent a fost prezent.
Referitor la temeinicia procesului – verbal contestat s-a precizat că nici petentul și nici societatea nu au săvârșit fapta la care se face referire în actul sancționator, îndeplinindu-și toate obligațiile prevăzute de lege.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 333/2003 și ale OG nr. 2/2001.
Intimata a depus în termen întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, cu menținerea procesului – verbal contestat ca legal și temeinic întocmit.
În motivare s-a arătat că procesul – verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea mențiunilor prevăzute de lege iar contravenția săvârșită de către petent rezultă din materialul probator anexat.
Prin sentința civilă nr. 2962/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei T. unde dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Soluționând cauza Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 1651/27.05.2015, a admis plângerea și a dispus anularea procesului-verbal de contravenție contestat.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul – verbal de contravenție . nr._/20.01.2015 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei în baza art. 5 alin. (1) coroborat cu art. 59 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 333/2003, pentru că în data de 8.01.2015, în jurul orei 11:30, în municipiul T., petentul, în calitate de conducător al unității . – Punct de lucru T., nu a luat măsurile necesare pentru întocmirea și depunerea spre avizare, la unitatea de poliție competentă teritorial, a planului de pază de la obiectivul punctului de lucru T..
În temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, prima instanță a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile stabilit prin art. 31 alin. (1) al aceluiași act normativ și în consecință a procedat la verificarea legalității și temeiniciei procesului – verbal de contravenție.
Având în vedere că procesul – verbal contestat conține mențiunile a căror lipsă este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001, prima instanță a apreciat că a fost legal întocmit.
Împrejurarea că același agent constatator a constatat în același timp săvârșirea de către petent a două contravenții pentru care a încheiat două procese – verbale distincte, în loc de unul singur, cum prevede art. 20 din OG nr. 2/2001, nu este aptă să atragă sancțiunea nulității absolute a actelor ci, cel mult, sancțiunea nulității relative condiționată de existența unei vătămări, pe care însă petentul nu a probat-o.
Contrar susținerilor petentului, actul sancționator face referire la locul săvârșirii faptei, municipiul T., ca fiind locul în care se află punctul de lucru al . cât și locul în care se află sediul intimatei, unde trebuia întocmit și depus spre avizare planului de pază de la obiectivul punctului de lucru T., fiind respectate cerințele instituite prin art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001. De asemenea, s-a reținut că procesul – verbal contestat a fost întocmit cu respectarea art. 19 din OG nr. 2/2001, fiind semnat la acel moment de un martor asistent ale cărui date de identificare au fost menționate, deoarece contravenientul nu se afla de față.
Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 (forma în vigoare la 20.01.2015) prevede că paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției. Acest aviz este obligatoriu pentru fiecare caz de modificare a planului de pază. Art. 59 alin. (1) lit. b) arată că contravențiile prevăzute la art. 58 se sancționează: cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, contravențiile prevăzute la lit. a) - d) și f).
Din modalitatea în care a fost redactat procesul – verbal contestat se observă că pentru fapta imputată petentului nu s-a indicat un text de lege care să califice fapta respectivă ca fiind contravenție, ci doar art. 5 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, normă care conține dispoziții de o altă natură. Nici trimiterea la art. 59 alin. (1) lit. b) nu este utilă în stabilirea cu exactitate a textului de lege care instituie contravenția, această normă stabilind sancțiunea aplicabilă în cazul mai multor fapte.
Având totuși în vederea descrierea faptei și textul de lege în baza căruia s-a aplicat sancțiunea, se poate presupune că petentul a fost sancționat în baza art. 58 lit. c) - neîntocmirea planului de pază […] și neîndeplinirea sarcinilor prevăzute în acestea ori a măsurilor stabilite de unitatea de jandarmi. În continuarea aceleiași supoziții, dacă conduita imputată ar fi fost cea prevăzută de art. 58 lit. c) din Legea nr. 333/2003, instanța apreciază că persoana a cărei răspundere contravențională ar putea fi antrenată este persoana juridică – unitatea – în condițiile în care, potrivit art. 5, unității îi revine obligația de a întocmi planul de pază. Calitatea de administrator al societății . a petentului a fost dovedită de intimată prin certificatul constatator ONRC depus la dosar.
Deoarece maniera în care a fost redactat procesul - verbal de contravenție . nr._/20.01.2015 este una incertă, care nu permite instanței să verifice dacă fapta descrisă poate fi imputată petentului și dacă este imputabilă petentului, lăsând loc nesiguranței atât în privința calității de subiect activ cât și a vinovăției contravenientului, se impune a se da eficiență regulii in dubio pro reo - orice îndoială se interpretează în favoarea acuzatului -, prin a stabili că actul sancționator nu a fost temeinic întocmit.
În considerarea argumentelor expuse anterior, plângerea va fi admisă.
2. Apelul exercitat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T..
Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, apelantul-intimat a arătat că prima instanță a reținut, în considerentele hotărârii atacate, faptul că, din modalitatea în care a fost redactat procesul - verbal de contestat se observă că pentru fapta imputată petentului nu s-a indicat un text de lege care să califice fapta respectivă ca fiind contravenție, ci doar de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, normă care conține dispoziții de o altă natură. Nici trimiterea la art. 59 alin. (1) lit. b) nu este utilă în stabilirea cu exactitate a textului de lege care instituie contravenția, această normă stabilind sancțiunea aplicabilă în cazul mai multor fapte.
Se solicită să se constatate că hotărârea pronunțată este dată cu interpretarea greșită încadrării juridice realizate în cauză de agentul constatator.
Astfel, prima instanță a reținut în cuprinsul sentinței apelate prevederile art. 58 lit. b) și c), fără a observa faptul că agentul constatator a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de art. 58 lit. a) cu trimitere la art. 5 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, în care se precizează faptul că " Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte: a) neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3), art. 5 alin. (1), art. 17 și la art. 18 alin. (2) și (3)", iar art. 5 alin. 1 stipulează că " Paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției. Acest aviz este obligatoriu pentru fiecare caz de modificare a planului de pază".
De asemenea, aprecierea instanței, potrivit căreia în speță, persoana a cărei răspundere contravențională ar putea fi antrenată este persoana juridică - unitatea, este una greșită. Art. 4 din aceiași lege prevede că " Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1).”
În concluzie s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii pronunțate, în sensul respingerii plângerii.
II. Considerentele Tribunalului asupra apelului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul este fondat.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.01.2015, întocmit de intimatul-apelant, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei, pentru aceea că la data de 08.01.2015, urmare controlului efectuat, s-a constatat că, petentul, în calitate de conducător al unității S.C.Valinst Agriculture S.R.L. – Punct de lucru T., nu a luat măsurile necesare pentru întocmirea și depunerea spre avizare, la unitatea de poliție competentă teritorial, a planului de pază de la obiectivul punctului de lucru T..
Agentul constatator a indicat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție dispoziția legală care prevede fapta contravențională și pe cea care prevede sancțiunea pentru această faptă, respectiv art. 58 lit. a, cu trimitere la art. 5 alin. 1) din Legea nr. 333/2003 și art. 59 alin. (1) lit. b) din același act normativ.
Astfel, potrivit art. 58 lit. a) din Legea nr. 333/2003:
Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte:
a) neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3), art. 5 alin. (1), art. 17 și la art. 18 alin. (2) și (3);
Potrivit art. 5 alin. 1) din același act normativ:
(1) Paza se organizează și se efectuează potrivit planului de pază, întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu avizul de specialitate al poliției. Acest aviz este obligatoriu pentru fiecare caz de modificare a planului de pază.
Potrivit art. 59 alin. 1) lit. b) din Legea nr. 333/2003
(1) Contravențiile prevăzute la art. 58 se sancționează după cum urmează:
b) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, contravențiile prevăzute la lit. a) - d) și f);
Prin urmare, se constată că procesul verbal de contraveție cuprinde mențiuni privind încadrarea juridică a faptei, că ea este corespunzătoare, că nu există cazuri care să determine nulitatea absolută a actului administrativ întocmit fiind respectate, toate condițiile de formă pentru valabilitatea acestuia.
Petentul nu a negat existența situației, de fapt așa cum a fost ea prezentată de agentul constatator, și nici nu a fost administrată o dovadă contrară, astfel că situația de fapt, așa cum este ea descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, corespunde realității.
Petentul a susținut că nu poate fi subiect activ al acestei contravenții.
Ori, petentul in calitate de administrator al societății S.C. Valinst Agriculture S.R.L. răspunde pentru neluarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute de unitate, conform art. 4 din Legea nr. 333/2003.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 333/2003:
Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1).
Potrivit art. 2 alin. 1) din același act normativ:
(1) Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora.
Cât privește individualizarea sancțiunii, aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 si art. 5 alin. 5 din același act normativ, petentului fiindu-i aplicat minimul amenzii prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită, neimpunându-se reindividualizarea acesteia.
2.Soluția adoptată în apel.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 480 c.proc.civ. apelul va fi admis și va fi schimbată hotărârea atacată, în sensul respingerii plângerii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.1651/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent I. E., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat T. Ț., B., ..64, ., jud. B., având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă hotărârea atacată în sensul că respinge plângerea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud.fond DNP
Tehnored.jud.EN/05.11.2015
Gref.NM/4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 478/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 932/2015. Tribunalul... → |
|---|
